22,856 matches
-
apoi privirea spre Kara, care tocmai se apropiase de el. În prezența lui, Kara deveninse o cu totul altă persoană, timidă și care își cunoaște limitele. Metamorfoză, gândi Rhyme, în timp ce îl privea la rândul său pe Balzac cum închide ușa, separându-l pe vrăjitor și pe ucenicul său de restul lumii. Capitolul XXXV - O să repet. Dacă vrei, poți avea un avocat cu tine. - Am înțeles asta, murmură Erick Weir cu vocea lui întretăiată. Se aflau în biroul lui Lon Sellitto, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
detectivul, nu? îl întrebă cu malițiozitate Charles Gradz pe avocat. Cu malițiozitate, nu cu sarcasm. Procurorul nu avea nimic personal cu Joseph Roth, care, deși era reprezentant al tuturor mizeriilor, era un avocat al apărării care reușea destul de bine să separe adevărul de minciună din spusele clienților săi și care mereu trata polițiștii și procurorii cu respect. Charles Grady era la fel în raport cu el. - Se pare că da. A dar câteva telefoane în Canton Falls și le-a sugerat mânia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
calităților sale. „Maestro al secolului“ titrează lunarul francez „Classica Répértoire“, în timp ce la Londra, în „Gramophone“, o altă revistă de mare circulație, redactorul-șef găsește de cuviință să folosească Vechiul Testament, pentru a explica de ce el, deși evreu, se simte capabil să separe omul și muzica și care ar fi rațiunea ediției omagiale a revistei. Indiferent de defectele omului, scrie James Inverne, arta lui Karajan ar veni dintr-o sursă „mare și nobilă“, altfel spus, divină. Poate. Și totuși... În cei câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
la nivelul la care ar fi trebuit“. „Răceală și indiferență...“, nota Richter vorbind de un spectacol verdian, Otello, cu Jon Vickers și Mirella Freni. Oricât le-ar displăcea astăzi unora să facă uz de memorie, cazul Karajan nu poate fi separat de pactul său cu diavolul, în anii ce au precedat cel de-al doilea război mondial. În Austria, la Salzburg și apoi la Ulm, în Germania, Karajan s-a înscris voluntar de două ori în partidul național-socialist, iar apoi a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă, separă, toacă, ciopârțește, ucide, dar uneori pune unele lucruri în ordine. Doamna de Flers m-a luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem camere, nu mai e loc... Am intrat într-o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se prelingeau pe pielea fină, calde și lipicioase. Culorile semaforului se schimbă, dar eu privesc încă fumul acela alb, viziunile mi se amestecă nedeslușit în el, de parcă mie mi-ar fi fost destinat, ca o cortină grea îmi acoperă ochii, separându-mă de semafoarele existenței, aștept un semnal din partea mașinilor de lângă mine, bine că acum sunt nevoită să îmi continui drumul, să mă apropii de sentința destinului, ce alte jurăminte ar mai fi de făcut în afara celor pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
între regatul Iehuda și regatul Israel, uitasem complet că la un moment dat existase această împărțire, privesc în jurul meu uluită, caut urmele unor ziduri antice, dar pământul este peste tot la fel de plan, pământ sărat, ca pe lună. De ce au fost separate, întreb eu, iar el îmi răspunde, întrebarea este de ce au fost vreodată unite, între ele a fost întotdeauna o graniță antică naturală, care a precedat unirea lor, aceasta fiind una șubredă încă de la început, eu îmi plec privirea, de ce aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cuprindă somnul, calmul plăcut al dimineților de Shabat, broderia frumos lucrată a planurilor de familie, chiar și lucrurile cele mai neînsemnate, precum bătaia inimii unui bărbat pe salteaua patului, prezența în sine a unei alte ființe, fie ea și ostilă, separându-mă de mine însămi, liniștindu-mi temerile, aducându-mi la cunoștință faptul insuportabil de prețios acum că, dacă s-ar întâmpla să alunec în baie în mijlocul nopții, ar exista cineva acolo care să audă bufnitura, toate acestea se vor uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ceaușescu. A avut un rol foarte important în Revoluția română din 1989, devenind președintele Frontului Salvării Naționale, ulterior al Consiliului Frontului Salvării Naționale. Ion Iliescu a fost primul președinte post comunist al României și a servit în două mandate constituționale, separate de mandatul lui Emil Constantinescu. În timpul celui de-al doilea mandat al său, România a aderat la NATO și a încheiat negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană. A reușit de asemenea să stabilizeze politica românească. Lucrări publicate: ,,Revoluție și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
devină contractanți liberi. Modernii au exclus în continuare participarea femeilor la crearea normelor, prin cei mai semnificativi dintre „tații fondatori”: Locke și Rousseau. Femeile și-au păstrat același statut: „Trebuie să fiți legate de Natură, nu sunteți în stare să separați rațiunea de pasiune, nici nu trebuie, nici nu este bine pentru sănătatea bărbatului cetățean să faceți lucrul acesta. Trebuie să vă mențineți în sfera privată, să vă învârtiți în jurul familiei - și atât”. În momentul în care tu ca bărbat (generic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
transcendență în care Îl vom urma pe Dumnezeu - dar Îi vom vedea doar „spatele” (De vită Moysis, 119). 25 De Hominis Opificio, P. G. XLIV, col. 189C. 26 Asupra statutului schimbător al formelor platoniene (în mintea lui Dumnezeu, în Logos, separate), conform H. Wolfson, The Philosophy of the Church Fathers, Cambridge, 1956, vol. I, 257f.; în special 270f., asupra lui Origen. Conform TE Pollard, Johannine Christology and the Early Church, Londra-Cambridge, 1970, p. 92. 27 Paul Plass, „Transcendent time and eternity
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
este acțiunea. Făcând din personajul său un pictor, Domnul Ramuz a făcut să intre peisajul În personaj, pentru că un pictor adevărat se pictează pe sineînsuși În aparența lucrurilor, pictează lucrurile așa cum sunt În el...[...] Sunt momente când trebuie să Îl separăm pe Aimé Pache, creat, de Aimé Pache real; trebuie din ce În ce mai mult să-l separăm, să-l Îndreptăm spre calea lui, să-l facem să devieze mai degrabă, să-l facem să se Întoarcă, să rateze. Aimé Pache, pictor de Vaud
Caleidoscop by Maria-Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93369]
-
peisajul În personaj, pentru că un pictor adevărat se pictează pe sineînsuși În aparența lucrurilor, pictează lucrurile așa cum sunt În el...[...] Sunt momente când trebuie să Îl separăm pe Aimé Pache, creat, de Aimé Pache real; trebuie din ce În ce mai mult să-l separăm, să-l Îndreptăm spre calea lui, să-l facem să devieze mai degrabă, să-l facem să se Întoarcă, să rateze. Aimé Pache, pictor de Vaud nu este decât un ratat de Paris. Parisul nu i-a dat adevărata sa
Caleidoscop by Maria-Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93369]
-
închidă și Ripley le împinse cu brutalitate. Ceilalți pasageri începură să-și manifeste nerăbdarea. ― Câți coloni? Van Leuwen se încruntă. ― La ultimul recensământ, între șaizeci și șaptezeci de familii. Am observat că oamenii au un randament superior când nu sunt separați de cei dragi. Este o soluție costisitoare, dar știu că se va dovedi rentabilă, pe termen lung. În plus, în acest mod membrii acestor comunități au sentimentul apartenenței la niște adevărate colonii, și nu la niște șantiere izolate. Viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
strânseră. Presiunea crescu de ambele părți; o strângere dureroasă și tăcută. Cei doi infanteriști își manifestau astfel bucuria de a fi ieșit din hipersomn și de a trăi din nou. La sfârșit, Vasquez îl pălmui pe Drake și mâinile se separară. Izbucniră în râs: tineri dobermani jucându-se. Drake era cel mai puternic, dar Vasquez era cea mai rapidă, socoti Ripley observându-i. Dacă va trebui să coboare pe Acheron, va face tot posibilul pentru a rămâne în preajma lor. Nu încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi zgâlțâiți, dar infanteriștii coloniali au văzut multe la viața lor. Ușile navetei se închiseră, o sirenă semnală depresurizarea buncărului de îmbarcare a lui Sulaco. Roboții fugiră în adăposturi. Clipeau o serie de semnalizatoare. Soldații erau așezați pe scaune laterale, separate de un culoar strâmt. Pe lângă acești militari încotoșmănați din cap până-n picioare, Ripley se simțea minusculă și foarte vulnerabilă. Peste salopetă nu avea decât un bluzon de zbor și niște receptoare. Nu-i oferise nimeni nici o armă. Hudson nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
câte unul. ― Ripley! Dincolo de geamul de observare își făcu apariția o umbră, indistinctă din cauza aburirii. O mână deschise o lucarnă și se ivi figura lui Hicks. Bărbatul căscă ochii descoperind spectacolul din interiorul blocului operator. Îi era cu neputință să separe mecanismul ușii suficient de repede; se dădu înapoi, ridică țeava vibratorului. La impactul proiectilelor, geamul cu trei straturi se făcu țăndări, desenând o stea prin care caporalul se aruncă înăuntru. Bărbatul pătrunse în sală într-o explozie de cioburi: cometă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se rostogoli în puțul inferior. Lumina ei liniștitoare dispăru. Femeia întinse brațele și le tot întinse până când avu senzația că i se vor desprinde din umăr. Degetele-i căutau pe cele ale lui Newt. Degeaba se aplecase, mâinile lor erau separate de câțiva centimetri buni. ― Ripley... Newt își dădu drumul. Aluneca în jos când Hicks se aruncă lângă puț. Degetele înhățară gulerul hainei largi pe care o purta fetița și se încleștară. Numai îmbrăcămintea îi rămase în mâini. Urletul copilei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
am o carte - sau două? trei? - în cap, cu subiecte de genul „De unde vin ruralismul lui Eliade XE "Eliade, Mircea" și urbanismul lui Sebastian XE "Sebastian, Mihail" ?” Vreau să înțeleg ce s-a întâmplat în lumea aceea, totul, de la elemente separate la interacțiuni. Eu văd toată perioada ca pe un moment de interacțiune unică - în ’35-’37 - un univers dizolvat apoi în mod dramatic, chiar tragic. Acest interes față de România interbelică este pentru mine mult mai mult decât o curiozitate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu făcuse nici o declarație, nu risca absolut nimic, cel puțin public. Ca să revin, am cunoscut o țară în care traiul era foarte dificil și asta a făcut ca atașamentul meu față de Portugalia să crească. Apoi viața a făcut restul. Vă separă foarte multe lucruri de Italia în acest moment, nu mai locuiți în țara dumneavoastră, dar aveți în continuare acolo o casă și, prin urmare, o bibliotecă. Cum poate un intelectual să stea atât de departe de propria sa bibliotecă? Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
profunde, asumate. Cum erotismul ține de un exercițiu permanent al rafinării și educării propriului spirit, în tradiția celor 64 de „arte“, nu vă autoreduceți lectura la căutarea picanteriilor sexuale din roman. Nu sunt prea multe... „Asemeni unui yoghin care nu separă meditația de viața de zi cu zi, ci încearcă să transforme toate clipele vieții sale într-o meditație (... ), meditația lui Vatsyayana despre kama trebuie să aibă loc înăuntrul domeniului eroticii, și nu în afara sa. Dacă vrei să afli părerea mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
la dispoziție, ți-l las pe Tashiro. Nu ai altceva mai bun de făcut, nu? Îmbujorarea provocată de alcool se extinse de pe fața lui Tashiro spre gît. Doar nasul și bărbia Îi rămăseseră albe, ca și cînd ar fi fost separate de rest printr-un scut de sticlă. Atitudinea lui ciudată, nici de refuz, nici de acceptare, am considerat-o În cele din urmă ca Însemnînd acceptare. După cîte văd, ești burlac. Privind peste umăr la Tashiro, fata nici măcar nu făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Din ce motive ?... Epuizare nervoasă, presupun. — Ce să zic, mă impresionezi! Îmi pare rău, dar sint ocupat. Hai să lăsăm lucrurile așa pînă mîine, bine ? — Nu mă credeți și pace. Nu vă pasă cîtuși de puțin. Nici nu vreți să separați minciuna de adevăr din tot ce v-am spus. Atîta vreme cît este exprimată În cuvinte, orice minciună Își are rostul ei... Dar am de gînd să vă determin să mă credeți de data aceasta... să vă fac să regretați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În această paradigmă, discursul este "un mod de folosire a limbii, alcătuit dintr-un ansamblu infinit de enunțuri posibile, determinat de condițiile de producere și care trimite întotdeauna la o realitate non-lingvistică, la un context de care nu poate fi separat"9.. Astfel, discursul este înțeles în dinamica lui de producere ca o sumă de factori ce îl fac cu putință, ca "incluziunea textului în contextul său specific"10, cuprinzând atât sistemul de producere al ansamblului de texte, cât și acest
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
la finalul primului subcapitol, conceptul de discurs asumat se plasează în interiorul paradigmei analizei discursului. Intensional, discursul este un mod de folosire a limbii, alcătuit dintr-un ansamblu de enunțuri posibile, care trimite la un context de care nu poate fi separat. În acest sens, prin discurs se înțelege atât sistemul de producere al ansamblului de texte, cât și acest ansamblu în sine. Discursul nu este doar un eveniment comunicativ, ci și o situație enunțiativă care se constituie ca un loc social
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]