20,941 matches
-
Energia internă este o funcție de stare a unui sistem termodinamic. Variația energiei interne într-o transformare termodinamică este egală cu energia transferată către sistem în cursul transformării, sub formă de lucru mecanic și căldură. Energia internă, notată de obicei U (uneori E) este energia tuturor formelor microscopice de energie a unui
Energie internă () [Corola-website/Science/309049_a_310378]
-
Aberația cromatică este o aberație optică ce se manifestă prin formarea unui spectru de imagini colorate în locul unei singure imagini, datorită variației indicelui de refracție al materialului lentilei cu lungimea de undă a radiațiilor care compun lumina albă. În cazul unei lentile convergente, focarul razelor violete se formează mai aproape decât al celor roșii. Va exista o anumită poziție a ecranului pentru
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
sticlei. (b) Două lentile subțiri lipite: f1 și f2 sunt puterile corespunzătoare lentilelor de indici de refracție n1 și n2, iar razele r'1, r"1 și r'2, r"2 respectiv. F reprezintă putere totală iar df, dn1, dn2 variațiile lui f, n1, n2 la schimbarea culorii. Rezultă următoarele relații: (2)f=f1-f2==(n1-1)(1/r'1-1/r1)+ (n2-1)(1/r'2-1/r2)=(n1-1)k1+(n2-1)k2 Newton a eșuat în a percepe existența mediului diferitelor puteri dispersive necesare acromatismului
Aberație cromatică () [Corola-website/Science/309027_a_310356]
-
energiei sau se măsoară în unități de energie. Aceste mărimi pot fi denumite „forțe” generalizate și „deplasări” generalizate prin analogie cu sistemele mecanice. De exemplu, în perechea pV, presiunea p corespunde unei forțe generalizate: Diferența de presiune dp determină o variație de volum dV, iar produsul acestora este energia cedată de sistem prin lucru al forței. Similar, diferența de temperatură determină variația entropiei, iar produsul acestora este energia cedată de sistem prin transfer termic. Forța termodinamică este întotdeauna un "parametru intensiv
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
sistemele mecanice. De exemplu, în perechea pV, presiunea p corespunde unei forțe generalizate: Diferența de presiune dp determină o variație de volum dV, iar produsul acestora este energia cedată de sistem prin lucru al forței. Similar, diferența de temperatură determină variația entropiei, iar produsul acestora este energia cedată de sistem prin transfer termic. Forța termodinamică este întotdeauna un "parametru intensiv" iar deplasarea este întotdeauna un "parametru extensiv", rezultând o "energie extensivă". Parametrul intensiv (forța) este derivata energiei interne în funcție de parametrul extensiv
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
în lichid (condensare). Când aceste potențiale devin egale se atinge echilibrul. Relațiile potențialelor termodinamice pot fi derivate, obținându-se un set de ecuații fundamentale în concordanță cu principiile întâi și al doilea al termodinamicii. Din Primul principiu al termodinamicii orice variație infinitezimală a energiei interne U a unui sistem poate fi scrisă ca suma căldurii care intră în sistem și a lucrului mecanic efectuat de sistem asupra mediului, fără a adăuga noi particule (masă) sistemului, unde formula 4 este variația căldurii din
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
termodinamicii orice variație infinitezimală a energiei interne U a unui sistem poate fi scrisă ca suma căldurii care intră în sistem și a lucrului mecanic efectuat de sistem asupra mediului, fără a adăuga noi particule (masă) sistemului, unde formula 4 este variația căldurii din sistem, iar formula 5 este lucrul mecanic efectuat de sistem, formula 6 este poten potențialul chimic al particulei de tip "i" iar formula 1 este numărul particulelor de tip "i" . (Notă: formula 4 și formula 5 nu sunt diferențiale exacte. Micile variații ale
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
este variația căldurii din sistem, iar formula 5 este lucrul mecanic efectuat de sistem, formula 6 este poten potențialul chimic al particulei de tip "i" iar formula 1 este numărul particulelor de tip "i" . (Notă: formula 4 și formula 5 nu sunt diferențiale exacte. Micile variații ale acestor variabile sunt de obicei reprezentate prin δ în loc de "d".) Cu ajutorul celui de al doilea principiu al termodinamicii se poate exprima variația energiei interne ca funcții de stare și derivatele lor: unde egalitățile sunt valabile pentru procese reversibile. Asta
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
iar formula 1 este numărul particulelor de tip "i" . (Notă: formula 4 și formula 5 nu sunt diferențiale exacte. Micile variații ale acestor variabile sunt de obicei reprezentate prin δ în loc de "d".) Cu ajutorul celui de al doilea principiu al termodinamicii se poate exprima variația energiei interne ca funcții de stare și derivatele lor: unde egalitățile sunt valabile pentru procese reversibile. Asta conduce la formele diferențiale ale energiei interne: Aplicând repetat transformările Legendre, se obțin expresiile diferențiale ale celor patru potențiale: Infinitezimalele din membrul drept
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
numită așa după Josiah Gibbs și Pierre Duhem. Relațiile de mai sus sunt utile în termodinamica chimică și indică direcția în care reacția va avea loc. Valorile depind de condițiile de reacție, ca în tabelul următor. Cu "Δ" sunt notate variațiile de potențial, care la echilibru sunt zero. Cel mai adesea reacțiile chimice au loc la presiune și temperatură constantă, astfel că potențialul energiei libere Gibbs este cel mai folosit la studiul reacțiilor chimice.
Potențial termodinamic () [Corola-website/Science/309058_a_310387]
-
Austria are o climă temperat-continentală (în est) și alpină (în vest), cu variații destul de mari de temperatură și o vreme greu de prevăzut. Prin așezarea ei, Austria ar trebui sa dețină clima moderata a Europei centrale, dar deși aceasta reprezinta elementul caracteristic al acestei zone el este influențat de o serie de factori
Clima Austriei () [Corola-website/Science/309100_a_310429]
-
A făcut cele dintâi experimente pe fibrele nervoase și pe terminațiile nervoase individuale. Din anul 1934 s-a dedicat studiului electrofiziologic al funcțiilor creierului și al tulburărilor cerebrale. A reușit să înregistreze activitatea electrică a neuronilor individuali. Adrian a amplificat variațiile de potențial electric ale impulsurilor nervoase venite de la organele de simț, pentru a înregistra modificări din ce în ce mai mici, reușind să înregistreze impulsuri de la o singură terminație senzorială și de la o singură fibră nervoasă motorie. Cercetările sale au clarificat baza fizică a
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
încheie cu o codă abruptă. Adagio molto e cantabile - Andante Moderato - Tempo Primo - Andante Moderato - Adagio - Lo Stesso Tempo. Durata - ap. 16 mins. Această mișcare lirică în si bemol major, este totodată și lentă și este într-o formă de variație liberă. Prima variație, ca temă, are măsura de patru timpi - 4/4. A doua are măsura de 12/8. Variațiile sunt separate de măsuri de 3/4, prima variație fiind în re major, a doua în sol major. Variația finală
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
codă abruptă. Adagio molto e cantabile - Andante Moderato - Tempo Primo - Andante Moderato - Adagio - Lo Stesso Tempo. Durata - ap. 16 mins. Această mișcare lirică în si bemol major, este totodată și lentă și este într-o formă de variație liberă. Prima variație, ca temă, are măsura de patru timpi - 4/4. A doua are măsura de 12/8. Variațiile sunt separate de măsuri de 3/4, prima variație fiind în re major, a doua în sol major. Variația finală este de două
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
ap. 16 mins. Această mișcare lirică în si bemol major, este totodată și lentă și este într-o formă de variație liberă. Prima variație, ca temă, are măsura de patru timpi - 4/4. A doua are măsura de 12/8. Variațiile sunt separate de măsuri de 3/4, prima variație fiind în re major, a doua în sol major. Variația finală este de două ori întreruptă de episoade în care fanfara cântă tare. Un singur corn important este atribuit celui de-
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
major, este totodată și lentă și este într-o formă de variație liberă. Prima variație, ca temă, are măsura de patru timpi - 4/4. A doua are măsura de 12/8. Variațiile sunt separate de măsuri de 3/4, prima variație fiind în re major, a doua în sol major. Variația finală este de două ori întreruptă de episoade în care fanfara cântă tare. Un singur corn important este atribuit celui de-al patrulea muzicant. Tromboanele sunt tăcute pe parcursul mișcării. Faimosul
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
de variație liberă. Prima variație, ca temă, are măsura de patru timpi - 4/4. A doua are măsura de 12/8. Variațiile sunt separate de măsuri de 3/4, prima variație fiind în re major, a doua în sol major. Variația finală este de două ori întreruptă de episoade în care fanfara cântă tare. Un singur corn important este atribuit celui de-al patrulea muzicant. Tromboanele sunt tăcute pe parcursul mișcării. Faimosul final coral este o reprezentare muzicală a lui Beethoven cu privire la
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
de tungsten, și focalizată de lentile electrostatice și electromagnetice. Raza de electroni care a fost transmisă printr-un specimen parțial transparent pentru electroni transportă informație despre structura internă a specimenului în raza care ajunge la sistemul de formare a imaginii. Variația spațială a acestei informații ("imaginea") este apoi mărită de o serie de lentile electromagnetice până când este înregistrată la coliziunea cu un ecran fluorescent, placă fotografică, sau senzor de lumină cum ar fi un senzor CCD. Imaginea detectată de CCD poate
Microscop electronic () [Corola-website/Science/310490_a_311819]
-
sau oceanelor prin mișcarea oscilatorie a apei, datorită vântului sau cutremurelor. Un val (sinonim talaz) este o ondulație a unei suprafețe întinse de apă (lac, mare, ocean), ca rezultat al mișcărilor de oscilație determinate de acțiunea vântului, de cutremure, de variația bruscă a presiunii atmosferice, de atracția Lunii și Soarelui și de deplasarea unei nave prin apă. După cauzele care le dau naștere, deosebim: În afară de acțiunea cu rol modificator asupra uscatului, valurile de vânt formate pe suprafața mărilor și oceanelor constituie
Val () [Corola-website/Science/310511_a_311840]
-
a sânilor le poate induce orgasmul. Potrivit unui studiu care a inclus 213 femei, 29% dintre ele experimentaseră un orgasm mamar la un moment dat, dar în alte studii, până la numai 1 % declară existența acestui tip de orgasm. Astfel, există variații individuale pentru fiecare femeie în parte. Se consideră că acest tip de orgasm apare în parte datorită eliberării hormonului oxitocină în timpul stării de excitație sexuală. S-a arătat deasemenea că oxitocina este produsă și eliberată în momentul în care mamelonul
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
sa, iar "c" este viteza luminii în vid. O primă consecință a teoriei relativității restrânse este faptul că dacă asupra unui sistem se efectuează un lucru mecanic "L", masa sistemului crește cu o cantitate formula 1. Mai departe, se deduce că variația de masă se produce la orice transfer de energie între sistem și exterior și, ca urmare, orice variație ΔE a energiei sistemului este însoțită de o variație Δm a masei sistemului. Dacă ne referim la Albert Einstein ca la un
Echivalență masă–energie () [Corola-website/Science/310672_a_312001]
-
dacă asupra unui sistem se efectuează un lucru mecanic "L", masa sistemului crește cu o cantitate formula 1. Mai departe, se deduce că variația de masă se produce la orice transfer de energie între sistem și exterior și, ca urmare, orice variație ΔE a energiei sistemului este însoțită de o variație Δm a masei sistemului. Dacă ne referim la Albert Einstein ca la un prieten, atunci formulă E=mc² este foarte ușor de reținut. formula 2 formula 3 formula 4 formula 5 formula 6 formula 7 formula 8 formula 9
Echivalență masă–energie () [Corola-website/Science/310672_a_312001]
-
L", masa sistemului crește cu o cantitate formula 1. Mai departe, se deduce că variația de masă se produce la orice transfer de energie între sistem și exterior și, ca urmare, orice variație ΔE a energiei sistemului este însoțită de o variație Δm a masei sistemului. Dacă ne referim la Albert Einstein ca la un prieten, atunci formulă E=mc² este foarte ușor de reținut. formula 2 formula 3 formula 4 formula 5 formula 6 formula 7 formula 8 formula 9 formula 10 Variația de masă preconizată de relațiile de mai
Echivalență masă–energie () [Corola-website/Science/310672_a_312001]
-
a energiei sistemului este însoțită de o variație Δm a masei sistemului. Dacă ne referim la Albert Einstein ca la un prieten, atunci formulă E=mc² este foarte ușor de reținut. formula 2 formula 3 formula 4 formula 5 formula 6 formula 7 formula 8 formula 9 formula 10 Variația de masă preconizată de relațiile de mai sus este, în majoritatea transformărilor, mult prea mică, raportată la masa totală a sistemului, pentru a putea fi detectată. În reacțiile nucleare, însoțite de evacuarea căldurii și radiației produse de reacție, variația energiei
Echivalență masă–energie () [Corola-website/Science/310672_a_312001]
-
formula 10 Variația de masă preconizată de relațiile de mai sus este, în majoritatea transformărilor, mult prea mică, raportată la masa totală a sistemului, pentru a putea fi detectată. În reacțiile nucleare, însoțite de evacuarea căldurii și radiației produse de reacție, variația energiei sistemului este suficient de mare, raportată la masa sistemului implicat, pentru ca variația masei să fie măsurabilă practic. Variația de masă provine din evacuarea prin căldură și radiație a energiei de legătură dintre componentele nucleului atomic. Variația de masă se
Echivalență masă–energie () [Corola-website/Science/310672_a_312001]