198,887 matches
-
1890-1895 a predat la o școală în Boston. În 1895 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "De Euripidis Antiopa"; lucrarea sa nu a fost niciodată publicată. La scurt timp după doctorat Babbitt a primit o bursă a Școlii Americane de Studii Clasice din Atena (ASCSA), ceea ce i-a permis să realizeze un stagiu de cercetare de un an în Grecia. Acolo, el a intrat în contact cu tinerii arheologi Theodore Woolsey Heermance, Herbert F. De Cou, Joseph Clark
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
lui Nipkow în anii 1920 și 1930, până când acesta a fost înlocuit de către sistemele complet electronice în 1940. Nipkow s-a născut în Lauenburg (astăzi Lębork) în provincia prusacă Pomerania, care face parte acum din Polonia. În timp ce era elev la școala din localitatea învecinată Neustadt (astăzi Wejherowo) din provincia Prusia de Vest, Nipkow a realizat experimente legate de telefonie și de transmisia imaginilor în mișcare. După absolvire, a plecat la Berlin pentru a studia științele fizice. A studiat optica fiziologică cu
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
localitate din munții Macedoniei, într-o familie de aromani. În 1910, după absolvirea liceului din Bitolia (Monastir), în Republică Macedonia de azi (liceu cu predare în limba română), se refugiază cu mama și bunica în România. Licențiat în 1916 al Școlii Superioare de Arhitectură din București, pleacă pe front pentru doi ani, unde este detașat la serviciul construcțiilor militare, divizia geniu. Realizează, în perioada interbelică, o mulțime de proiecte (180 de proiecte dintre care 130 au fost realizate) - locuințe individuale, blocuri
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
30 de ani. În paralel, mai ales la senectute, a pictat mult, lăsând în urmăo mulțime de acuarele. A murit în 1979, la 88 de ani. Orientarea către arhitectură s-a produs în urma întâlnirii cu maestrul G. Mirea, director al Școlii de Belle Arte, căruia Gheorghe Simotta îi prezintă o serie de desene în tus. Sfatul maestrului este să se îndrepte către gravura, însă, nestăpânind această tehnică Simotta se prezintă la examenul de admitere la Scoala Superioară de Arhitectură. Oscilațiile legate
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
către gravura, însă, nestăpânind această tehnică Simotta se prezintă la examenul de admitere la Scoala Superioară de Arhitectură. Oscilațiile legate de vocația să reală (arhitectură versus artă) îl urmăresc pe Gheorghe Simotta de-a lungul vieții. Astfel și după absolvirea Școlii Superioare de Arhitectură activitatea să se concentrează asupra desenului și acuarelei participând cu lucrările sale la o serie de expoziții. Simotta privește desenul și acuarela ca fiind două discipline în legătură directă cu arhitectura cu mențiunea însă că „ desenul are
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Traducătoare, poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din decembrie 2012 Născută la 27 noiembrie 1952, în satul Cubleșul Someșan, comuna Panticeu, județul Cluj; Numele de familie la naștere, Pop. Studii: Școala elementară-opt clase, 1959-1967 în Cubleșul Someșan, medii, între 1967 și 1971 la Liceul «George Coșbuc» (secția umanistă) Cluj-Napoca; universitare, 1971-1975 la Facultatea de filologie, secția franceză-română a Universității «Babeș-Bolyai» din Cluj-Napoca, absolvită 1975. Locuri de muncă: Profesoară de limba franceză
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
România). În timpul vieții sale a publicat cronici literare și cărți de critică literară în presa din Israel. Yoffe s-a născut în orașul Bălți din Basarabia. A imigrat în Palestina aflată sub mandat britanic în 1940 și a studiat la Școala Reală din Haifa, iar mai târziu la Universitatea Ebraică din Ierusalim. A făcut parte din Hagana și a servit în Armata Israeliană. A scris critică literară și de film mai întâi în limba română (1939-1940) și apoi în ebraică din
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
(n. 11 februarie 1914, Craiova - d. ? după 1999) a fost un critic și istoric literar român, hispanist și traducător din limba spaniolă. S-a născut în familia lui Alexandru Georgescu și a soției sale, Virginia (n. Burgulescu). A urmat școala primară și Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1925-1932) și apoi, în paralel, Facultatea de Litere și Filosofie (secția de sociologie) și Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, obținând ambele licențe în 1936. A obținut un doctorat în filosofia dreptului
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
sunt incluși naționalitatea mongolă. Unii tuvani, potrivit surselor, locuiesc în jurul Lacului Kanas, în partea de nord-vest a Xinjiang din China, și nu sunt recunoscuți oficial, sunt considerați ca o parte din Oiratul mongol. Copiii din Oirat și copiii tuvani frecventează școli în care se foloseștemongol ceahară și chineza, limbi materne ale niciunuia dintre cele două grupuri etnice. Celebra frizură bogtag purtată de femeile tuvane încă din secolul XIII, pare să fi fie permisă numai femeilor căsătorite de rang foarte înalt. Limba
Tuvani () [Corola-website/Science/337114_a_338443]
-
a remarcat prin cercetarea intensivă și editarea operelor literare ale lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și I.L. Caragiale. S-a născut în familia agricultorilor Voicu Ilin și al Mariei (n. Voicu) din satul oltenesc Fărcașele. A urmat studii primare la școala din Fărcașele (1941-1945), Gimnaziul Unic Comercial din Caracal (1945-1948), Școala Medie Tehnică de Comerț „Gheorghe Chițu” din Craiova (1948-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1952-1957). A beneficiat de o bursă „Humboldt” la Universitatea din Tübingen (1969-1970; 1971
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și I.L. Caragiale. S-a născut în familia agricultorilor Voicu Ilin și al Mariei (n. Voicu) din satul oltenesc Fărcașele. A urmat studii primare la școala din Fărcașele (1941-1945), Gimnaziul Unic Comercial din Caracal (1945-1948), Școala Medie Tehnică de Comerț „Gheorghe Chițu” din Craiova (1948-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1952-1957). A beneficiat de o bursă „Humboldt” la Universitatea din Tübingen (1969-1970; 1971) și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
publicist și traducător român. S-a născut în 22 martie 1905, la București. Părinții lui erau muncitorul "ceferist" Gheorghe Dima, o rudă a compozitorului Gheorghe Dima, și soția sa, Virgilia ("născută" Maiorescu), descendentă din familia lui Petru Maior. A urmat școala primară la Murfatlar și Bârlad, iar apoi, cu ajutorul unchiului său, poetul George Tutoveanu, s-a înscris la secția clasică a Colegiului Național „Sfântul Sava” din București. În 1925 a fost admis la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
Rogério Noel Peres Claro () a fost un profesor în învățământul profesional tehnic, jurnalist și popularizator al istoriei orașului Setúbal. a urmat studii la Liceul Național din Setúbal (actuala Școală Secundară Bocage) și apoi a obținut o licență în filologie romanică la Universitatea din Lisabona. și-a început cariera didactică ca profesor în învățământul profesional tehnic în 1943, după care a fost director al Școlii Industriale și Comerciale din Estremoz
Rogério Peres Claro () [Corola-website/Science/337123_a_338452]
-
Liceul Național din Setúbal (actuala Școală Secundară Bocage) și apoi a obținut o licență în filologie romanică la Universitatea din Lisabona. și-a început cariera didactică ca profesor în învățământul profesional tehnic în 1943, după care a fost director al Școlii Industriale și Comerciale din Estremoz (actuala Școală Secundară Rainha Santa Isabel) între 1952 și 1961 și al Școlii Industriale și Comerciale din Setúbal (actuala Școală Secundară Sebastiăo da Gama) între 1961 și 1970. Între anii 1970 și 1975 a îndeplinit
Rogério Peres Claro () [Corola-website/Science/337123_a_338452]
-
Bocage) și apoi a obținut o licență în filologie romanică la Universitatea din Lisabona. și-a început cariera didactică ca profesor în învățământul profesional tehnic în 1943, după care a fost director al Școlii Industriale și Comerciale din Estremoz (actuala Școală Secundară Rainha Santa Isabel) între 1952 și 1961 și al Școlii Industriale și Comerciale din Setúbal (actuala Școală Secundară Sebastiăo da Gama) între 1961 și 1970. Între anii 1970 și 1975 a îndeplinit funcția de inspector provincial pe probleme de
Rogério Peres Claro () [Corola-website/Science/337123_a_338452]
-
Universitatea din Lisabona. și-a început cariera didactică ca profesor în învățământul profesional tehnic în 1943, după care a fost director al Școlii Industriale și Comerciale din Estremoz (actuala Școală Secundară Rainha Santa Isabel) între 1952 și 1961 și al Școlii Industriale și Comerciale din Setúbal (actuala Școală Secundară Sebastiăo da Gama) între 1961 și 1970. Între anii 1970 și 1975 a îndeplinit funcția de inspector provincial pe probleme de educație în Mozambic. Între anii 1979 și 1982 a fost director
Rogério Peres Claro () [Corola-website/Science/337123_a_338452]
-
didactică ca profesor în învățământul profesional tehnic în 1943, după care a fost director al Școlii Industriale și Comerciale din Estremoz (actuala Școală Secundară Rainha Santa Isabel) între 1952 și 1961 și al Școlii Industriale și Comerciale din Setúbal (actuala Școală Secundară Sebastiăo da Gama) între 1961 și 1970. Între anii 1970 și 1975 a îndeplinit funcția de inspector provincial pe probleme de educație în Mozambic. Între anii 1979 și 1982 a fost director al Serviciilor de Educație și Cultură din
Rogério Peres Claro () [Corola-website/Science/337123_a_338452]
-
unde a fost numit lector de limba română la Universitatea din Lisabona, continuând să predea acolo până la sfârșitul vieții. S-a născut într-un sat oltenesc în familia agricultorului Gheorghe Buescu și a soției sale, Elena (n. Constantinescu). A urmat școala primară la Coțofenii din Față (1918-1922), Liceul „Carol I” din Craiova (1922-1929), obținând cea mai mare medie din România la examenul de bacalaureat, apoi a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie, secția limbi clasice, a Universității din București (1929-1933
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
de limba latină (condusă de prof. Niculae I. Herescu) ale Universității din București și își susține în 1939 teza de doctorat cu titlul "Les „Aratéa” de Cicéron", la care începuse să lucreze încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea. Publică în
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
în satul vâlcean Stoenești sau, după alte surse, în 1759 în satul vâlcean Pietrari. Părinții săi se numeau Alexie și Aspazia; mama sa se va călugări ulterior sub numele Anastasia. A purtat probabil numele de mirean Dumitru. A urmat o școală din sat sau una mănăstirească (probabil la școala Schitului Pietrari). S-a căsătorit și a fost hirotonit preot de mir în Episcopia Râmnicului, dar a rămas văduv de timpuriu. Se afla în 1766 la Mănăstirea Horezu, unde venise să se
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
în 1759 în satul vâlcean Pietrari. Părinții săi se numeau Alexie și Aspazia; mama sa se va călugări ulterior sub numele Anastasia. A purtat probabil numele de mirean Dumitru. A urmat o școală din sat sau una mănăstirească (probabil la școala Schitului Pietrari). S-a căsătorit și a fost hirotonit preot de mir în Episcopia Râmnicului, dar a rămas văduv de timpuriu. Se afla în 1766 la Mănăstirea Horezu, unde venise să se călugărească la îndemnul episcopului Grigorie Socoteanu și semna
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
alcătuit condici și a studiat colecțiile de documente. A viețuit la mănăstirea Gănescu din Craiova, apoi la mănăstirea Bistrița (1795-1799), devenind apoi egumen al schitului Mănăilești (c. 1799 - c. 1801) și eclesiarh la Mitropolia Ungrovlahiei (1804-1812), unde a organizat o școală de caligrafi și arhivari și a condus tipografia (1809). După alegerea lui Nectarie ca mitropolit al Ungrovlahiei în decembrie 1812, s-a retras la Craiova, unde a fost dascăl de limba slavonă și traducător de documente. A murit bătrân și
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
în casa bunicilor în Buffalo, New York. tatăl Ei a avut o pasiune pentru grădinărit și a trecut de mult de cunoștințe și expertiza pentru fiica lui. Stewart a fost, de asemenea, activ în multe activități extrașcolare, cum ar fi ziarul școlii și Clubul de Artă. Stewart a absolvit Nutley Liceu. Ea a participat la Barnard College, inițial de planificare majore în chimie, dar trecerea de la arta, Istoria europei, si mai tarziu istoria arhitecturală. Pentru a-i plăti taxa de școlarizare, a
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
an, Stewart a debutat o nouă 30 de minute de show, "Martha Coace", pe Hallmark Channel. Stewart a făcut o altă incursiune în actorie cu un debut în NBC juridice dramă "Law & Order: Special victims Unit". Ea a jucat-o școală privată directoarea în episodul intitulat "Curbă de Învățare" (airdate aprilie 2012). Un nou serial de televiziune, "Martha Stewart, Școala de Gatit", a debutat pe PBS în octombrie 2012. În fiecare săptămână, 30 de minute episodul acoperă tehnici de gatit și
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
o altă incursiune în actorie cu un debut în NBC juridice dramă "Law & Order: Special victims Unit". Ea a jucat-o școală privată directoarea în episodul intitulat "Curbă de Învățare" (airdate aprilie 2012). Un nou serial de televiziune, "Martha Stewart, Școala de Gatit", a debutat pe PBS în octombrie 2012. În fiecare săptămână, 30 de minute episodul acoperă tehnici de gatit și elementele de bază. este bazat pe cartea cu același nume. În 1961, s-a căsătorit Andrew Stewart, pe atunci
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]