198,527 matches
-
noul punct terminus al liniei a fost denumit tot „Silsburg”. Pe 1 ianuarie 1991, serviciile de transport în comun din Antwerpen (MIVA), Gent (MIVG) și sucursala flamandă a NMVB au fost contopite într-o nouă companie, Vlaamse Vervoermaatschappij "De Lijn". Căile ferate vicinale ale Provinciei Antwerpen aveau, după trecerea, în 1920, la ecartamentul metric, același ecartament ca tramvaiele din oraș. De aceea, unele din trenurile vicinale foloseau pe anumite trasee aceleași linii ca și tramvaiele. Începând din 1935, calea ferată vicinală
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
De Lijn". Căile ferate vicinale ale Provinciei Antwerpen aveau, după trecerea, în 1920, la ecartamentul metric, același ecartament ca tramvaiele din oraș. De aceea, unele din trenurile vicinale foloseau pe anumite trasee aceleași linii ca și tramvaiele. Începând din 1935, calea ferată vicinală a fost extinsă până la "Rooseveltplaats". Pe de Leien, "Turnhoutsebaan" și pe alte străzi circulau și trenuri vicinale. După prelungirea liniei 3 până la "Keizershoek", trenurile vicinale rulau prin rezerva centrală situată între benzile de circulație auto. Începând cu 15
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
și pe alte străzi circulau și trenuri vicinale. După prelungirea liniei 3 până la "Keizershoek", trenurile vicinale rulau prin rezerva centrală situată între benzile de circulație auto. Începând cu 15 mai 1908, a început să circule un tramvai cu aburi al Căilor ferate vicinale ale Provinciei Antwerpen de la Vlaams Hoofd și până la Hamme, iar de la 1 februarie 1910 până la Baasrode. În Vlaams Hoofd era în funcțiune la acea vreme gara Antwerpen-Linkeroever, situată în locul în care în ziua de azi se află intrarea
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
și până la Hamme, iar de la 1 februarie 1910 până la Baasrode. În Vlaams Hoofd era în funcțiune la acea vreme gara Antwerpen-Linkeroever, situată în locul în care în ziua de azi se află intrarea în tunelul pietonal Sint-Anna. Pe 1 septembrie 1931, calea ferată vicinală a fost electrificată până la Temse, iar în 1937 până la Hamme. În 1959, aceasta a fost prima linie vicinală din jurul orașului Antwerpen care a fost desființată. Tramvaiele actuale care, începând din 1990, circulă pe "Blancefloerlaan", încă folosesc o mică
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
a fost electrificată până la Temse, iar în 1937 până la Hamme. În 1959, aceasta a fost prima linie vicinală din jurul orașului Antwerpen care a fost desființată. Tramvaiele actuale care, începând din 1990, circulă pe "Blancefloerlaan", încă folosesc o mică porțiune din calea ferată vicinală H. În anii 1930 exista și o linie de tramvai care conecta Vlaams Hoofd și Sint-Annastrand, numită tramvaiul Sint-Anna Express. Linia, având traseul pe strada "Gloriantlaan", a fost desființată în anii războiului. Ani mai târziu, pe acest traseu
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
jucat dintr-o perspectivă third-person, iar harta poate fi navigată fie prin mers, fie cu ajutorul vehiculelor. Jucătorii îl controlează pe Marcus Holloway, un hacker care lucrează împreună cu grupul DedSec pentru a distruge sistemul avansat de supraveghere al orașului. Există multiple căi pentru a completa misiunile, iar fiecare succes crește numărul de fani ai lui DedSec. Modul multiplayer cooperative permite lupta 1v1 dintre jucători pentru a-l neutraliza pe cel care cauzează haos continuu. Ubisoft Montreal, dezvoltatorul jocului, a studiat feedback-ul
Watch Dogs 2 () [Corola-website/Science/337203_a_338532]
-
tramvaie, motociclete, ATV-uri și bărci. Mecanicile de condus au fost refăcute pentru a fi mai accesibile. Jucători pot trage cu arma și din mașină. Marcus are și abilități acrobatice, și poate face parkour prin oraș. Jucătorii pot utiliza diferite căi pentru a completa misiunile jocului, alegând fie între abordarea agresivă, în care se vor confrunta cu inamicii folosind arme create cu ajutorul unui printer 3D, explozibile precum mine, sau propria arma de încăierare a lui Marcus, (the thunderball), o minge de
Watch Dogs 2 () [Corola-website/Science/337203_a_338532]
-
a descoperi locații și misiuni. În schimb, jocul se deschide încă de la început, permițând jucătorilor să exploreze liber orașul. Noul sistem de progresie al jocului, care îi pune pe jucători să adune fani în loc să completeze misiunile principale, este o altă cale prin care Ubisoft Montreal a sperat să încurajeze explorarea și sentimentul că orașul este mai "deschis". "Watch Dogs 2" a avut peste 60 de programatori în dezvoltarea sa. Coloana sonoră a fost compusă de Hudson Mohawke. Este o combinație între
Watch Dogs 2 () [Corola-website/Science/337203_a_338532]
-
descendență din secolul al XVI-lea. El și-a petrecut copilăria și tinerețea în Taganrog și a absolvit Gimnaziul de Băieți de acolo cu medalie de aur în 1862. În acel an, Beleliubski a intrat la Institutul de Ingineri de Căi Ferate din Sankt Petersburg, pe care l-a absolvit în anul 1867. Beleliubski a fost considerat unul dintre cei mai buni absolvenți ai Institutului, numele său fiind gravat pe o placă memorială de marmură și, după absolvire, a fost lăsat
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
avea deja poziția de profesor universitar. El a dobândit recunoaștere internațională pentru cercetarea și practica în domeniile ingineriei podurilor și materialelor de construcții. Prima experiență practică a inginerului Beleliubski a fost un proiect de construcție a unei noi linii de cale ferată care să evite stația Verebje, în perioada cuprinsă între 1877 și 1881. În fapt, în timpul construcției, era imposibilă eliminarea unui urcuș greu și, ulterior, a unei coborâri lângă stația de cale ferată Verebje (Verebușka) prin mijloacele tehnice din acel
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
proiect de construcție a unei noi linii de cale ferată care să evite stația Verebje, în perioada cuprinsă între 1877 și 1881. În fapt, în timpul construcției, era imposibilă eliminarea unui urcuș greu și, ulterior, a unei coborâri lângă stația de cale ferată Verebje (Verebușka) prin mijloacele tehnice din acel moment. Trenurile de călători putea trece muntele, dar garniturile de marfă trebuiau decuplate și mutate pe părți cu câte două locomotive. Această zonă era considerată a fi cel mai periculos tronson din
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
lui Beleliubski a permis abordarea mai multor probleme de inginerie simultan: construirea unui unic terasament la 49 m înălțime și ridicarea pilonilor podului în albia adâncă a râului Msta (similare cu ), folosind pentru prima dată metoda chesonului. Niciun pod de cale ferată peste vreun râu din Rusia nu se construia fără implicarea sau susținerea lui . El este considerat a fi fondatorul școalii profesionale rusești de constructori de poduri. El și-a îmbunătățit continuu și și-a actualizat proiectele. Beleliubski a proiectat
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
lungi. Lungimea totala a podurilor construite după proiectele sale este de 17 km. Printre acestea se numără poduri peste râurile Don, Dunăre, Ob, Kama, Oka, Neva, Irtîș, Belaia, Ufa, Neman, Berezina, și multe altele. În 1875, Beleliubski a proiectat de pe calea ferată a Volgăi Samara-Zlatoust, în apropiere de Sîzran. Lucrând la acest proiect de pod, Beleliubski a dezvoltat o metodă de analiză a deschiderilor căilor navigabile pentru poduri mari, care mai târziu a ajuns să fie cunoscută pe scară largă. Acest
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
Oka, Neva, Irtîș, Belaia, Ufa, Neman, Berezina, și multe altele. În 1875, Beleliubski a proiectat de pe calea ferată a Volgăi Samara-Zlatoust, în apropiere de Sîzran. Lucrând la acest proiect de pod, Beleliubski a dezvoltat o metodă de analiză a deschiderilor căilor navigabile pentru poduri mari, care mai târziu a ajuns să fie cunoscută pe scară largă. Acest pod a continuat să fie cel mai lung din Europa o lungă perioadă de timp, cu o lungime totală de 1483 m: suprastructura sa
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
scară largă. Acest pod a continuat să fie cel mai lung din Europa o lungă perioadă de timp, cu o lungime totală de 1483 m: suprastructura sa avea 13 deschideri, fiecare a câte 107 m lungime. Podul conecta rețeaua de cale ferată din centrul Rusiei cu regiunea Volga și Siberia. La lucrările de construcție au participat aproximativ 2.500 de oameni, a fost nevoie de peste 10 mii de metri cubi de zidărie și aproximativ 6,5 tone de fier și, cel
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
în structuri. La Expoziția de la Edinburgh din 1890, acest design a primit medalia de aur și mai târziu a ajuns să fie cunoscut în străinătate ca „metoda rusească de susținere”. În 1897, Beleloubski a fost responsabil de construirea podului de cale ferată peste râul Ob în apropiere de Novosibirsk. Acesta a fost primul mare podu al Marii Rute Siberiene, care a legat permanent cele două mari și importante zone ale căii ferate transsiberiene ― căile ferate Vest-Siberiană și Mijlociu-Siberiană. Podul a fost
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
În 1897, Beleloubski a fost responsabil de construirea podului de cale ferată peste râul Ob în apropiere de Novosibirsk. Acesta a fost primul mare podu al Marii Rute Siberiene, care a legat permanent cele două mari și importante zone ale căii ferate transsiberiene ― căile ferate Vest-Siberiană și Mijlociu-Siberiană. Podul a fost pentru prima dată echipate cu deschideri având deasupra structuri metalice cu grinzi în consolă, în timp ce podul în sine a rămas în istorie ca cea mai mare structură a căii ferate
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
a fost responsabil de construirea podului de cale ferată peste râul Ob în apropiere de Novosibirsk. Acesta a fost primul mare podu al Marii Rute Siberiene, care a legat permanent cele două mari și importante zone ale căii ferate transsiberiene ― căile ferate Vest-Siberiană și Mijlociu-Siberiană. Podul a fost pentru prima dată echipate cu deschideri având deasupra structuri metalice cu grinzi în consolă, în timp ce podul în sine a rămas în istorie ca cea mai mare structură a căii ferate Vest-Siberiene. Beleloubski a
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
ale căii ferate transsiberiene ― căile ferate Vest-Siberiană și Mijlociu-Siberiană. Podul a fost pentru prima dată echipate cu deschideri având deasupra structuri metalice cu grinzi în consolă, în timp ce podul în sine a rămas în istorie ca cea mai mare structură a căii ferate Vest-Siberiene. Beleloubski a acordat întotdeauna o atenție deosebită aspectului creațiilor sale, mai ales în zonele urbane. În acest sens, de un interes special sunt podul Rusanovski din Kiev (1906) și Podul Nevski din Sankt Petersburg, care prezintă arcade abrupte
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
din Kiev (1906) și Podul Nevski din Sankt Petersburg, care prezintă arcade abrupte. Fiecare pod al său era o operă artistică de arhitectură, o combinație de utilitate practică, frumusețe și rezistență structurală. Apogeul carierei sale inginerești a fost podul de cale ferată Romanovski, construit peste Volga lângă Zelenodolsk în 1913. El a fost rebotezat Podul Roșu după Revoluția din Octombrie 1917. Structura sa deschisă ovală se ridică la 160 m (un model similar a fost replicat pentru podul din Simbirsk). Datorită
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
transfigurează o lume care ea însăși e transfigurată prin proiecțiiile unei imaginații arhaice.." (Nicolae Balotă) "Ce este rezervația de lux din romanul lui Marius Tupan decât un spațiu labirintic capcană, un loc unde evenimentele puterii supreme se fac pe alte căi, dar cu aceeași intenție de abolire a libertății individului? [...] Ca și Orwell, scriitorul român construiește o altă versiune a unei utopii negre, colorată în roz doar pentru naivii căutători de absolut, ca și pentru eșuați și opotuniști. Această utopie-capcană are
Marius Tupan () [Corola-website/Science/337222_a_338551]
-
menține în zonă ordinea periclitată de trupele Armatei Ruse, aflate în debandadă. La începutul lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari alături de efective de grăniceri - constituind cu totul o forță de 4 batalioane, au primit ordin de a pătrunde pe căi pașnice în Basarabia evitând lupta cu unitățile bolșevice. Motivul ales a fost acela că unitățile sunt dislocate pentru a prelua de la Armata Rusă și a păzi diferite depozite de alimente și armament, scopul lor fiind însă acela de a întări
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
nășteau fără chakra, până când o femeie tânără numită Kaguya Ōtsutsuki fură fructul plantei "Shinju" și îl mănâncă pentru a căpăta puterea chakrei și să pună astfel capăt unui război din vremea sa. Fiul ei, Hagoromo Ōtsutsuki, supranumit Înțeleptul celor Șase Căi ("Rikudoo Sennin"), s-a născut cu abilitatea de a combina energia fizică (身体, "shintai enerugī"), adunată din trilioanele de celule ale corpului omenesc, cu energia minții (精神, "seishin enerugī"), dobândită prin experiență și meditație. Odată creată, chakra se mișcă în
Jutsu (Naruto) () [Corola-website/Science/337255_a_338584]
-
ninja") este un termen vag ce se referă aproape la orice tehnică ce folosește chakra și permite utilizatorului să facă ceea ce altfel nu ar putea face. Ninjutsu este urmașa tehnicii Ninshu (忍宗, lit. "Secta Ninja") creată de Înțeleptul cel Șase Căi pentru ca oamenii să comunice între ei pe baza chakrei. Cu timpul, însă, oamenii au concentrat chakra pentru a-și lovi adversarii (dar și pentru a se apăra de lovituri). Genjutsu (幻術, lit. "Tehnicile iluziei") este o tehnică de creare de
Jutsu (Naruto) () [Corola-website/Science/337255_a_338584]
-
pot fi predat sau copiat de către adversari. Tehnicile Kekkei genkai precum "Sharinganul", care acționează prin ochii celui care îl posedă, sunt numite "Dōjutsu" (瞳術, "Technici oculare"). Acest tip de jutsu a fost inventat de Kaguya Ōtsutsuki, mama Înțeleptului celor Șase Căi și inițiatorul a trei dōjutsu mari, având ca urmași pe cei din clanurile Uchiha, Uzumaki și Hyūga. Alte kekkei genkai, cum ar fi "Stilul Lemn" constă într-o combinație simultană de două elemente de chakra separate pentru a crea un
Jutsu (Naruto) () [Corola-website/Science/337255_a_338584]