KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...791 792 793 ...863 >

21,555 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

dicteze Graur primele calcule. Documentația tehnică a separatorului, pe care am adus-o, este trecută din mînă în mînă. Sînt calculate volumele unor conducte, se refac calculele de rezistență a rezervoarelor ca să se stabilească ce cantitate maximă de gaze pot băga în ele, iar în final, după vreo jumătate de oră în care nu s-a auzit decît un murmur continuu, stabilim raportul optim de amestec. Dumnezeu cu tine, Mihai! exclamă Brăduț. Eu n-aș lucra în varianta asta forțată. Am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Personalul tehnico-administrativ poate pleca acasă... Anunțul mai este repetat de cîteva ori, apoi difuzorul tace. Domnul Luchian, care luase mașina de calcul sub braț, se întoarce la birou. Nu mai duc mașina la contabilitate, că nu-i mai prind, zice băgînd mașina în dulapul din spatele său, pe care îl încuie și-l sigilează. Ești obosit tare? mă întreabă el, apoi își rotește privirea peste ceilalți. Închipuie-ți, rîde Graur, de vreme ce n-a dormit acasă... Hai să mergem, devine Graur serios, oprindu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
măcar șapte-opt autobuze din cele zece-cincisprezece, cîte ar fi trebuit să fie aici la ieșirea personalului. Mă uit cu jind la poartă și mă întreb la ce oră voi ieși pe ea... Ori... voi mai ieși?!... La dracu'! murmur. Am băgat aproape un milion în sistemele electronice de siguranță... Pe culoarul de ieșire a femeilor văd ultimele salariate, prezentîndu-și din mers, în fața portăriței, geanta deschisă. Ultima e Teona: are un mers calm și o ținută dreaptă, cu capul lăsat pe spate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îmi zice, luîndu-mă furios de braț, hai că timpu-i scump... Ce zici de vreme? mă întreabă el în timp ce mergem pe alee, grăbindu-ne să-i ajungem pe Brăduț și Lupu. Urîtă vreme, zic. Aerul e tare umed... Va trebui să bag și bateriile de rezervă pentru uscare... Ai destule? mă întreabă Luchian. Am, îngîn eu abătut. Rezervele au sită moleculară... Excelent! se bucură Luchian. Faci o uscare pînă la cîteva părți pe milion. Tac și-mi continuu drumul, nemulțumit că gîndul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Rezervele au sită moleculară... Excelent! se bucură Luchian. Faci o uscare pînă la cîteva părți pe milion. Tac și-mi continuu drumul, nemulțumit că gîndul îmi stă mereu la aerul ăsta prea umed. Mă sîcîie ideea că va trebui să bag bateriile de rezervă, știu că ceva e în neordine, dar nu mă pot aduna deloc. În mintea mea stăruie o pată bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul ăsta mohorît. Pardesiul acela bej și eșarfa de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
într-o doară, să-l scuz pe Graur. Ce echilibru? Petrică nu era așa înainte. Îmbătrînim, domnule, îmbătrînim, asta-i! Ne gîndim la pensie, la tihnă... Știi ce-a făcut Graur azi? Întorc capul spre Luchian și strîng din umeri. Bag dosarul cu documentația tehnică în sîn și-mi duc vîrful degetelor la gură, să suflu peste ele, să le încălzesc. Graur a fost chemat azi la directorul general și a fost întrebat ce părere are despre sectorul de cercetare din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Cornea, stingînd lanterna cu care a controlat conducta. No, ce fain, mă Cornea, îi spune maistrul de la cazangerie, vezi că pe asta mere hidrojen, nu trebe să aibă nic, niși-o boabă cît inu... Voi, se întoarce el spre trei mecanici, băgați peria... Mecanicii scot dintr-o ladă o perie rotundă, din sîrmă, de diametrul conductei, o montează pe tija mașinii de curățat și o îndeasă în conductă. Își trag ochelarii pe ochi, doi prind conducta, iar al treilea manevrează mașina de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de legătură. Salut! Aveți ceva neclar? îi întreb. Nu, răspunde Dinu. Du-te la separator, ești așteptat. Aici o să terminăm repede. Cînd terminăm, o să te anunțăm. La tunelul de alimentare cu aer o să fie mai mult de lucru. Deja am băgat o parte din mecanici să lucreze acolo, îmi arată inginerul mecanic spre una din gurile de pătrundere în canal. Rămîn și dumnealor să ne ajute, sau au venit să vadă? întreabă el, uitîndu-se spre cei trei care mă însoțesc. Rămînem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Brîndușei. Se spune că "soarta îi ajută pe cei curajoși", surîde prim-secretarul. Pe cei curajoși și puternici, rectific eu, scoțîndu-mi urgent batista din buzunar, în care-mi cuprind nasul și gura, strănutînd înfundat de două ori. Vedeți, spun după ce bag batista în buzunar, cu gripa asta, de azi, am să pierd mult din putere... Nu mai pot conta pe soartă. Lăsați, tovarășe Vlădeanu, rîde domol prim-secretarul, nu-i chiar așa... Toți sîntem tovarăși de muncă și trebuie să rezolvăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pare. Așa am pățit și eu cînd am pornit Sinteza. Tensiune în filtre? Zece mii. Și la mine tot zece mii. Încep amestecarea. Vlad dă comenzile pentru amestecarea gazelor și introducerea lor în separator. Eu le preiau purificate de separator și le bag înapoi în rezervor, imediat după ce Vlad a trimis în amestecător o nouă cantitate de gaze. Să meargă așa și cu aer!... exclamă Vlad după cîteva cicluri încheiate, arătînd spre cadranele indicatoare. O să meargă, mormăi eu. Mi s-a făcut o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mă sculam și eu din pat, beam o cană de apă din căldarea pusă pe un scăunel sub icoane, ieșeam pe ceardac să fac pipi cîinele nici nu se mișca; dormea făcut covrig -, apoi alergam repede în cameră și mă băgăm sub plapumă, așteptînd să vină tata, să mă încălzesc la spatele lui... Mihai, îl aud pe Vlad în pauza dintre comenzi, ce s-a petrecut azi între tine și Brîndușa? Ne-am certat în sala de consiliu. Mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-mi, Vlade, întreb eu, Brîndușa a citit referatul meu? Cu cîtă plăcere!... rîde Vlad. L-ar fi înghițit dacă ar fi putut, așa-i era de drag, dar n-a avut cum, că lucrarea ei, împreună cu toate referatele, a fost băgată în arhiva de documente secrete. Primul gînd al ei, cînd a ajuns ingineră-șefă, a fost să distrugă toată mapa în care erau lucrarea aceea și referatele anexate. Fostul director general, odată, cînd a purtat cu ea o discuție mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pornind de la elementele principale de proiectare și construcție ale separatorului, pe care le rețin cu exactitate. Dictez la interfon relația obținută. Pînă la cît îți rezistă filtrele? mă întreabă Graur. O sută, o sută cincizeci de mii de volți. De ce? Băgați aerul umed. Apa o scoateți dimpreună cu unul din gaze, să vedem cu care. Aruncați gazul cu apa în atmosferă pînă intră separatorul în regim, apoi băgați uscătoarele și trimiteți gazul, uscat, în rezervor. E o propunere. Excelentă! strig eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mă întreabă Graur. O sută, o sută cincizeci de mii de volți. De ce? Băgați aerul umed. Apa o scoateți dimpreună cu unul din gaze, să vedem cu care. Aruncați gazul cu apa în atmosferă pînă intră separatorul în regim, apoi băgați uscătoarele și trimiteți gazul, uscat, în rezervor. E o propunere. Excelentă! strig eu. Cum merge pilotarea? Ne învîrtim în cerc. Știi ceva de montaj? E pe sfîrșite, aud vocea directorului general. Vin de-acolo. Se lucrează la ultimul tronson. Să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
altă soluție; doar nu vrei să degerăm aici!... Propunerea lui Graur e bună. Atunci?! Dacă nu-mi spui acum adevărul, n-o să mi-l mai spui vreodată. Ești nebun! Doi-doi-zero deschis! Azot în amestecător. Tensiune în filtre zece mii! Zece mii. Atenție, bag hidrogen: doi-doi-unu deschis! Deschide ventilul încet, că se formează vîrtejuri. Să încerc... Așa e mai bine? Da. Nu mai sînt vîrtejuri. Vlad își lasă capul pe spate, privește îndelung cerul, apoi oftează, cu gîndul departe: Vîrtejuri... Hm!... Stop hidrogen! Presiune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
simțit cînd planul tău a reușit? Nimic. Dar absolut nimic. Se întoarce mai bine spre mine și face un gest de neputință: Îți jur că n-am vrut decît să mă conving de minciuna unei căsnicii! O minciună care a băgat în închisoare o fată... Știi tu ce mi-a spus Silvia cînd i-am povestit? "Nu trebuia să te murdărești..." Așa mi-a spus, apoi s-a lăsat între noi doi o răceală totală. Poate că frumos literar, dacă vrei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
loc. Ai cu cine? Am. Au rămas cîțiva mecanici, arată el spre cei de lîngă umerii lui. Valeriu iese. Îl aud cum proptește pietroiul la loc în ușă, trîntind de cîteva ori ușa s-o închidă mai bine. Hai să băgăm azotul în rezervor, că am înghețat aici, zice Vlad. Sper că Arbore o fi terminat legarea comenzilor, altfel o să trebuiască să stăm de planton. Facem manevrele pentru băgarea azotului în rezervor. Zgomotul dispare. Deschid interfonul și întreb: Ioane, gata legăturile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
planton. Facem manevrele pentru băgarea azotului în rezervor. Zgomotul dispare. Deschid interfonul și întreb: Ioane, gata legăturile? Acuși! îl aud pe Ion strigînd de departe; probabil lucrează înăuntrul tabloului de comandă. Mihai, ai făcut manevrele? mă întreabă Graur. Gata. Am băgat și azotul în rezervor. Așteptăm să termine Arbore, să predăm controlul pe dispecerul central, îi răspund. Bravo, Mihai! strigă Graur. Felicitări! Meritul e și-al vostru, Petre, altfel... Vă mulțumesc tuturor! le spun. În interfon se aud mai multe voci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Vlad se ridică de pe scaun și se întinde mult-mult, mai să atingă plafonul cu brațele. Începe apoi să-și dezbrace costumul de azbest. Găsește în buzunarul pantalonilor cheia de la ușa încăperii și mi-o pune în față. Iau cheia, o bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, apoi încerc să mă ridic de pe scaun: constat că am înțepenit. Îmi dezbrac încet costumul de azbest, îl împăturesc, i-l dau lui Vlad și-i mulțumesc, apoi îmi scutur haina de velur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îmblănite, apoi încerc să mă ridic de pe scaun: constat că am înțepenit. Îmi dezbrac încet costumul de azbest, îl împăturesc, i-l dau lui Vlad și-i mulțumesc, apoi îmi scutur haina de velur și pantalonii de scamele albe. Vlad bagă costumele în sacul de hîrtie, leagă sacul la gură cu o sîrmă și-l ia sub braț. Coborîm împreună treptele, ne oprim în mijlocul încăperii și ne rotim privirea: în tăcerea nopții, punctată de luminile tabloului de comandă, se aud pașii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
praf, ori măcar să iasă prăfuit din toată acțiunea. Involuntar, Brîndușa izbucnește într-un rîs domol: Mda... Văd că ai întotdeauna replică. Păcat că n-ai și... prietene sincere! Ți-o spun pentru că ești prietenul lui Vlad. Adică? întreb eu. Brîndușa bagă mîna în buzunarul pardesiului și scoate o hîrtie împăturită, pe care mi-o întinde, ținînd-o între degetele arătător și mijlociu: Poftim declarația Tamarei. A scris în ea tot ce-am vrut eu. V-ați fi așteptat să n-o facă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
un rîs scurt, apoi întoarce privirea spre Vlad, care se uită la noi indiferent. Mergem, Vlade? îl întreabă cu vocea calmă, plină de feminitate. Nu mi-ai răspuns la întrebare, îi spune Vlad. Cum mă duci: în portbagaj, sau mă bagi într-un sac de hîrtie și-l pui pe bancheta din spate? Să nu ne vadă careva împreună, să nu-ți pierzi... Te rog! îi taie vorba Brîndușa. Ascultă, Brîndușa, se înfurie Vlad, m-am săturat să-mi tot asum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dreapta sprijină un sac de hîrtie plin, lăsat jos, lîngă picioare. Imediat, Dinule, îi spun. Cobor imediat. Mă mai uit o dată peste toate cadranele indicatoare ale pupitrului, mă conving că separatorul funcționează normal, îmi iau dosarele și agenda de pe pupitru, bag telefonul în priză, apoi încep să cobor. Ți-am adus dosarul, zice Dinu, înmînîndu-mi documentația tehnică, murdară toată de ulei și ruptă la margini de cît a fost întrebuințată la montaj. Mulțumesc pentru ajutor, Dinule! îi spun, strîngîndu-i mîna. Ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Simt cum cum fierb de furie, dar o furie dureroasă, aproape oarbă. "Asta-i gelozie! îmi zic. Înseamnă că o iubesc!" Nu! hotărăsc cu glas tare. Asta nu! Pun receptorul la loc, îmi iau dosarele cu documentația tehnică de pe pupitru, bag agenda în buzunar și cobor treptele abrupte, gata să mă rostogolesc pe ultimele. Aș vrea să înjur, dar nu mai am nici o tragere de inimă. Arunc o privire spre sacul spart, încerc să-i zic ceva în gînd lui Vlad

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
aș mai strănuta atît... Mă uit la ceas: e aproape ora zece. Trebuie să mă grăbesc să ajung repede la poartă, că peste cîteva minute va ieși schimbul doi și-o să fie aglomerație mare în stație. Mă ridic de pe scaun, bag cutia cu ramul de magnolie în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, fac un pas și tresar străpuns de o durere. Scrîșnesc din măsele, mă sprijin de colțul biroului și-mi răscolesc buzunarele: mai găsesc doar o aspirină, pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]