20,876 matches
-
Africa de nord. Avioanele și forțele navale canadiene au luptat alături de cele americane împotriva atacurilor submarinelor japoneze împotriva SUA. După victoria aliaților din Africa de nord, militarii canadieni au participat la debarcarea din Sicilia și la cea din Italia continentală. Militarii canadieni s-au distins de-a lungul întregii participări la campania din Italia. Canadienii au fost primii soldați aliați care au intrat în Roma. În timpul campaniei din Italia, peste 25.000 de soldați canadieni au fost răniți, uciși sau dați
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
avioanele de vânătoare și bombardament și a celui al artileriei navale. În același timp, debarcarea de la Dieppe a furnizat informații valoroase cu privire la necesitatea unor comunicații eficiente între forțele combinate de asalt. La terminarea operațiunii, dintre cei aproximativ 6.000 de militari (în prinicipal canadieni), peste 1.000 au fost uciși, iar alți 2.340 au fost luați prizonieri. Importanța raidului de la Dieppe este încă subiect de controverse printre cercetătorii și istoricii militari. În vreme ce unii istorici consideră că eșecul de la Dieppe a
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
Canadei, unele dintre ele atingând provinciile vestice. Divizia I canadiană și Brigada I de tancuri canadiană au luat parte la debarcarea aliată din Sicilia (Operațiunea "Husky") de pe 10 iulie 1943 și la debarcarea aliată din Italia din septembrie 1943. Participarea militarilor canadieni la operațiunile din Sicilia și Italia continentală a fost posibilă după hotărârea de mobilizare la luptă a Diviziei I canadiene, încartiruită în Anglia, care nu participase la acțiuni militare active. Guvernul a fost obligat să aprobe participarea la lupte
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
la operațiunile din Sicilia și Italia continentală a fost posibilă după hotărârea de mobilizare la luptă a Diviziei I canadiene, încartiruită în Anglia, care nu participase la acțiuni militare active. Guvernul a fost obligat să aprobe participarea la lupte a militarilor canadieni la lupte mai înainte de termenul stabilit inițial, acela al unei invazii în nord-vestul Europei. Trupele canadiene au participat la campania din Italia din momentul declanșării acesteia până la redistribuirea lor în nord-vestul Europei din februarie-martie 1945 (Operațiunea "Goldflake"). Până la această
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
din februarie-martie 1945 (Operațiunea "Goldflake"). Până la această ultimă dată, efectivele canadiene crescuseră prin includerea cartierului general al Corpului I canadian și a Diviziei I (Divizia V blindată și o brigadă blindată independentă). Cele mai importante lupte la care au participat militarii canadieni au fost cele pentru forțarea cursului râului Moro, pentru cucerirea orașului Ortona și cele de pe Linia Hitler. Divizia III canadiană a făcut parte din trupele de invazie care au debarcat pe 6 iunie 1944 pe plaja Juno în cadrul Operațiunii
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
pentru cucerirea orașului-port Caen și la eforturile de luptă Falaise, parte a eforturilor aliate pentru eliberarea Parisului. Una dintre cele mai importante contribuții canadiene la victoria aliată a fost cea din cadrul bătăliei de pe râul Scheldt (Escaut), la care au participat militarii Corpului II canadian (Divizia II de infanterie, Divizia III de infanterie și Divizia IV blindate). În cadrul corpului canadian erau încadrate și Divizia I blindate poloneză, Brigada I de infanterie belgiană, Brigada de infanterie motorizată olandeză și Divizia 51 de infanterie
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
infanterie motorizată olandeză și Divizia 51 de infanterie britanică. Deși trupele britanice eliberaseră orașul Antwerp, portul orașului nu a putut fi folosit până când nu au fost cucerite și malurile estuarului râului Scheldt, unde germanii dețineau mai multe poziții puternic fortificate. Militarii canadieni au reușit ca după mai multe săptămâni de lupte grele în toamna anului 1944 să curețe estuarul de trupele germane. După această reușită, trupele canadiene și-au schimbat direcția de acțiune spre est, jucând un rol de primă importanță
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
familiei regale olandeze format din 10.000 de bulbi de lalele. Una dintre cele mai importante contribuții ale Canadei la efortul de război al aliaților a fost „Planul de pregătire aeriană al Commonwealthului”, cel mai mare program de pregătire al militarilor forțelor aeriene din istorie. Peste 167.000 de membri ai personalului forțelor aeriene, dintre care aproximativ 50.000 de piloți au fost pregătit în bazele aeriene din Canada din mai 1940 până în martie 1945. Acest efort a creat o serie
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
doctorul Clunet a făcut parte din Misiunea Militară Franceză trimisă în România pentru a acorda asistență de specialitate. Clunet și ceilalți membri ai misiunii, între care și soția sa, Marguerite Mireille Alexandrine Clunet, infirmieră a Societății de Ajutorare a Răniților Militari ("Société de Secours aux Blessés Militaires"), au ajuns în România pe o cale ocolită, trecând trin Regatul Unit, Norvegia și Rusia. Clunet a fost medic-șef al Spitalului de Boli Infecțioase din București. Împreună cu dr. Imbert, el a publicat articole
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
Bucium se afla pe atunci la 9 kilometri de Iași iar vila era proprietatea avocatului Vasile Sculy Logothetides, fratele lui Leon Sculy Logothetides, profesor la Facultatea de Medicină), unde îngrijea bolnavii de tifos, împreună cu 3 asistente de la „Societatea pentru ajutorarea militarilor răniți” și 10 călugărițe de la Congregația Sfântul Vincent de Paul. Doctorul Clunet a căzut și el pradă epidemiei în primăvara aceluiași an, împreună cu o parte din personalul clinicii conduse de el. Înainte de a muri, dr. Clunet a cerut să fie
Monumentul doctorului Clunet () [Corola-website/Science/316281_a_317610]
-
au declanșat greve și în diferite orașe au avut loc demonstrații ale cetățenilor polonezi ai imperiului. Corpul Auxiliar Polonez (unitate militară din armata austro-ungară formată din etnici polonezi) a refuzat să mai execute ordinele austriecilor, iar, după 15 februarie 1918, militarii polonezi au dezertat în masă și s-au alăturat forțelor poloneze implicate în luptele din Războiul Civil Rus. Deși guvernul austriac a încercat să anuleze unele dintre prevederile tratatului, relațiile polonezo-austriece au fost definitiv deteriorate. Politicienii polonezi moderați pro-austrieci și
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
refuza să accepte acest punct de vedere, în noaptea de 25/26 octombrie 1940, la ora 1, patru monitoare sovietice au debarcat trupe pe ostroavele Daleru Mare și Salangic. A avut loc o luptă scurtă, în urma căreia au murit 6 militari români, iar trupele române au fost silite să se retragă, fiind depășite numeric de sovietici. În cursul zilei de 26 octombrie, trupele sovietice au ocupat insulele Tătaru Mare, Daleru Mic și Maican, iar la 5 noiembrie au ocupat și insula
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
al Marelui Stat Major. În armata galițiană au fost încadrați și numeroși ofițeri germani și austrieci. Din acest motiv, ofițerii comunicau între ei în principal în limba germană. În ciuda eforturilor autorităților pentru încadrarea armatei cu străini, doar 2,4% dintre militari au fost ofițeri. Armata Ucraineană Galițiană a atins potențialul său militar maxim în iunie 1919, când avea efective de 70.000 - 75.000 de oameni, inclusiv trupe de rezervă. Armata galițiană avea o cavalerie redusă numeric, în schimb artileria puternică
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
puterile învingătoare a fost obiectivul Aliaților încă de la începutul războiului . Pe 12 noiembrie 1918, o brigadă franceză a intrat în capitala otomană și a început Ocupația Istanbulului și a regiunii imediat învecinate. A doua zi, a urmat o debarcare a militarilor aliați de pe vasele de război britanice, franceze, italiene și elene. Ocuparea Istanbulului a fost urmată de mai multe alte acte asemănătoare. Pe 14 noiembrie, trupele franco-elene au ocupat orașul Uzunköprü din Tracia Răsăriteană și calea ferată care lega orașul de
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
din cadrul „Eastern Department”. Căpitanul britanic Hurst, care staționa în Samsun, îl avertizase pe amiralul Calthorpe de mai multe ori cu privire la activitatea lui Kemal. Trupele de sub comanda lui Hurst au fost însă înlocuite la un moment dat cu o brigadă de militari gurkha. Aceste mișcări de trupe au alarmat populația regiunii și au atras-o de partea lui Mustafa Kemal. În paralel cu aceste evenimente, s-au format secțiuni ale „Asociației de Apărare a Drepturilor Naționale” (Müdafaa-i Hukuk Cemiyeti) în Trabzon și
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Hakimiyet-i Milliye" ("Suveranitatea Națională"), care trebuia să susțină mișcare atât în Turcia, cât și peste hotare (10 ianuarie 1920). Mustafa Kemal a declarat că sigurul organ de conducere legal al Turciei era Comitetul Reprezentativ din Ankara, iar funcționarii civili și militarii ar trebui să se supună autorității acestuia, nu guvernului de la Istanbul. Argumentele lui Kemal au câștigat un larg suport printre oficiali. Pentru toată lumea devenise evident că parlamentul se afla sub controlul aliaților, deci fără putere reală de decizie independentă. Măsurile
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
noaptea de 25/26 octombrie 1940, la ora 1, patru monitoare sovietice au debarcat trupe pe 2 insule de la sud de talvegul brațului Chilia: ostroavele Daleru Mare și Salangic. A avut loc o luptă scurtă, în urma căreia au murit 6 militari români, iar trupele române au fost silite să se retragă, fiind depășite numeric de sovietici. În cursul zilei de 26 octombrie, trupele sovietice au ocupat insulele Tătaru Mare (Tatomir), Daleru Mic și Maican, iar la 5 noiembrie au ocupat și
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
constat în dispariția unui elicopter militar israelian de transport de tip Sikorsky CH 53 și a avut loc luni 26 iulie 2010. Aparatul de zbor prăbușit a fost localizat în zona Fundata - Zărnești, județul Brașov. Elicopterul avea la bord șase militari israelieni și unul român. Aeronava participa la un exercițiu comun aerian româno-israelian de „căutare și salvare” cu numele de cod „Blue Sky 2010”. În septembrie 2003 generalii Gheorghe Catrina, Șef al Statului Major al Forțelor Aeriene Române și Dan Halutz
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
mulți morți și răniți. Elicopterul „Iasur nr. 046” a primit ordinul să transporte spre focarul luptelor o echipă medicală din cadrul unității de ajutor aeropurtate „669” (unitatea care a venit să adune, să identifice și să transporte acasă pe cei 6 militari din Bucegi). Aparatul a aterizat sub ploaia de obuze și gloanțe, salvatorii stabilizând (tratament de salvare a vieții pentru ca rănitul să poată fi transportat) pe loc pe ostașii răniți și preluând pe cei vii și pe cei căzuți. Elicopterul s-
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
militar al Ambasadei Israelului la București, colonelul Șlomi Cohen a mulțumit românilor pentru eforturile depuse în acțiunea de salvare. El a mai rugat ca zona accidentului să fie izolată până la venirea aeronavei israeliene „Hercules”, cu o echipă de 80 de militari israelieni pentru cercetare și salvare, compusă din medici și analiști patologi, controlori de accidente aviatice, o echipă din partea rabinatului militar, câini dresați să caute organisme umane cu însoțitorii lor, etc. Ministrul român al apărării, Gabriel Oprea și ministrul israelian al
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
din Boboc și făcea un zbor de antrenament pentru parașutiști militari a avut probleme la decolare și după un zbor de 2 km s-a prăbușit, 12 persoane din cele 14 aflate la bord pierzându-și viața. Dintre aceștia, patru militari făceau parte din Forțele Aeriene Române și opt din Forțele Navale Române (scafandri). Între cei care au murit se numără comandantul Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu”, comandorul Nicolae Jianu, lt-comandorul Cătălin Vicențiu Antoche și cpt. Lavinia Guită
Accidentul aviatic de la Tuzla, Constanța () [Corola-website/Science/320161_a_321490]
-
Japonia a învins China în războiul din 1894-1895, ocupând Taiwan-ul. Un deceniu mai târziu s-a afirmat ca mare putere în urma unui război câștigat contra Rusiei (1904-1905), când și-a sporit teritoriile și influența în China. Rolul important al militarilor, proveniți în cea mai mare parte din rândurile foștilor feudali cu însemnate asupra istoriei poporului japonez, ca și asupra istoriei altor popoare din estul Asiei. În ciuda modernizării accelerate, Japonia nu și-a pierdut tradițiile, civilizația păstrându-și caracterull de originalitate
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
fondeze Hetmanatul Ucrainean. Un tratat de pace temporar a fost semnat cu bolșevicii pe 12 iunie 1918 După preluarea puterii, conducera Hetmenatului a modificat planurile pentru organizarea unei armate regulate. Noua armată urma să fie compusă din 310.000 de militari, cu opt corpuri teritoriale și cu un buget de 1.254 milioane karbovaneți . Această armată nu a depășit însă stadiul de organizare, datorită lipsei sprijinului politic al clasei avute și a nepopularității Hetmenatului în rândurile țărănimii și orășenilor săraci. În
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
retragă complet din Ucraina, Rusia Bolșevică a semnat al doilea Tratat de la Brest-Litovsk . După venirea la putere a Directoratului în decembrie 1918, armata ucraineană a ajuns să aibă cele mai numeroase efective din scurta ei istorie - aproximativ 100.000 de militari . În ianuarie 1919, Ucraina a declarat răboi Rusiei Bolșevice, datorită faptului că cea din urmă a sprijinit proclamarea unei Republici Sovietice Ucrainene la Harkov. În același timp, Republica Populară a Ucrainei Occidentale a cucerit Lvovul, intrând în conflict cu A
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
8 noiembrie, operațiunea a fost dezbătută în Camera Reprezentanților. În urma acoperirii negative a subiectului de către presa australiană care susținea că "doar câteva" exemplare emu au fost ucise, Pearce dispune retragerea personalului militar și a mitralierelor la aceeași dată. După retragerea militarilor atacurile păsărilor emu asupra recoltelor au continuat. Fermierii au cerut din nou suport, susținând că vremea caniculară și seceta au făcut ca păsările să le invadeze culturile cu miile. James Mitche, premierul Australiei de Vest, a acordat sprijin total reînnoirii
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]