21,520 matches
-
orice sentimentalism, prozatoarea investighează fibrele cele mai intime ale sufletului omenesc, scoțând la iveală toate lașitățile, toate abdicările, toate ororile refulate, altfel perfect camuflate sub aparența unor ființe liliale, echilibrate, fericite. În concepția sa nu există așadar „îngeri”, ci doar „îngeri maculați”, și maculați nu neapărat de faptele comise, ci, mai ales, de gândurile nerostite ( Cine n-a furat mere din grădina copilăriei?) sau de visele vinovate (Mai adevărat ca adevărul). Încercând să nu piardă pariul cu cititorul, C. revine în
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
București, 1969; Nu ucideți femeile, București, 1970; Castelul vrăjitoarelor, București, 1972; Așteptare, București, 1973; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1976; Tutun de Macedonia, București, 1976; Roman din dragoste, București, 1977; Figuranții, București, 1979; Vacanța, București, 1981; Necuviința, București, 1984; Privilegiu, București, 1987; Îngeri maculați, București, 1990; Iadul meschin, București, 1996; Ascuțit ca tandrețea, București, 1997; Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Dulce Brigitte”, RL, 1969, 12; Viola Vancea, Proza feminină, RL, 1969, 26; Dana Dumitriu, „Nu ucideți femeile
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
propriei demnității, la nivelul unei conjuncții dintre persoana juridică și cea a lui Dumnezeu, în cadrul noii etici inaugurate de Kant. În Critica rațiunii pure, Kant prezintă omul ca pe una dintre „ființele raționale finite posibile”, desigur corporală, pentru a exclude îngerii. E, de fapt, singura ființă de acest gen la care avem acces pentru a o analiza, dar Kant insistă în mod repetat asupra posibilității multiplicității lumilor și a ființelor raționale posibile. Conceptele prin care el caracterizează omul - în afară de „intelect” și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
asiduu cenaclul Sburătorul. La Buzău este redactor al revistei „Carnet literar” (1931-1934) și la publicația „Gând nou” (1933-1934). De asemenea, a colaborat la „Luceafărul”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Curierul”, „Tomis”, „Albatros”, „Avântul”, „Acțiunea Buzăului”, „Acțiunea literară”, „Liberalul Buzăului”, „Ideea națională”, „Îngerul”, „Munca literară”, „Vocea Buzăului”, „Vremea nouă”, „Ziarul nostru” ș.a. În calitate de membru al organizației buzoiene a Gărzii de Fier, a condus în anii 1940-1941 o publicație de propagandă legionară. Este autorul a două volume de versuri, Piatra cu lilieci (1931) și
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
Peltz, pref. Eugen Simion, București, 1998; Vânzătorul de zăpadă, pref. Geo Șerban, București, 2000; Hoțul de frumos, București, 2001; Fericitul care pleacă, pref. George Bălăiță, postfață Zoltán Terner, București, 2001; Deocamdată, viața, Iași, 2002; După ultima mea moarte, București, 2002; Îngerul târziu, îngr. și pref. Eugen Simion, București, 2003. Antologii: Metafore românești în Israel, Iași, 2000 (în colaborare cu Valeriu Stancu). Repere bibliografice: Mirodan, Dicționar, I, 285-289; Andrei Strihan, Shaul Carmel la 60 de ani, „Ultima oră” (Tel Aviv), 1997, 3
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
și prin valoarea informației. În fine, ar mai trebui menționat dramaturgul C. Despre acesta a scris printre primii, plecând de la texte în marea lor majoritate păstrate în manuscris, Mircea Zaciu, care analizează piese ca Mișcarea ireversibilă (1970) sau Lupta cu îngerul (1977), publicate de autor în versiune franceză și, respectiv, italiană. Este vorba de utopii dramatice, dezbatere de idei, expunere poematică a visului și mai puțin sau aproape deloc de confruntare de tipologii, spectacol de existență. Prin urmare, teatru de citit
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
Mihai Eminescu, Lumière de Lune - Lumină de lună, București, 2001. Repere bibliografice: Virgil Ierunca, „Parages” de Theodor Cazaban, „România” (New York), 1963, 71; Irina Mavrodin, Locurile, RL, 1996, 19; Theodor Cazaban. Cronologie, JL, 1997, 27-30; Nicolae Florescu, Cu Theodor Cazaban invocând „îngerul melancoliei”, JL, 1997, 31-34; Cornelia Ștefănescu, Așteptându-l pe Vincent, JL, 1997, 31-34; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 193-196; Pavel Chihaia, Theodor Cazaban în orizontul singurătății, JL, 1999, 11-14; Constantin Amăriuței, Poeme eminesciene în limba franceză, JL, 2001, 11-16
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
-l întâlni pe Nicolae Titulescu, pe atunci ministru de Externe, și a-i solicita sprijinul în obținerea unei funcții diplomatice. Refuzat, C. devine un singuratic, se claustrează între zidurile locuinței sale, își făurește chiar și o emblemă aristocratică, reprezentând doi îngeri de-a dreapta și de-a stânga unei coroane, sub care așază deviza: Cave, age, tace („Ferește-te, lucrează, taci”). Apariția lui în viața cotidiană a Bucureștiului din perioada interbelică era bizară, stranie prin rigiditatea cu care își confecționase morga aristocratică
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Editura Hyperion. Volumele de poezii Lucrare de control (1987) și Salonul 33 (1989) au impus un poet cultivat, cu umor intelectual și cu un acut simț al perceperii unei lumi desacralizate, așezată sub un destin mioritic, în care există totuși „îngerul” Mihai Eminescu. SCRIERI: Lucrare de control, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1987; Salonul 33. 33 de poeme și o elegie rock, postfață Eugen Chiriac, Chișinău, 1989; Critica irațiunii pure, București, 1996. Repere bibliografice: Traian T. Coșovei, Tineri poeți basarabeni, CNT, 1992
CHIRIAC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286206_a_287535]
-
oglinzi, în care realitatea mundană este văzută, precum la Platon, ca o umbră a lumii ideilor, o răsfrângere a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind intermediate de îngeri căzuți. Autoarea dezvoltă o angelologie și o escatologie ce poartă atributele unui horror hollywoodian. Atmosfera tenebroasă a prozei se infuzează și în cele trei volume de poezie pe care C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
altădată, poetul „vâslește în singurătate”, întrucât comunicarea cu cei „vii”, cei care au dus o viață normală, a devenit imposibilă: „Ne despărțeam... O! cine mai întreabă / de cei ce nu-s? de cei ce-au fost pe vremuri? / Mulțimea vinde îngeri la tarabă / și arlechinii mor în Bethleemuri... Prizonier al unui lirism al suferinței și degradării (I. Negoițescu), C. contemplă puritatea cu priviri stinse și obosite, apărându-se de „ochii depresiv de albaștri ai copiilor” și de „suavele nerușinări ale naturii
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și coboară / Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe pământ și-n cer” (Tăcere). Chipuri vii ale zbaterilor vieții și morții
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
printre adolescenții mai multor generații a fost enorm, comparabil numai cu cel al romanului Toate pânzele sus de Radu Tudoran. Trilogia în alb (Premiul Uniunii Scriitorilor în 1971 și 1974), reunind trei narațiuni polițiste (Trandafirul alb, 1966, Pescărușul alb, 1969, Îngerul alb, 1969), nu reușește să creeze nici suspansul, nici turul de forță al gândirii deductive care au dat strălucire genului. Romanul Cireșarii (Premiul Uniunii Scriitorilor în 1965) a avut numeroase ediții și a fost tradus în limbile maghiară, rusă, germană
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
Întâlnirea, I-II, București, 1959; Oțelul, București, 1960; Drum bun, Cireșari!, București 1963; Pasiuni, București, 1964; Roata norocului, București, 1965; Trandafirul alb, București, 1966; Teroarea albă, București, 1968, Cireșarii, I-V, București, 1972; ed. București, 1976; Pescărușul alb, București, 1969; Îngerul alb, București, 1969; Trilogia în alb, ed. 2, I-III, București, 1974; Adâncimi, București, 1974; Romantica, București, 1986. Repere bibliografice: Eugen Simion, Între ficțiune artistică și baroc. Pe marginea romanului „Întâlnirea” de Constantin Chiriță, CNT, 1959, 42; Cornelia Ștefănescu, Impresii
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
1992; Oceanul, pref. Mircea Iorgulescu și M.N. Rusu, Washington DC-București, 1993; Radiografii pentru succes, pref. M.N. Rusu, Iași, 1993; Gabriel vorbește din împărăția spiritului, București, 1996; Himera, pref. Ion Țugui, București, 1996; Forest of Angels, Washington DC, 1996; ed. (Pădurea îngerilor), tr. autoarei, București, 1998; Gabriel revine din împărăția spiritului, Iași, 1997; Arșiță texană, București, 1998; Fascinația misterelor (Gabriel 3), București, 1998; Hoot of the Owl in Dracula’s Castle, Washington DC, 1998; Schimbarea, pref. Iordan Chimet, București, 2000; Între destin
CINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286231_a_287560]
-
craiul semnelor (1995). Alcătuire voit severă, structurată formal pe consecuția alfabetică a literelor, poemul se animă în portretele concepute în tonul și cu hazul povestirilor lui Creangă. Adeziunea la acest tip de limbaj poetic ajunge la o realizare integrală în Înger în gerunziu (1998), carte subintitulată Jurnal itinerant (19 mai- 19 noiembrie 1997). Se apelează aici frecvent la o imprevizibilă mișcare a lexicului, la dispunerea fantezistă a literelor, pentru a exprima o vibrație emoțională în versuri de complicată virtuozitate formală. Încrederea
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
dispunerea fantezistă a literelor, pentru a exprima o vibrație emoțională în versuri de complicată virtuozitate formală. Încrederea în puterea de sugestie a cuvintelor, în eficiența epitetului, a comparației, a alegoriei, îndrăzneața inventivitate în materie de ritm și rimă fac din Înger în gerunziu și din Pasul pe nu (2000), cu subtitlul Jurnal itinerant (1 ianuarie-31 decembrie 1996), reale laboratoare de tehnică a poeziei. SCRIERI: Cetatea de inimă, București, 1972; Porțile lui Septembrie, București, 1979; Infranord, Iași, 1981; Inscripții pe drumul rotund
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
cu subtitlul Jurnal itinerant (1 ianuarie-31 decembrie 1996), reale laboratoare de tehnică a poeziei. SCRIERI: Cetatea de inimă, București, 1972; Porțile lui Septembrie, București, 1979; Infranord, Iași, 1981; Inscripții pe drumul rotund, București, 1989; Ion Creangă, craiul semnelor, Iași, 1995; Înger în gerunziu. Jurnal itinerant (19 mai - 19 noiembrie 1997), București, 1998; Pasul pe nu. Jurnal itinerant (1 ianuarie - 31 decembrie 1996), Onești, 2000. Repere bibliografice: Ion Caraion, Cântec în coloană, ATN, 1967, 2; George Chirilă, Constantin Th. Ciobanu, „Cetatea de
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
Bianca Stupu, „Povestea Marelui Brigand”, „Cotidianul”, 2000, 18 decembrie; Dan Ștefan Pocovnicu, Minotaurul din text, CL, 2001, 2; George Gorcea, „Povestea Marelui Brigand”, OC, 2001, 63; Radu Mareș, Povestea ca roman, VTRA, 2001, 4-5; Răzvana Niță, „Simion liftnicul - roman cu îngeri și moldoveni”, „Cronica română”, 2001, 1 iunie; Ion Mureșan, O carte în lift, „Transilvania Jurnal”, 2001, 22 iunie; Constantin Călin, Țara ca bloc, „Monitorul de Bacău”, 2001, 25 iunie; Manuela Golea, „Simion liftnicul” - roman cu îngeri și moldoveni de Petru
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
Simion liftnicul - roman cu îngeri și moldoveni”, „Cronica română”, 2001, 1 iunie; Ion Mureșan, O carte în lift, „Transilvania Jurnal”, 2001, 22 iunie; Constantin Călin, Țara ca bloc, „Monitorul de Bacău”, 2001, 25 iunie; Manuela Golea, „Simion liftnicul” - roman cu îngeri și moldoveni de Petru Cimpoeșu, „Ziua”, 2001, 27 iunie; Nicolae Bârna, Marea performanță („Povestea Marelui Brigand”), CC, 2001, 1-6; Nicolae Sava, Semnal, „Antiteze”, 2001, 4-6; Cornel Nistorescu, Roman cu îngeri și moldoveni, „Evenimentul zilei”, 2001, 7 iulie; Ștefan Agopian, Liftul
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
Bacău”, 2001, 25 iunie; Manuela Golea, „Simion liftnicul” - roman cu îngeri și moldoveni de Petru Cimpoeșu, „Ziua”, 2001, 27 iunie; Nicolae Bârna, Marea performanță („Povestea Marelui Brigand”), CC, 2001, 1-6; Nicolae Sava, Semnal, „Antiteze”, 2001, 4-6; Cornel Nistorescu, Roman cu îngeri și moldoveni, „Evenimentul zilei”, 2001, 7 iulie; Ștefan Agopian, Liftul român, „Academia Cațavencu”, 2001, 29; Dan C. Mihăilescu, România liftului blocat, „Ziarul de duminică”, 2001, 30; Nicoleta Sălcudeanu, „Mucinici” trași pe sârmă, VTRA, 2001, 6-7; Tudorel Urian, Minunea de la etajul
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
Charles Grander deasupra piramidei prizonierilor din închisoarea Abu Ghraib (2004) Cum este posibil ca oameni obișnuiți, oameni buni să devină monștri, oameni răi? Aceasta este întrebarea fundamentală pe care și-a pus-o Philip Zimbardo, vorbind despre „Efectul Lucifer”, despre îngerul alungat din Împărăția cerurilor, devenit Satana. Este în discuție natura umană: oamenii se nasc răi sau devin răi? Răul vine din interiorul ființei umane sau pătrunde din exteriorul ei? Profesorul de psihologie de la Universitata Stanford construiește cu luciditate răspunsul la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
3. Simbolism religios posibil sau sigur prin context (Întrupare, uneori într-un ansamblu marial): tânără fată și unicorn, cu sau fără vânători, fără urmărire în fugă, de la 1200 la 1450. 4. Alegorie religioasă explicită: Maria și Verbul unicorn, cu un înger, în general vânând acompaniat de câini, de la 1200 la 151. 5. Reprezentări profane (câteva aluzii religioase posibile), cu sau fără vânătoare și câteva cazuri de asocieri cu purificarea apei, de la 1450 la 1900"42. Dacă am reprodus această taxonomie, în pofida
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Hristos conducând sufletele către Dumnezeu: Aquila Christus. Și, de asemenea, pe filieră bizantină, un simbol al victoriei creștinismului asupra vechilor culte păgâne 20. Sfântul Dionisie Areopagitul (sau, după unii cercetători, Pseudo-Dionisie) explică, în ultimul capitol din Ierarhia cerească, faptul că îngerii, ființele spirituale din a treia tagmă a ierarhiei cerești, sunt adesea înfățișate sub forma unei acvile: Iar chipul vulturului arată puterea împărătească, pornită spre înălțimi (cf. Iez. 1, 10; Apoc. 4,7); iuțimea și ușurința în dobândirea hranei întăritoare; și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
scris despre straniul animal: aripilor solare, din pene, ale păsărilor, menite să ridice către cer, către lumină, li se opun cele membranoase, acoperite cu o piele întinsă, întunecată, ale liliacului, destinate să poarte creaturi dubioase prin întuneric. Prin urmare, dacă îngerii și făpturile lui Dumnezeu au aripi de păsări, demonilor li s-au atribuit aripi de liliac. După Jurgis Baltrušaitis, abia după ce demonii primesc aceste anexe, ei "se conformează în același timp convențiilor aparenței fizice și concepției religioase. Aripi de pasăre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]