20,876 matches
-
prima tentativă. Acționănd pe baza cererii și a raportului, la 12 noiembrie, ministrul Apărării aprobă reluarea operațiunilor militare. El și-a apărat poziția în senat explicând de ce soldații erau necesari în combaterea serioasei amenințări a păsărilor emu asupra agriculturii. Deși militarii au fost de acord să împrumute mitralierele guvernului Australiei de Vest în perspectiva în care acesta oferea oameni care să le opereze, tot maiorul Meredith a fost pus la comanda operațiunilor din cauza lipsei de experiență în utilizarea mitralierelor a civililor
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
dominația poloneză și sovietică, OUN a acceptat sprijinul moral și material al Germaniei Naziste. Germanii aveau nevoie de ajutorul ucrainenilor și aceștia din urmă se așteptau ca Berlinul să sprijine la rândul lui idealurile de independență ucrainenilor. Deși în rândurile militarilor germani existau ofițeri care erau înclinați să sprijine idealurile ucrainenilor, Adolf Hitler a luat o decizie bazată pe considerente rasiale, care excludea independența Ucrainei. În interiorul OUN au existat tensiuni latente dintre tinerii studenți radicali galițieini și veteranii mișcării din exil
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
tendința să devină principala forță în lupta anti-germană din vestul Ucrainei. Conducerea OUN-B a emis în martie 1943 instrucțiuni secrete prin care cerea membrilor săi care se alăturaseră poliției germane în 1941 - 1942, (care avea efective de peste 4.000 de militari), să dezerteze și, cu armele și munițiile furate de la germani, să se alăture unităților OUN-B din Volînia Boroveț a încercat să unească UPA cu unitățile mai mici ale OUN-M și cu cele ale OUN-B într-un front comun. Dacă
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
urmat propriul „Vojd”, Stepan Bandera. În ierarhia organizației urma „Provid”, sau directoratul. La începutul celei de-a doua conflagrații mondiale, conducerea OUN-M era formată din Vojd și opt membri ai Provid-ului . Membrii Provid erau generalii Kurmanovici și Kapustianski (ambii militari activi încă din vremea revoluției din 1918-1920), studentul la drept Iaroslav Baranovski, politicianul moderat, fost diplomat al guvernului Republicii Populare Ucrainene, Dmitro Andriievski, fostul ofițer austro-ungar și al armatei ucrainene, Richard Yary, colonelul Roman Sușko, organizatorul atentatelor teroriste, fiul unui
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
numărul de morți al japonezilor a depășit de trei ori pe cel al americanilor. Portavionul de escortă USS Bismarck Sea (CVE-95) a fost și el pierdut, scufundat de kamikaze la 21 februarie 1945, având ca rezultat moartea a 318 de militari ai Marinei SUA. "Bismarck Sea" avea să fie ultimul portavion american pierdut în al Doilea Război Mondial. Întrucât toți civilii fuseseră evacuați, nu a murit niciun civil la Iwo Jima, spre deosebire de bătăliile de la Saipan șu Okinawa. După ce Iwo Jima a
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
șovăielnică a marilor puteri, a decis să-și trimită vasele de război și trupele terestre să apere populația creștină din Creta.. Marilor puteri nu le mai rămânea decât să ocupe insula, dar decizia lor a venit prea târziu. Două mii de militari greci au debarcat pe 3 februarie 1897 la Kolymbari, iar comandantul acestei forțe, colonelul Timoleon Vassos a declarat că ocupă insula „în numele Regelui Elenilor” și a proclamat unirea Cretei cu Grecia. Aproape imediat au izbucnit rebeliuni de-a lungul întregii
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
David Lloyd George (Regatul Unit) și Georges Clemenceau (Franța) au definitivat înțelegerile care fuseseră făcute încă din decembrie 1918. Noua înțelegere treceau Palestina și vilayetul Mosul sub controlul britanicilor, iar francezii primeau în administrare Siria și Libanul. În octombrie 1919, militarii britanici din Siria și ultimii soldați britanici staționați la răsărit de Iordan au fost retrași, iar regiunea a trecut sub controlul lui Faisal bin Hussein. În timpul Conferinței de Pace de la Paris, premierul britanic Lloyd George i-a spus lui Georges
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
de refuzul lor de acceptare a recomandărilor comisiei. Britanicii au cerut sprijinul SUA pentru implementarea recomandărilor sus-numitei comisii. Responsabilii departamentului apărării al SUA afirmaseră cu ceva timp în urmă că ar fi fost necesară mobilizarea a aproximativ 300.000 de militari americani pentru sprijinirea britanicilor în lupta împotriva revoltei arabilor, pentru că permisiunea de emigrare acordată a încă100.000 de evrei urma să provoace aproape imediat o răscoală a arabilor. Această serie de evenimente au dus la decizia britanicilor de a nu
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
au acoperit de glorie în Primul Război Mondial în luptele de la Bazargic, Amzacea, Letca Nouă și Mărășești. Monumentul a fost construit la inițiativa generalului Gabriel Marinescu, pe timpul cât s-a aflat la comanda acestui regiment, din solda sa și a militarilor din subordine. Monumentul Infanteristului a fost dezvelit cu fast în prezența regelui Carol al II-lea al României în 22 mai 1931. În aceeași perioadă, sculptorul a mai realizat monumente dedicate cinstirii memoriei eroilor din primul război mondial în localitățile
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
grav rănit sau chiar ucis în luptă. Cu toate acestea, este singura informație despre el. Dinastia Gediminidă și-a început ascensiunea în Lituania în această perioadă cu apariția lui Butigeidis, primul său lider. În 1289, în fruntea a circa de militari, el a atacat Sambia. În 1289, Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit un castel în Sovetskul de astăzi (Tilsit) și și-au intensificat incursiunile. Butigeidis a fost primul care a construit castele puternice de-a lungul râului Neman. A murit în
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
(n. 30 martie 1854, Timișoara - d. 22 septembrie 1924, Viena) a fost un militar austro-ungar, feldmareșal, născut în Banat într-o familie maghiaro-germană. În 1914 urma să se pensioneze, dar izbucnirea Primului război mondial l-a făcut să rămână în posturi de comandă, în 1918 fiind ultimul comandant suprem al Armatei Comune austro-ungare. Hermann
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
populației creștine din Chania și Rethimno. Guvernul elen, aflat sub o uriașă presiune a opiniei publice, a elementelor naționaliste, dar și în fața unor puteri europene care nu erau dispuse să intervină militar, a decis să trimită vase de război și militari în ajutorul răsculaților cretani. Marile Puteri nu au găsit nicio altă soluție decât ocuparea insulei, dar au luat această decizie mult prea târziu. 1.500 de militari eleni au debarcat pe 1 februarie 1897 la Kolymbari, iar comandantul acestei expediții
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
erau dispuse să intervină militar, a decis să trimită vase de război și militari în ajutorul răsculaților cretani. Marile Puteri nu au găsit nicio altă soluție decât ocuparea insulei, dar au luat această decizie mult prea târziu. 1.500 de militari eleni au debarcat pe 1 februarie 1897 la Kolymbari, iar comandantul acestei expediții, colonelul Timoleon Vassos, a declarat că ia în stăpânire insula în numele regelui grecilor și că proclamă unirea Cretei cu Grecia. În aceste condiții, cretanii s-au ridicat
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
crime de război ale personalului japonez. 993.000 de australieni au fost înrolați pe parcursul războiului, 557.000 servind peste ocean. Pierderile numără 39.767 morți și 66.553 de soldați răniți iar 20 de decorații Crucea Victoria au fost acordate militarilor australieni. La 25 iunie 1950, armata nord coreeană a a traversat granița Coreei de Sud și a avansat spre capitala Seoul care a căzut în mai puțin de o săptămână. Forțele Coreei de Nord au continuat ofensiva înaintând spre portul din Pusan
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
RAN s-au alăturat patrulelor Statelor Unite din apele Vietnamului de Nord. Armatele australiene s-au retras din Vietnam în 1973. Mai mult de 50.000 de soldați au servit în Vietnam; 519 au fost uciși iar 2.398 răniți. Patru militari australieni au fost decorați cu Victoria Cross. Deși importanța unității de comandă pentru combinarea armelor și serviciilor tuturor forțelor militare fusese subliniată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când unitățile navale, aeriene și terestre serviseră sub o comandă unică
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a avut o tendință crescătoare de a solicita ADF să contribuie cu trupe în misiuni de menținere a păcii de pe întreg globul. În timp ce majoritatea acestor angajamente implicau doar un număr redus de specialiști, altele au necesitat implicarea a sute de militari. Mari desfășurări în misiuni de menținere a păcii au avut loc în Namibia la începutul anului 1989, Cambodgia între 1992 și 1993, Somalia în 1993, Rwanda între 1994 și 1995, Bougainville în 1994 și din nou în 1997. Alegerea liberalului
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din punct de vedere comparativ internațional, Australia a activat doar moderat la menținerea păcii". Deși Australia a avut trupe de menținere a păcii în zonele încinse in mod continuu timp de 60 de ani - fiind printre primele grupuri de observatori militari ai Națiunilor Unite din Indonezia în 1947 - angajările sale au fost în general limitate, constând în trupe cu un număr mic de efective dar cu o înaltă pregătire tehnică și militară (informații, geniști sau unități medicale) sau observatori și efective
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Halchidon (azi Kadıköy), Tracia Răsăriteană și alte regiuni au fost ori măcelăriți, ori expulzați din teritoriul turc. Este vorba de aproximativ o jumătate de milion, care s-au adăugat cei aproximativ un milion de greci, care fuseseră deja alungați de militarii turci mai înainte de semnarea tratatului. Aproximativ 500.000 de musulmani au fost expulzați din Grecia, în special turci, dar și alți musulmani: Albanezi geamizi, Dănmei (evrei trecuți la islam, ziși și Avdeți), Meglenoromâni, Pomaci (bulgari musulmani) și Țigani musulmani. Turcii
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
scrisoare din partea lui Calthorpe, destinată exclusiv marelui vizir Rauf Bey și sultanului, în care primitea că doar trupele franceze și britanice vor fi folosite pentru ocuparea fortificațiilor Strâmtorilor. Otomanilor li se permitea să păstreze în regiune un număr redus de militari, ca simbol al suveranității. Ambasadorul britanic la Constantinopol (1920 - 1924), Horace Rumbold, a afirmat că sultanul Mehmed al VI-lea nu a acceptat sau înțeles punctul de vedere kemalist al Mișcării Naționale Turce. Sultanul, după părerea ambasadorului britanic, nu a
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
britanicii au ocupat clădirea Poștei centrale. A doua zi, britanicii au început arestarea naționaliștilor turci. Divizia a 10-a turcă și școala militară de muzică s-au opus arestărilor. Cel puțin 10 elevi au fost uciși de focul deschis de militarii britanici și indieni. Numărul total al celor morți în aceste operațiuni nu este cunoscut cu certitudine. Parlamentul otoman s-a reunit pe 18 martie și a trimis o notă de protest aliaților față de arestarea a cinci dintre deputați. Acesta a
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
rapid, ajungând în numai șase ani comandantul „Kommandaturii” NKVD. Practic, era vorba de o companie creată special de Stalin pentru executarea „muncii negre”. Kommandatura își avea sediul în Piața Lubianka din Moscova. Stalin a fost responsabil pentru aprobarea încadrării fiecărui militar în unitatea comandată de Blohin și liderul sovietic a fost singurul care dădea ordine acestei companii. Acest fapt a făcut ca, în ciuda a trei campanii sângeroase de epurare a NKVD-ului, unitatea lui Blohin să supraviețuiască acelor vremuri tulburi. Titlul
Vasili Blohin () [Corola-website/Science/320723_a_322052]
-
fost mutat la Gura Humorului, iar preotul Harrasch a plecat la noul sediu al grănicerilor. În anul 1784 s-a construit în oraș o primă capelă romano-catolică, din lemn, care avea și o mică clopotniță. Aceasta era folosită atât de militari, cât și de civilii din localitate. Capela avea dimensiuni foarte mici, iar credincioșii care participau la Liturghie stăteau și afară. După câțiva ani, în 1788, s-au construit un turn de clopotniță și un oratorium, alăturate casei capelanului. Capela și
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
aflau pe locul unde este astăzi Școala generală nr. 2. În 1785, această capelanie locală a fost transformată în parohie. Parohia Gura Humorului avea în acel an în îngrijire spirituală un număr de 332 de credincioși , dintre care 261 de militari și 71 de civili. Conform lui Franz Wiszniowski, autorul cărții "„Radautz - die deutscheste Stadt des Buchenlandes”" (Waiblingen, 1966), Parohia Romano-Catolică "Preasfânta Treime" din Gura Humorului a fost înființată printr-un decret imperial emis de Cabinetul Aulic la 1 aprilie 1787
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
24 septembrie, trupele lui Kemal au intrat în zona strâmtorilor și au refuzat să le părăsească, așa cum le ceruse britanicii. Membrii guvernului britanic erau divizați în ceea ce privește posibilitatea evitării conflictului militar. Generalul britanic Harington, comandantul aliat al Constantinopolului, le-a interzis militarilor săi să deschidă focul asupra turcilor și și-a prevenit guvernul să nu întreprindă nicio acțiune riscantă. De asemenea, el a cerut vaselor militare elene să părăsească portul capitalei imperiale. Kemal a acceptat propunerea de începere a negocierilor pentru un
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
care îl promiseseră, dar suficient. În a doua fază a războiului, turcii au primit un ajutor militar semnificativ din partea Italiei și Franței. Italienii erau nemulțumiți de pierderea Smirnei în favoarea Greciei. Ei au folosit baza din Antalya pentru înarmarea și pregătirea militarilor kemaliști care luptau împotriva grecilor. În afară de acești factori, contrastul dintre motivațiile și pozițiile strategice ale celor două tabere au contribuit în mod decisiv la obținerea victoriei turcești. Turcii luptau pentru apărarea patriei împotriva a ceea ce ei percepeau drept un atac
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]