19,897 matches
-
ce a privit transportul și întreținerea a căzut însă direct în sarcina guvernelor naționale. România a preluat în 1919 sarcina repatrierii prizonierilor care luptaseră în armatele Puterilor Centrale - internați în lagărele din Rusia și proveniți din cadrul militarilor originari din noile provincii intrate în structura statului: Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat. În acest scop, Guvernul României s-a angajat să suporte cheltuielile de transport ale prizonierilor și să facă demersurile necesare pentru urgentarea repatrierii acestora, cea a voluntarilor înrolați în Legiunea
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
este o piesă de teatru a autorului român Tudor Mușatescu. Acțiunea are loc în provincie, în casa lui Manole. Acesta este un fost mecanic de locomotivă care s-a retras din cauza unei răni la un picior. El s-a decis să redacteze un roman al vieții sale după ce fiica sa, Maria, a fost de acord
Trenurile mele () [Corola-website/Science/335851_a_337180]
-
și atacau posturile otomane de grăniceri și turnurile beilor. Otomanii aveau 4 batalioane ale armatei regulate (nizami) cu un total de 1800 de soldați, situate la Mostar, , Nikšić, și pe frontiere, dar și un număr mare de prezenți în toată provincia. Trupele otomane sunt comandate de Selim Pașa care la rândul lui se afla sub ordinele lui Derviș Pașa, comandantul vilayetului Bosnia. După izbucnirea răscoalei, turcii au încercat să câștige timp până la venirea întăririlor cerând negocieri. Rebelii doreau reducerea birurilor, ceea ce
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
În august 1877, toți bărbații bosniaci musulmani între 15 și 70 de ani au fost chemați la luptă, deși existau deja 54 de batalioane, a câte 400-700 de oameni. Agitația s-a răspândit rapid în rândul populației creștine din celelalte provincii otomane din Balcani (cu precădere în Bulgaria, unde a avut loc Revolta din Aprilie) și a declanșat ceea ce avea să fie cunoscut ca Marea Criză Orientală. Atrocitățile comise de Imperiul Otoman în încercarea de a reprima revoltele din provinciile balcanice
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
celelalte provincii otomane din Balcani (cu precădere în Bulgaria, unde a avut loc Revolta din Aprilie) și a declanșat ceea ce avea să fie cunoscut ca Marea Criză Orientală. Atrocitățile comise de Imperiul Otoman în încercarea de a reprima revoltele din provinciile balcanice a dus în cele din urmă la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, terminat cu înfrângerea turcilor și cu semnarea Tratatului de la San Stefano din martie 1878, urmat în luna iulie a aceluiași an de tratatul de la Berlin, prin care teritoriile
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
momentul izbucnirii Războiului Livonian, Liga Hanseatică își pierduse deja monopolul pe profitabilul și prosperul comerț din Marea Baltică. Deși încă era implicată și volumul tranzacțiilor era în creștere, ea acum împărțea piața cu flotele mercenare europene, mai ales din cele Șaptesprezece Provincii Olandeze și din Franța. Vasele hanseatice nu se comparau cu navele de război contemporane, și, deoarece Liga nu putea întreține o marină mare din cauza scăderii cotei de piață, orașele sale membre din Livonia, Riga, Reval și partenerul comercial Narva, au
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să piardă o provincie pierde întreaga țară"”. La 1 septembrie 1916 Armata a 3-a bulgară a trecut frontiera bulgaro-română și a înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
principal pe afirmarea identitar-națională a românilor bucovineni, prin cabinete de lectură, prin spectacole de teatru și operă, apărarea tricolorului și a valorilor naționale românești, prin susținerea presei naționale în Bucovina, prin răspândirea literaturii și a cunoștințelor de istorie națională în provincie, sprijinirea tinerilor. Cu ocazia sărbătoririi semicentenarului Arboroasei (28 februarie 1926) și a semicentenarului Junimii (25-27 octombrie 1928), sunt expuse, în cadrul expoziției Junimii, cele patru volume ale Albumului Mare, Albumul Profucșilor, Cartea Jertfelor. (cf. Rodica Șcraba) Arcadie Dugan-Opaiț este numit membru
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
a fost o plantă cu flori tropicale din genul , aparținând familiei Euphorbiaceae. Lista roșie a IUCN a speciilor amenințate a declarat planta dispărută în 2012. a fost endemică pentru solurile bogate în cupru din provincia Katanga din estul Republicii Democratice Congo, și a fost găsită doar în jurul localității Dikuluwe, unde solurile sunt derivate din rocile cambriene ale . A fost limitată la savana stepică în aflorimentele de cupru, care au fost distruse de . Nu s-au
Acalypha dikuluwensis () [Corola-website/Science/335871_a_337200]
-
Hiei la 29 septembrie 1571 și a atacat mănăstirea. În urma incendiului cauzat de soldații lui Nobunaga, au fost arse aproape toate clădirile mănăstirii. Kakujo, al 166-lea stareț al mănăstirii (și fratele împăratului Ōgimachi), a fost forțat să plece în provincia Kai (în regiunea Kantō), unde a primit protecția nobililui Shingen Takeda. După asasinarea lui Nobunaga la putere a ajuns Toyotomi Hideyoshi, care a permis reconstruirea mănăstirii. Unii călugări s-au întors pe munte, însă timp de 11 ani Enryaku-ji nu
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
este o subdiviziune ("frazioni") a comunei Bacoli din provincia Napoli (Italia). Cunoscută în epoca antică sub numele de Misenum, ea este locul unui vechi port din provincia Campania aflată în sudul Italiei. Capul din apropiere marchează capătul de nord-vest al Golfului Napoli. Potrivit mitologiei, Misenum a fost numit dupa
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
este o subdiviziune ("frazioni") a comunei Bacoli din provincia Napoli (Italia). Cunoscută în epoca antică sub numele de Misenum, ea este locul unui vechi port din provincia Campania aflată în sudul Italiei. Capul din apropiere marchează capătul de nord-vest al Golfului Napoli. Potrivit mitologiei, Misenum a fost numit dupa Misenus, un tovarăș al lui Hector și trompetist al lui Aeneas. Se presupune că Misenus s-a înecat
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
eveniment cunoscut ca „Întoarcerea în Sion” (Shivat Tzion). Totuși, din motive economice, numeroși evrei au hotărât să rămână în Babilon, și numai o mica parte din exilați au revenit în Iudeea sau Țara Israelului care era în acea vreme o provincie persană. Limba oficială a Imperiului babilonian, și apoi a Imperiului persan Ahemenid a fost limba arameică, limba semitică, foarte apropiată de ebraică. Din acea vreme si limba vorbită a evreilor din Babilon dar și în Iudeea a devenit arameica, ebraica
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
din Liga I, Gaz Metan Mediaș. Llullaku s-a născut pe 15 februarie 1988 la Istok. Din cauza războiului kosovar, la vârsta de 12 ani s-a mutat în Italia alături de mama și de fratele său în Tarzo, o comună din Provincia Treviso a regiunii sud-italiene Veneto. Și-a început cariera la AC Vallata, o echipă din ultimul eșalon al fotbalului de amatori din Italia. În competițiile regionale, Llullaku a demonstrat că este un golgheter talentat, așa că a fost recrutat de către Denis
Azdren Llullaku () [Corola-website/Science/335931_a_337260]
-
anii 575-576 Sasanizii au intervenit în Yemen și au transformat Himyarul într-un protectorat persan.După ce în 597 a murit Saif ibn Dhi Yazan, ultimul vasal himyarit al Sasanizilor, aceștia au trecut la conducerea directă a teritoriului, transformându-l în provincie persană. În acea perioadă tulbure, după ultima spargere a digului de la Ma'rib, acest oraș a fost abandonat definitiv. Tabelul următor cuprinde pe regii din Himyar, după o cercetare a lui Kitchen din 1994:
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
Árpád leagă Buda și Pesta. Inițial cunoscută sub numele de Aquincum, insula a fost prin anul 89 locul unde se afla o legiune romană de 6.000 de soldați. În jurul fortăreței s-a dezvoltat un oraș care a devenit capitala provinciei romane Pannonia Inferior în 106. Până la sfârșitul secolului al II-lea, populația a ajuns la 40.000 de persoane. Romanii au abandonat acest loc după anul 409. O mie de ani mai târziu, în timpul regelui Matei Corvin, aici a fost
Insula Óbuda () [Corola-website/Science/335987_a_337316]
-
al Iugoslaviei centralizate și s-a opus eforturilor care promovau descentralizarea pe care el a considerat-o ca fiind împotriva intereselor unității sârbilor; el a transformat Kosovo într-un stat polițienesc și i-a făcut pe sârbi majoritari în nomenclatura Provinciei Socialiste Autonome Kosovo. Ranković a susținut o abordare dura împotriva albanezilor din Kosovo, care au fost suspectați frecvent că desfășoară activități subversive. Popularitatea politicilor naționaliste ale lui Ranković în Șerbia a devenit evidență cu prilejul funeraliilor sale din 1983, la
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
În martie și aprilie 1981, un protest studențesc desfășurat la Priștina, capitala de atunci a Provinciei Socialiste Autonome Kosovo, a condus la proteste pe scară largă ale albanezilor kosovari care au cerut mai multă autonomie în cadrul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Președinția Iugoslaviei a declarat stare de urgență în Priștina și Kosovska Mitrovica, ceea ce a condus la
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
de o intervenție în forță a poliției, care a provocat numeroase victime, și a fost urmată de o perioadă de represiune politică. Universitatea din Priștina a fost punctul de plecare al protestelor studențești din Kosovo din 1981. Izolarea culturală a provinciei Kosovo în cadrul Iugoslaviei și sărăcia endemică a făcut ca provincia să aibă cel mai mare nivel de studenți, dar și de analfabeți din Iugoslavia. Studiile superioare nu au fost o garanție a unui viitor de succes; în locul instruirii studenților pentru
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
numeroase victime, și a fost urmată de o perioadă de represiune politică. Universitatea din Priștina a fost punctul de plecare al protestelor studențești din Kosovo din 1981. Izolarea culturală a provinciei Kosovo în cadrul Iugoslaviei și sărăcia endemică a făcut ca provincia să aibă cel mai mare nivel de studenți, dar și de analfabeți din Iugoslavia. Studiile superioare nu au fost o garanție a unui viitor de succes; în locul instruirii studenților pentru cariere tehnice, universitatea s-a specializat în arte liberale, în
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
Iugoslavia. Studiile superioare nu au fost o garanție a unui viitor de succes; în locul instruirii studenților pentru cariere tehnice, universitatea s-a specializat în arte liberale, în special în albanologie, ceea ce putea asigura cu greu un loc de muncă în afara provinciei Kosovo, cu excepția instituțiilor administrative și a instituțiilor culturale locale. Acest lucru a creat un mare număr de șomeri, dar albanezii cu o educație înaltă și plini de resentimente au fost însuflețiți tot mai mult de sentimente naționaliste. În plus, populația
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
ale studenților au escaladat, canalizând nemulțumirea față de tratamentul populației albaneze de către majoritatea sârbă, și s-au transformat în revolte naționaliste albaneze. Principala cerere a fost ca Kosovo să devină o republică în cadrul Iugoslaviei, primind un statut nou superior celui de provincie a Serbiei. Autoritățile i-au acuzat pe naționaliști radicali - "Politika" scria în mai 1981 că scopul protestelor a fost constituirea Republicii Kosovo care să se separe ulterior de Iugoslavia și să se unească cu Albania. Autoritățile au impus o interdicție
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
conspirației care au alimentat sentimentele naționaliste și în alte părți ale Iugoslaviei. Una dintre teoriile conspirației a fost promovată de Azem Vllasi, care a acuzat în mod public presupusa implicare a serviciului de informații albanez Sigurimi în proteste. Cererea ca provincia Kosovo să devină cea de-a șaptea republică a Iugoslaviei a fost considerată inacceptabilă din punct de vedere politic de către Serbia și de Republica Socialistă Macedonia. Unii sârbi (și posibil și unii naționaliști albanezi) au perceput cererile albanezilor kosovari ca
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
sub conducerea lui Cvijetin Mijatović, a declarat stare de urgență la Priștina și Kosovska Mitrovica, care a durat o săptămână. Președinția a trimis forțele speciale pentru a opri demonstrațiile. Guvernul federal a trimis în grabă 30.000 de soldați în provincie. Au izbucnit revolte, iar autoritățile iugoslave au folosit forța împotriva protestatarilor. La 3 aprilie, ultimele demonstrații au avut loc în Vučitrn, Uroševac, Vitina și Kosovska Mitrovica, acestea fiind repede suprimate de forțele suplimentare de poliție. La revolte au participat aproximativ
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
sârbi, unitatea teritoriilor sârbe, o scădere a pluralismului cultural pentru albanezi și o creștere a protejării și promovării culturii sârbe. Universitatea a fost denunțată de către conducerea Ligii Comuniștilor din Serbia ca o "fortăreață de naționalism". Președinția nu a abrogat autonomia provinciei așa cum au cerut-o unii comuniști sârbi. Liga Comuniștilor din Kosovo a declarat că revoltele au fost un produs al naționalismului albanez, iar Serbia a reacționat prin dorința de a reduce puterea albanezilor din provincie și printr-o campanie de
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]