22,856 matches
-
cum ea nu înțelese pe moment, preciză: Omul pe care ni-l prezentaseși deunăzi, soro! Zâmbise și o privise parcă de undeva de sus, albastru, rece ca gheața. Iar ea înțelese, prezența lui Ovidiu însemna încă o punte ce o separa de profesorii Alexe, ei se îndepărtau tot mai mult, cu idealurile lor neobișnuite, cu plicurile albastre pline de tipărituri și venin. Mult timp Carmina s-a gândit la vorbele lui Alexe, "mica lichea sictirită", a rememorat întregul dialog, de zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eforturi să mențină conversația. Arunca dese priviri iscoditoare Carminei, lui Dimitrie, lui Ovidiu, evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe covoare și, dintr-odată, privind-o pe Fana, realiză că nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mare lucru, spunea, să vrei dintr-odată să fii liber și să poți să o faci. Tu, Carmina, poți să declari că nu-l mai poți suporta ca prezență fizică, că te irită simpla lui apropiere și trebuie să vă separați, altfel te temi că ai să faci vreun act necugetat, mă rog vei spune că starea asta s-a născut gradat din pricina purtării soțului tău, a absențelor nejustificate, a felului său de a fi, a vorbelor răuvoitoare, în fine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
celelalte lucruri pe care le urzea în acele zile sumbre. Dar, o dată ce mi-a descris fântâna, eu nu mai eram capabil să-mi imaginez pajiștea fără fântână. Adevărul este că din ziua aceea nu m-am mai simțit capabil să separ imaginea pajiștii de fântâna pe care, de fapt, nu o văzusem niciodată. Fântâna făcea parte integrantă din pajiște. Pot chiar să o descriu în cele mai mici amănunte. Se afla exact la buza pădurii, unde se termina pajiștea și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deschis în faț\. Am rămas doar cu un tricou pe mine deoarece în bucătărie bătea soarele și era cald. În timp ce memoram verbele neregulate din tabel, m-a cuprins o senzație cumplit de ciudată: mi se părea că o distanță incomensurabilă separă verbele nemțești neregulate de această bucătărie. Naoko și Reiko s-au întors pe la ora unsprezece și treizeci de minute. Au făcut, pe rând, duș și s-au schimbat. Am plecat toți trei la cantină și după prânz am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu era amplasată foarte convenabil din punct de vedere al mijloacelor de transport, dar era totuși casă - și stăteam complet separat. Un adevărat chilipir! Probabil că fusese cândva un fel de magazie, dar se afla într-un colț al curții, separată de clădirea principală printr-o grădină lăsată în paragină. Proprietarul folosea poarta din față, iar eu pe cea din spate, simțind astfel că nu o să-mi stea nimeni în coaste. Aveam o cameră rezonabilă, o bucătărie mică și o toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Iartă-mă, Doamne. Dar ăsta-i adevărul. Conform mamei mele, singurele lucruri pe care le-am moștenit de la taică-meu erau: talentul de a face prostii și numele de familie. Și dacă era s-o crezi, unul nu putea fi separat de celălalt. Desigur, aveam propriile mele teorii despre asta, dar În acea fază a visului În care mă aflam, am priceput cu un fel de nebunie lucidă că era mai bine să fi moștenit mai puțin decât prea mult. Mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la Lunabad. Apa rece, lămpile de bronzat și paturile pentru masaj erau la dispoziția tuturor. La fel și mingile medicinale și iaurtul bulgar. Dar era Îndeajuns să auzi sunetul Înotătoarelor clipocind pe gresia udă pentru ca starea aceasta adamică să-i separe din nou pe oameni. Imediat ce apăreau domnii, purtând doar șlapi de cauciuc și monocluri argintii, ceilalți vizitatori băteau din călcâie și le făceau loc. Exact așa arăta realitatea. Egală până la Dumnezeu. Da, cum să nu. Oare oamenii chiar credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
furișă spre Matt ca să vadă dacă Îl deranjase telefonul ăla, Însă observând că acesta cerceta Încă farfuria, a horărât să nu-și facă griji. Farfuria lui Matt era dreptunghiulară, nu rotundă, iar mâncarea de pe ea era Împărțită În două zone separate de o linie perfect dreaptă de sos cu smântână și muștar. Ceea ce Îl izbise nu era neapărat design-ul sau culorile, cât perfecțiunea aranjamentului. A Înghițit cu greutate, de parcă i-ar fi fost teamă să nu strice acea dreptunghiularitate fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
SFERA LA SUPRAFAȚĂ LA VEST DE TONGA Multă vreme, orizontul nu fusese decât o linie monotonă, dreaptă și albastră, ce separa cerul de ocean. Elicopterul aparținând marinei americane Înainta zburând aproape de valuri. În ciuda zgomotului și a vibrațiilor teribile ale paletelor, Norman Johnson adormise. Era obosit; călătorise mai bine de paisprezece ore cu diferite aparate de zbor militare un profesor de psihologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la FAA fusese expus la tot soiul de orori. Odată, În Chicago, la un accident aviatic care se extinsese pe Întreg terenul unei ferme, călcase pe ceva flasc. Crezuse că era o broască, dar, de fapt, era mâna unui copil, separată de trup. Altădată, văzuse cadavrul carbonizat al unui bărbat Încă prins În curelele scaunului; scaunul fusese azvârlit În curtea unei case de la suburbii și stătea rezemat de o cădiță de baie din plastic. Iar la Dallas putuse vedea cum anchetatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ființele inteligente terestre, cum ar fi delfinii, pur și simplu pentru că aceștia trăiesc Într-un mediu complet diferit și au un aparat senzorial diferit. Și totuși, oamenii și delfinii ar putea apărea ca virtual identici În comparație cu diferențele enorme care Îi separă de o vietate extraterestră - produs al unei evoluții divergente Într-un mediu planetar diferit. Astfel că este improbabil ca un extraterestru să vadă lumea așa cum o vedem noi. De fapt, s-ar putea să n-o vadă deloc. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
chestionă Beth prin intercom. — Bine. Auzi, tu știai că habitatul nostru are fisuri? Arată mai rău decît În realitate, crede-mă. Norman ajunsese Între timp la marginea habitatului și studia cei o nouăzeci de metri de teren deschis care-l separau de DH-7. — Cum arată? E liber drumul? — Liber, confirmă Beth. Norman se urni din loc. Mergea cât de repede putea, dar avea senzația că se mișcă cu Încetinitorul. Curând simți că nu mai are suficient aer și Înjură. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
groază că se Împușcase singur. Apoi, Își dădu seama ușurat că nu fusese decât șocul: pieptul Îl ardea, dar calmarul Îi dăduse drumul. Încă nu vedea nimic. Îndepărtă de pe vizorul căștii, palma care căzu cu greutate pe punte, zvârcolindu-se, separată de brațul animalului. Pereții interiori ai habitatului erau stropiți cu sânge. Un tentacul se mai mișca, celălalt arăta ca un ciot zdrențuit. Amândouă brațele se retrăseseră, alunecând prin trapă. Norman alergă la hublou: calmarul se Îndepărta cu iuțeală, strălucirea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vedeau În toate imaginile mâncare. Dar camera asta arăta cu adevărat altfel. De exemplu, nu Își amintea ca ușa dinspre sala de mese să fi fost deplasată spre stânga, ca acum. Și-o amintea ca fiind În centrul peretelui ce separa sala de mese de dormitoare. — Pe-aici, spuse Beth, conducându-i mai departe Înspre pupa. De fapt, frigiderul m-a pus pe gânduri. Înțeleg să depozitezi o cantitate mare de hrană pe o navă-test trimisă să traverseze o gaură neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth? Oprește blestemata aia de bandă, Norman. Era gata s-o Întrebe de ce și atunci o văzu pe Beth intrând În câmpul imaginii și oprindu-se În fața sferei. Beth Închise ochii și-și Încleștă pumnii. Șanțurile spiralate ale sferei se separară, dezvăluind Întunericul dinăuntru. Beth păși În sferă. În urma ei, ușa sferei se Închise. — Bărbați afurisiți! șuieră Beth furioasă. Toți sunteți la fel. Nu se poate să nu vă băgați nasul unde nu trebuie! — M-ai mințit, Beth. — De ce te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În martie, la Houston, Cred că va fi destul de bine primit. „Ce-ai spus?“ gândi el surprins. Cu cine crezi că ai vorbit până acum? Cu Dumnezeu? „Dar cu cine?“ Cu tine, bineînțeles. „Bine, dar tu ești o altă entitate, separată de mine. Tu nu ești eu“, continuă el să raționeze. Ba da. Tu m-ai creat. „Mai spune-mi“. Nu mai e nimic de spus. Fața i se odihnea pe metalul rece. Se răsuci pe spate și privi suprafața lustruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nicio explicație dar i-am improvizat o a doua masă (cea rotundă, pliabilă, din metal, pe care o scoatem din cînd în cînd pe balcon) și l-am așezat acolo. Să-i văd pe amîndoi așezați la cîte o masă, separați de maldărul de cărți din mijloc, fără să se poată vedea, fiecare tulburat de prezența celuilalt, mărturisesc că a fost un spectacol destul de interesant Tulburarea lor a crescut însă și mai mult cînd am plecat să iau masa și i-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fel de act de rezistență erotică. Domnișoara ri se lăsa locuită repede, în urma unei simple priviri bine țintite spre ceafa ei sau spre lobul urechii sau spre buza de jos sau spre acea linie mișcătoare imposibil de descris care îi separa sînii în două entități pro vocatoare. în timp ce restul masei umane continua să evolueze în logica ei (făcînd cumpărături, grăbindu-se să prindă trenul sau savurînd o arie dintr-o operă) eu o locuiam pe Domnișoara ri pentru a contracara rutina
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Nistru fiind o altă localitate. De subliniat că În cronicile și cântecele ruse și ucrainene cuvântul Dunai (Dunăreaă exprimă orice apă curgătoare mare. Harta localizează expansiunea rusă din secolul al XI-lea, și al XII-lea, până la Bug, care o separa de populația străromână a bolohovenilor. Tratatul de istorie a României, editat În 1962 de Petre Constatinescu - Iași și C. Cihodaru, va fi revizuit cât de repede, să nu Încurce mințile studenților. Că limba română conține multe slavonisme nu este relevant
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
baremi Într-o cutie cu chibrite. Don Commendatore - tata lu Rica, vă aduceți aminte - să dădea de ceasu morții să le facă lipeala, iar Rica mă bolnăvise cu orhidelele care i le trimitea zilnic lu Pumita, așa că am făcut opinie separată cu Bonfanti, da bisericuța noastră ie altă plachie dă pește. — Trageți-vă sufletul, doamnă, a intervenit respectuos Parodi. Don Anglada, acum, că nu mai burnițează, ați putea profita să-mi faceți un rezumat. — Deschid focul... Hop și tu cu chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șase uși care epuizează fațada parterului comunică, după nouăzeci de centimetri, cu altă ușă identică, confecționată dintr-o unică tăblie, și tot așa, până când, după șaptesprezece uși, se ajunge la zidul din fund. Niște pereți despărțitori laterali, sobri și subțiri separă cele șase sisteme paralele, care dispun de un total de o sută două uși. Din balcoanele casei de vizavi, cercetătorul poate distinge că primul cat abundă În scări cu șase trepte, care urcă și coboară În zigzag; al doilea constă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fierbere, din carne, slănină, zarzavaturi și legume, dintre care nu lipsește năutul. Puerta cancel(a). Ușă din fier forjat care, În casele din Andaluzia, desparte vestibulul de restul casei, nepermițând accesul străinilor În patio, care rămâne Însă vizibil; ușă-paravan ce separă spațiile dintr-un salon sau o altă Încăpere. Querandí. Populație din familia lingvistică puelche, aparținând subrasei din pampa, astăzi practic dispărută. Quillango. Numele (< guaraní quiyapí, „blană de nutrie“ + sufixul -ango) unei pături confecționate din blănuri de animale. Quinta. Conac sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
însă toate acestea nu s-au bucurat de atributul mișcării oferit de cinematografie. Din punct de vedere etimologic, cinematografia înseamnă "scrierea mișcării", de la cuvintele franceze "cinématique" mișcare și "graphie" scriere. Prin urmare, discursul religios privit în ansamblu nu poate fi separat de imaginea religioasă, cu atât mai puțin de cinematografia religioasă. În acest sens, abordarea discursului religios după '89 în spațiul românesc vizează și capitolul accesului la filme de factură religioasă și a implicațiilor asupra mentalului religios colectiv. Chiar dacă perioada totalitarismului
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ochi. Am ieșit afară și am văzut lumea așa cum era. Mi se părea că nu mai gândesc, că nu mai pot să fiu atent la mine însumi, violentat cum eram de imagini și culori orbitoare. Nu-mi plăcea... Parcă eram separat de mine însumi. Oamenii, străzile, reclamele , pe care acum le citeam de departe, mă sileau să le văd împotriva voinței mele, golindu-mă de ceea ce știam că sunt, singur eu și restul o foială prin care treceam nepăsător. Vedeam chipuri
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]