KorAP: Find »[drukola/base=băga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...793 794 795 ...863 >

21,555 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

cool și să nu spun oamenilor că m-am logodit decât dacă mă întreabă „Cum a fost călătoria?“ Dar, când vine momentul, mă trezesc că intru cu două sute la oră în departamentul de shopping personalizat de la Barneys, unde lucrez, le bag mâna în față și încep să țip: „Uite!“ Erin, colega mea de serviciu, ridică privirea tresărind, se uită la degetele mele, apoi își acoperă gura cu mâna. — Dumnezeule! Dumnezeule! — Știu! — Te-ai logodit? Cu Luke? — Da, cu Luke, firește! Ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Elinor să încerce să-și adjudece propria mea nuntă? Cum îndrăznește să angajeze o organizatoare de nunți, fără măcar să mă consulte? Cum îndrăznește să vorbească despre curtea mamei ca despre o „grădină englezească oarecare“? E o vacă nesimțită, care se bagă unde nu-i fierbe oala, și dacă ea crede că eu am de gând să mă mărit la cine știe ce hotel uriaș din New York, care nu-mi spune nimic, în loc să mă mărit la mine acasă, în mijlocul familiei și al prietenilor mei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
haideți întâi să cumpărați ce doriți. Ce ați dori să le luați? — Îhmm... păi... Mă uit pe listă. Îhm... Haide acum. Doar n-o să cumpăr un cadou pentru niște oameni pe care nici nu-i cunosc. Recunoaște adevărul. Ți-ai băgat nasul unde nu-ți fierbea. — Aveți vreo idee? — Ce-ați zice de patru castronașe de salată? mă trezesc zicând. — O alegere perfectă! Bud mă conduce spre o casă din apropiere. Doriți să le trimiteți și un mesaj? — Un mesaj? — Prietenilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Asta e problema. Mă desprind din brațele lui, încercând să-mi păstrez calmul. — Becky? Luke mă fixează nedumerit. Acum ce s-a mai întâmplat? — Nu e vorba numai de azi. E vorba despre... tot! Despre felul în care s-a băgat peste noi în povestea asta cu nunta. Despre comportamentul ei superior și oribil cu părinții mei... — Așa e firea ei, foarte înțepată, zice Luke apărând-o. Asta nu înseamnă că se crede superioară. Și, dacă părinții tăi ar cunoaște-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
caramel cu fistic și trufă mocca. Poftă bună! Uau. Ambele felii au un blat foarte fin, cu trei umpluri diferite, în culori pastel. Nici nu știu de unde să încep! OK... hai să încep cu trufa mocca. În clipa în care bag o bucățică de tort în gură, mă ia cu leșin. Ei, da, ăsta da tort de nuntă! Noi de ce n-avem așa ceva în Anglia? Iau câteva înghițituri de șampanie și ronțăi crinul de zahăr, care e extrem de delicios și are

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
uit cu o privire leneșă în jur și descopăr o floare imensă, extrem de elaborată, galbenă cu alb, cu câteva picături de rouă pe ea. Uau! Ce bine arată. Mă întind peste niște inimioare de caramel, o iau și aproape am băgat-o în gură, când aud un țipăt. — Staaați! Un tip îmbrăcat în halat alb traversează camera cu pași uriași spre mine. Nu mâncați narcisa! — Oops! zic, oprindu-mă la țanc. Sorry. Nu mi-am dat seama. E foarte specială, așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mă gândesc la mami și la cireșul ei înflorit. Dar fără nici un rezultat. Poate e de vină șampania - dar, în loc să fiu copleșită de emoție și să mă gândesc „Trebuie neapărat să mă mărit la mine acasă“, mă trezesc gândind: „Poate băgăm și cireșul în pădurea fermecată“. — Ce faci, Becky? spune Robyn. La ce te gândești? — A, zic, și tresar vinovată. Mă gândeam doar că... ăă... nunta o să fie de vis. Ce fac? N-am de gând să deschid subiectul odată? N-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
acest lucru. — Și eu îți respect sfaturile, spune Luke imediat. Întotdeauna am să-ți respect sfaturile. — Prin urmare suntem de acord să, batem palma de-mpăcare? Michael îi întinde mâna, plină de vănătăi în locurile în care i-a fost băgată perfuzia și, o secundă mai târziu, Luke i-o ia cu blândețe. Acum chiar că am un ditamai nod în gât. — Mă duc să beau niște... apă... murmur și ies din cameră, cu respirația precipitată. Nu pot să izbucnesc în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Dar, la scurtă vreme după asta, mi-a venit mintea la cap. Urmează un val general de râs și mă uit nedumerită în jur, unde s-au adunat un grup destul de numeros de persoane. Ce se întâmplă aici? Ce se bagă toți în conversația noastră particulară? Mă uit înciudată spre broșura pe care o are în mână tipul cel mai apropiat și deslușesc cuvintele Ghidul tău pentru Studii Postuniversitare în Medicină. A. Aha. Ei și ce? Ce, eu nu pot să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ingoră cu grație. — Avocații ei zic că am împiedicat-o să-și satisfacă dreptul ei fundamental de a-și împlini dragostea, alături de persoana pe care o iubește. Și mă acuză de agresiune nemotivată. Îți vine să crezi? Agresiune nemotivată? Își bagă cu furie piciorul în rochie, de parcă biata rochie ar fi căpățâna practicantei blonde, în care ea tocmai a fost invitată să dea un șut. Normal că sunt violentă! Mi-a furat bărbatul! Mi-a furat bijuteriile! Ce se așteaptă? Își

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
nu vrea să vină să-i arăt rochia și pe urmă să vină cu mine la un cappuccino rapid. Însă chiar în acel moment, spre mirarea mea, el se uită în jur, se apleacă fără să-l vadă nimeni și bagă mâna după ceva în geanta lui de pânză. Scoate un tricou cu mâneci strălucitoare, pe un umeraș. Vâră umerașul pe stativ, se uită iar în jur și se apleacă după altul. Mă holbez la el total interzisă. Ce naiba crede că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
linie de colecție Danny Kovitz la Barneys. Mă holbez la el îngrozită. — Parc-ai zis că n-o să te verifice! — Păi, n-ar fi făcut-o! Danny înghesuie alt umeraș pe stativ. Dar tâmpita aia de prietenă a lui își bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Până acum n-a dat nici doi bani pe mine, dar, în clipa în care a auzit cuvântul Barneys, a sărit imediat, vai, Randall, dar trebuie neapărat să-ți sprijini fratele! Du-te mâine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Christinei se luminează brusc. Deci tu ești cel care... a asamblat aceste piese de îmbrăcăminte. Și care le-a plantat pe stativele noastre. — Poftim? Nu e designer pe bune? face Tracy îngrozită. Știam eu! Pe mine nu mă duce nimeni. Bagă umerașul pe care l-a ținut în mână înapoi pe stativ, de parcă i-ar fi frică să nu se contamineze. Dar asta nu e împotriva legii? zice Lisa, căscând ochii mari. — Este destul de posibil să fie, spune Danny defensiv. Dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
voce total inexpresivă. — Credeam c-ai ales-o pe aia de la Vera Wang, spune Erin, care asistă la scenă de vreo două minute și a făcut niște ochi cât cepele. Parcă ziceai că te îmbraci cu rochia mamei tale, se bagă și Lisa. — Eu îți fac rochia! zice Danny, cu ochii ieșiți din orbite de șocat ce e. Nu? Mi-ai promis, Becky! Am avut o înțelegere! — Vera Wang e perfectă, spune Erin. N-ai cum să găsești ceva mai frumos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mă mut în West Village.) Sfârc, zice în cele din urmă, spre ușurarea mea. Stai așa, să văd dac-am înțeles bine. Lucy a fugit cu... un baterist... care are piercing în sfârc. — Și care stă într-o rulotă, se bagă și tati, semnalizând stânga. — După cât s-a muncit Tom să facă sera aia atât de drăguță, zice mami, clătinând din cap. Unele fete nu înțeleg deloc ce e aia recunoștință. Nu pricep în ruptul capului chestia asta. Lucy lucrează pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
spune mami. — Instalatori, zice tati. Dar amândoi au niște expresii destul de dubioase. Lui mami îi strălucesc ochii ciudat și îi aruncă lui tati priviri complice de mai multe ori în drum spre ușă. — Ei, ești pregătită? aruncă tati în treacăt. Bagă cheia în broască și dă ușa la perete. — Surpriză! strigă amândoi la unison, și îmi cade fața. Vechiul tapet din hol a dispărut. Vechea mochetă a dispărut și ea. Totul a fost refăcut în culori deschise și proaspete, cu parchet

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
am trimis un fax în care ți-am zis de artificii! Nu-mi spune că ai uitat. — Nu! Normal că nu! Mintea îmi zboară spre mormanul de faxuri pe care le-am primit de la mami, și pe care le-am băgat sub pat, cu o vagă remușcare, majoritatea fără să-mi arunc măcar ochii pe ele. Ce naiba am făcut? De ce n-am fost atentă la ce se întâmplă? — Becky, scumpa mea, nu-mi place deloc cum arăți, spune mami. Cred că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
o cafea. Intrăm în bucătărie și simt că nu mai am aer. — Ați schimbat complet și bucătăria? — A, nu! spune mami amuzată. Am vopsit doar mobila. Arată bine, nu? Așa. Uite, ia un croissant. Sunt de la brutăria cea nouă. Îmi bagă în față un coș cu croissante, dar nu pot să mănânc nimic. Mi-e rău. Habar n-am avut că aici are loc o revoluție. — Becky! Mami se uită atentă la mine. S-a întâmplat ceva? — Nu! zic repede. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
grija lor pentru mine. Iar eu vreau să le propun să renunțe la toate astea. Să le spun mersi, dar n-am nevoie. La ce mi-o fi fost capul? Cu inima bătându-mi să-mi sară din piept, îmi bag mâna în buzunar și-mi scot cele câteva notițe pe care mi le-am făcut în avion, încercând să-mi aduc aminte toate motivațiile. Motive pentru care nunta noastră ar trebui să aibă loc la Plaza 1. Nu v-ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
am găsit nicăieri spray de plante. Respirând greu, îndes sacoșele în grabă în taxi. — Și ce nevoie am de spray de plante? — Știi ceva, n-a fost ideea mea, da? zic defensiv. Hai! Grăbește-te! Printr-un miracol, reușim să băgăm toate astea în taxi. O vâslă scapă pe jos, dar închid ușa, fără să-mi mai pese de nimic. Chiar nu ne trebuie și asta. Doar Suze n-are de gând să nască în apă. — Partenerul de afaceri al lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
duc. Ridică privirea spre mine. Hai! Dă odată telefonul ăla nenorocit! — Dacă vrei ca acest copil să se nască în condiții normale, îmi spune moașa, eu zic c-ar fi bine să suni unde zice ea. Hai, scumpete, sună! se bagă și femeia în halat roz. — OK! OK! Scotocesc în geantă după mobil și formez numărul. Sun. Gata, Suze, poți să te duci! După ce te aud spunând ce trebuie să spui! Respiră adânc, ca să acoperi durerea... — Alo! îmi ciripește vocea lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
ați făcut la testamentul întocmit acum o lună. Cu cele mai bune urări, Jane Cardozo Treisprezece Urc cu pași împleticiți treptele blocului în care stăm. Îmi caut cheia abia ținându-mă pe picioare și, după trei încercări ratate, reușesc să bag cheia în broască. Din nou acasă. Din nou liniștea mult visată. — Becky? Tu ești? Aud vocea lui Danny printre sunetele pașilor mei pe scări. Mă uit spre etajul de sus cu privirea în ceață. Mă simt ca după un maraton

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
or fi avut loc. Ce știu precis e că Elinor e probabil neagră de supărare. Și că mă așteaptă o ceartă de pomină cu ea. Însă... pur și simplu nu-mi pasă. Tot ce-mi doresc acum e să mă bag cât mai repede în pat. — Hei, ai primit azi mai multe cutii de la QVC. Danny mă fixează curios. Ai comandat tu un set de păpuși Marie Osmond? — Nu știu, spun alb. Probabil. Am comandat aproape tot ce se găsea în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
familie, spune coborând glasul. Englezească. Da. Nu, nici eu nu știu. Mă privește cu un zâmbet grijuliu, de parcă s-ar uita la un copilaș de trei ani. — Becky, mi-e teamă că pe vreo câteva a apucat deja să le bage în cutia poștală. Dar restul le poți trimite tu! — Câteva? zic înnebunită. Câte? — Câte anume, Judith? zice Robyn, apoi se întoarce spre mine. Crede că trei. — Trei? Și... nu poate să bage mâna și să le ia înapoi? Nu prea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe vreo câteva a apucat deja să le bage în cutia poștală. Dar restul le poți trimite tu! — Câteva? zic înnebunită. Câte? — Câte anume, Judith? zice Robyn, apoi se întoarce spre mine. Crede că trei. — Trei? Și... nu poate să bage mâna și să le ia înapoi? Nu prea cred. — Nu poate să găsească... un băț, ceva... Robyn mă privește în tăcere preț de o clipă, apoi revine la telefon. — Judith, dă-mi te rog adresa exactă a cutiei poștale. Scrie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]