20,240 matches
-
acțiunea de „pacificare” din 1930), boicotarea școlilor de stat și a monopolurilor poloneze ale tutunului și alcoolului, jafuri împotriva instituțiilor guvernamentale pentru obținerea de fonduri și aproximativ 60 de asasinate. Printre victimele OUN s-au numărat Bronisław Pieracki, ministru de interne, Tadeusz Hołówko, politician polonez promotor al compromisului polono-ucrainean, Emilian Czechowski, comisarul poliției din Lviv și Alexei Mailov, diplomat sovietic ucis pentru răzbunarea victimelor Holodomorului. OUN a atact și ucraineni cu vederi moderate, precum Ivan Babii (profesor și fost ofițer al
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
atenția spre Statele Unite și, în 1859, s-au oferit să le vândă teritoriul, în speranța că americanii vor forma o zonă-tampon între Rusia și rivalul său regional, Regatul Unit. Nu s-a putut ajunge la un acord din cauza situației tensionate interne din SUA, care s-a soldat cu declanșarea Războiului Civil. După încheierea războiului, țarul l-a instruit pe ambasadorul în SUA, Eduard de Stoeckl, să reia negocierile cu Seward în luna martie 1867. Negocierile s-au încheiat după o ședință
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
se trage dintr-o veche familie de cărturari din părțile Odobeștilor, care s-a ridicat spre ranguri de boierie. Tatăl său, Tudorachi Burada, ajunsese la rangul boieresc de vornic iar pe plan politic a ajuns la funcția de Ministru de Interne. Mama sa, Maria, era o femeie cultă. Gheorghe Burada a studiat vioara în casa părintească. S-a perfecționat apoi în străinătate, cu diferiți profesori particulari la Paris, Viena și Dresda. Deși s-a specializat în studiul viorii, s-a afirmat
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
în coordonarea Ministerului Petrolului și Geologiei. Prin reorganizări succesive ale Ministerului Minelor și ale Ministerului Petrolului și Geologiei, Întreprinderea Metale Rare funcționeză pe rând sub autoritatea ambelor instituții, iar în anul 1982 Interprinderea Metale Rare trece în subordinea Ministerului de Interne. În anul 1990 se înființează, sub autoritatea Guvernului României, Centrala Industrială a Metalelor Rare prin reorganizarea Întreprinderii Metale Rare. Tot în același an, prin reorganizare, Centrala Industrială a Metalelor Rare devine Regia Autonomă Metale Rare în subordinea Ministerului Minelor. În
Radioactiv Mineral () [Corola-website/Science/321177_a_322506]
-
fost semnat de reprezentantul Marii Adunări Naționale a Turciei, generalul Kazım Karabekir, parlamentarul și comandant al frontului de est, Veli Bei, parlamentarul Mohtar Bei, ambasadorul Memduh Șevket Bei, ambasadorul rus Iakov Ganețki, ministrul de externe armean Askanaz Mravian, ministrul de interne armean Poghos Makințian, ministrul controlului de stat azer Behbud Șahtahtinski, ministrul afacerilor militare și navale georgian Șalva Eliava și ministrul de externe și al finanțelor georgian Alexandr Svanidze. Tratatul prevedea ca teritoriul fostei regiuni Batumi a guberniei Kutaisi să fie
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
ministru. Khieu Samphan a fost desemnat viceprim-ministru, ministru al apărării, și comandant al forțelor armate ale GRUNK (deși operațiunile militare au fost coordonate de Pol Pot). Hu Nim a devenit ministru al informațiilor, iar Hou Yuon a fost ministru de interne, al reformelor comunale și al cooperativelor. GRUNK a declarat că nu este un guvern în exil, deoarece Khieu Samphan și insurgenții se aflau pe teritoriul Cambodgiei. Sihanouk și loialiștii săi au rămas în China, deși prințul a vizitat „zonele eliberate
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
au plâns de emisiuni antisovietice și că au încercat să discute cu parlamentul republicii, dar că au fost refuzați și bătuți, și că, după aceea, au cerut comandantului militar din Vilnius să-i protejeze. Ministrul Apărării Dmitri Iazov, Ministrul de Interne Boris Pugo și Gorbaciov au afirmat că nimeni din Moscova nu a dat ordin să se utilizeze forța în Vilnius. Iazov a declarat că naționaliștii încearcă să formeze o dictatură „burgheză” și că demonstranții au deschis focul primii. A doua
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
Stat”, secție a Ministerului Afacerilor Interne, și a transferat atât Corpul Special al Jandarmilor cât și Secția a III-a a Cancelariei Maiestății Sale Imperiale în subordinea noului departament. Funcția de „comandant al jandarmilor” a fost preluată de ministrul de interne, iar „comandantul corpului” a devenit adjunct al ministrului. Toate aceste măsuri organizatorice nu au împiedicat însă asasinarea împăratului Alexandru al II-lea în 1881. Pentru îmbunătățirea măsurilor de securitate, împăratul Alexandru al III-lea a creat două noi birouri de
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
imperiului, (procedeu folosit intens în timpul Revoluției din 1905), și a subordonat în 1882 toate forțele poliției imperiale comandantului jandarmilor. Apariția mișcărilor socialiste a reprezentat o nouă provocare pentru sistemul de securitate imperial, care a dus la integrarea forțelor Ministerului de Interne. Munca de culegere de informații prin intermediul agenților interni și externi, cât și prin violarea corespondenței a trecut în 1898 de la jandarmerie la „Secțiunea specială” (Особый отдел) a poliției. După asasinarea ministrului de interne Dmitri Sipiaghin de către atentatorii SR-iști pe
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
a dus la integrarea forțelor Ministerului de Interne. Munca de culegere de informații prin intermediul agenților interni și externi, cât și prin violarea corespondenței a trecut în 1898 de la jandarmerie la „Secțiunea specială” (Особый отдел) a poliției. După asasinarea ministrului de interne Dmitri Sipiaghin de către atentatorii SR-iști pe 2 aprilie 1902, noul ministru, Viacheslav von Plehve, a trecut sarcinile poliției secrete din subordinea Jandarmeriei în cea a Birourilor de securitate în investigații (Охранно-розыскное отделение), aflate în subordinea primarilor și guvernatorilor, care
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
cea a Birourilor de securitate în investigații (Охранно-розыскное отделение), aflate în subordinea primarilor și guvernatorilor, care erau la rândul lor în subordinea MDV. După izbucnirea Revoluției din 1905 și asasinarea lui Viacheslav von Plehve, președintele Cancelariei imperiale și ministru de interne Piotr Arkadievici Stolîpin a creat o rețea națională de birouri de securitate. Dacă în 1908 existau 31 de birouri, numărul lor ajunsese la 60 în 1911. Pe 9 februarie 1907 a fost creat organismul centralizat „Secția de Securitate a Departamentului
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
ca unul din cei 50 000 de potențiali dușmani ai poporului și ordinii sociale. După treisprezece zile de greva foamei și un an și jumătate de anchete instrumentate de organele securității române care l-au torturat în celulele Ministerului de Interne de pe strada Uranus (clădire și cartier din București demolat in anii 80 pentru a face loc constructiei Casei Poporului), este disjuns dintr-un lot de patruzeci foști prizonieri de război români, și e condamnat la opt ani temniță grea pentru
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]
-
Waldheim după ce au murit, „martirii” fiind astfel reuniți. În 1893, la Waldheim s-a inaugurat Monumentul Martirilor din Haymarket, realizat de sculptorul Albert Weinert. După peste o sută de ani, el a fost desemnat „reper istoric național” de către Departamentul de Interne al SUA, fiind singurul monument de cimitir desemnat astfel. Istoricul David Roediger a caracterizat procesul drept una dintre cele mai mari erori judiciare din istoria Statelor Unite. Muncitorii au fost de părere că incidentul fusese provocat de agenți de la Pinkerton. La
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
1 mandat de deputat în alegerile legislative din 1928. În alegerile din 1933, Partidul Liber Cugetătorilor a ajuns la un scor electoral de doar 1,59%, deși partidul a primit trei mandate de deputat, iar Metaxas a devenit ministru de interne în cabinetul lui Panagis Tsaldaris. La alegerile următoare din 1935, partidul lui Metaxas a colaborat cu o alianță a mai multor partide regaliste mici, reușind ca împreună să câștige 7 mandate parlamentare. Tot 7 locuri în Parlament a câștigat partidul
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
și Imperiului Bizantin. Metaxas a copiat regimurile autoritariste europene, (în special pe cel fascist al dictatorului italian Benito Mussolini) și a interzis partidele politice, a interzis grevele și a introdus cenzura. Într-o perioadă scurtă de timp, ministrul său de interne, Konstantinos Maniadakis, a reușit să-și infiltreze agenții în rândurile comuniștilor și să dizolve practic Partidul Comunist. Metaxas a încercat să edifice un stat corporatist și să-și asigure sprijinul maselor. El a adoptat sau adaptat numeroase instituții fasciste italiene
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
fost o versiune îmbunătățită a originalului 8051 care avea 256 bytes de memorie internă RAM în loc de 128 bytes, 8 KB de ROM în loc de 4 KB și un al treilea timer pe 16 biți. 8032 avea aceleași caracteristici cu excepția memoriei program interne ROM. 8052 și 8032 sunt în mare măsură considerate a fi depășite, deoarece aceste funcții și multe altele sunt incluse in aproape toate microcontrolere moderne bazate pe 8051. Intel a întrerupt linia sa de producție de microcontrolere MCS-51 în martie
Intel MCS-51 () [Corola-website/Science/320976_a_322305]
-
german loial patriei”) este o organizație extremistă de dreapta cu vederi neofasciste din Schleswig-Holstein, Germania. Ea a luat naștere în anul 1990, are câteva sute de membri și a fost interzisă la data de 31 martie 2009 de ministrul de interne german Wolfgang Schäuble. La momentul interzicerii organizației, numărul de membri în toată Germania este estimat la 450. O măsură anterioră luată de Ministerul de Interne German a fost în octombrie 2007, când au fost interzise uniformele organizației. Conform Statutului, principala
Heimattreue Deutsche Jugend () [Corola-website/Science/315349_a_316678]
-
de membri și a fost interzisă la data de 31 martie 2009 de ministrul de interne german Wolfgang Schäuble. La momentul interzicerii organizației, numărul de membri în toată Germania este estimat la 450. O măsură anterioră luată de Ministerul de Interne German a fost în octombrie 2007, când au fost interzise uniformele organizației. Conform Statutului, principala misiune a organizației era ca "tineretul să acorde ajutor semenilor, să fie loiali localității natale și patriei și să creeze o gândire îndreptată spre înțelegerea
Heimattreue Deutsche Jugend () [Corola-website/Science/315349_a_316678]
-
după acea, numit general-maior și comandant al Corpului VII Armată și Corpului VI Teritorial Cluj. A fost arestat însă aprilie 1946 la [[Sibiu]] (în urma unui denunț) și anchetat, incepand la 20 septembrie 1947 până în noiembrie al anului, la Ministerul de Interne în procesul înscenat lui [[Iuliu Maniu]]. A fost arestat din nou pe 14 iunie 1950 și închis la [[Saligny, Constanța|Saligny]], [[Peninsulă (cartier în Constanța)|Peninsula]] și [[Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari|Midia]]. La 27 octombrie 1953 a fost eliberat de la
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
Diferențele față de programul lui Witte nu a ținut în principal de ritmul alert al modificărilor, ci de faptul că reformele lui Stolîpin se adresau exclusiv sectorului agricol, includeau lărgirea drepturilor individuale ale fermierilor și era susținută și de ministerul de interne. Aceste reforme au pus fundațiile sistemului agricol bazat regulile economiei de piață pentru țărănimea rusă. Principalii miniștri implicați în aplicarea reformelor agricole au fost premierul și ministrul de interne Stolîpin, ministrul agriculturii și domeniilor statului Alexandr Krivoșein și ministrul de
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
drepturilor individuale ale fermierilor și era susținută și de ministerul de interne. Aceste reforme au pus fundațiile sistemului agricol bazat regulile economiei de piață pentru țărănimea rusă. Principalii miniștri implicați în aplicarea reformelor agricole au fost premierul și ministrul de interne Stolîpin, ministrul agriculturii și domeniilor statului Alexandr Krivoșein și ministrul de finanțe Vladimir Kokovțov, care avea să devină succesorul lui Stolîpin la funcția de prim-ministru. Reformele lui Stolîpin și beneficiile pe care le-au adus ele au fost anulate
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
culacilor, foștilor moșieri, marilor comercianți și a familiilor lor urma să aibă loc conform listelor vizate de Sovietul Miniștrilor din RSSM, iar a celorlalte persoane - conform deciziei Consfătuirii Speciale (Osoboie Soveșcianie) a Ministerului Securității de Stat a URSS. Ministerul de Interne al URSS, (personal tov. Kruglov) era împuternicit să organizeze escortarea și transportarea deportaților din RSSM, controlul administrativ al acestora în teritoriile noi pentru a evita posibilitatea evadării, angajarea lor în colhozuri, sovhozuri și la întreprinderi. Organizarea echipei care urma să
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
răspundă. Intrucât răspunsul a fost pozitiv, în aceeași seară la stațiile de îmbarcare au fost aduse trupele operative și militare necesare, ele fiind dosite și ținute în secret. Către 4 iulie, tot efectivul era mobilizat pentru începutul operațiunii. Ministrului de Interne al URSS i s-a raportat finisarea pregătirilor pentru desfășurarea operațiunii „IUG”. La 4 iulie 1949, tuturor sectoarelor locale MGB din republică le-a fost trimisă directiva strict secretă a MGB al URSS și MGB al RSSM cu privire la începutul operațiunii
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
în perioada 4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944. În drumul lor de a ajunge la putere, printre primele măsuri luate de comuniști a fost “epurarea” serviciilor de poliție și siguranță. La presiunea reprezentanților sovietici din Comisia de Armistițiu, (ministru de interne în guvernul Sănătescu) și, ulterior, Nicolae Rădescu (care deținea și portofoliul internelor în guvernul pe care îl conducea) au cedat presiunilor și au îndepărtat din organizațiile respective numeroși ofițeri și agenți, care au fost înlocuiți cu alții, cu vederi favorabile
Nicolae Penescu () [Corola-website/Science/321807_a_323136]
-
de un colegiu electoral la 30 ianuarie 1876. Guvernului lui Jules Dufaure, numit imediat după alegerile din 1876, dar încă prea de dreapta pentru gustul republicanilor, i-a urmat, la 12 decembrie 1876, cabinetul Jules Simon. Jules Simon, ministru de interne și premier, avea convingeri „profund republicane și hotărât conservatoare”, după cum spunea el însuși, deci trebuia să fie în măsură să echilibreze forțele contrare. El a format un guvern de orientare puțin mai spre stânga decât precedentul. Jules Simon a dat
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]