20,876 matches
-
participa la lupte în condițiile în care în țară situația politică a fost tot timpul tulbure și pe plan intern nu s-a manifestat unitatea tuturor forțelor naționale. În ciuda propagandei iredentiste a „avantajului moral” în lupta împotriva vechiului inamic, mulți militari doreau în primul rând să se întoarcă în patrie. Faptul că mii de tineri greci din recrutați din Regat muriseră în luptele din Anatolia, în vreme ce recrutările din Asia Mică erau nesemnificative, provocau de asemenea resentimente printre militari și civili. Grecii
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
vechiului inamic, mulți militari doreau în primul rând să se întoarcă în patrie. Faptul că mii de tineri greci din recrutați din Regat muriseră în luptele din Anatolia, în vreme ce recrutările din Asia Mică erau nesemnificative, provocau de asemenea resentimente printre militari și civili. Grecii au înaintat fără să aibă o viziune strategică foarte clară. Singura opțiune strategică era efectuarea loviturii finale și zdrobirea definitivă a forțelor turce, pentru asigurarea impunerii prevederilor tratatului de la Sèvres. Această strategie ar fi putut părea bună
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
după modelul Junilor Turci, care a emis o declarație din cazarma militară Goudi din Atena. Mișcarea, care pretindea reforme militare și politice, a fost sprijinită de pături largi ale populației. Regele George I a fost obligat să cedeze în fața presiunii militarilor. El l-a numit ca prim-ministru pe Kyriakoulis Mavromichalis și a acceptat demiterea prințului moștenitor din fruntea armatei. În scurtă vreme a devenit evident că liderii Ligii sunt incapabli să conducă țara. Ei au căutat un lider politic experimentat
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
Mică]]. Premierul a considerat că o astfel de ofertă este în avantajul Greciei și a încercat trecerea prin parlament al unei legi care să permită intrarea țării în război de partea britanicilor. Opoziția dură a regelui și a principalilor lideri militari eleni l-au forțat pe Venizelos să demisioneze din fucție. [[Image:Ελευθέριος Βενιζέλος.jpg|right|thumb|200px|Eleftherios Venizelos, premierul Greciei, a crezut că interesele Greciei cer intrarea în război de partea Aliaților]] Demisia lui Venizelos a provocat prima ruptură
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
În timpul celor 18 luni de război care au urmat, 10 divizii elene au luptat alături de [[aliații din primul război mondial|forțelor aliate]] împotriva trupelor bulgare și germane din Macedonia și Bulgaria. În timpul luptelor, grecii au pierdut aproximativ 5.000 de militari. Intrarea în război și evenimentele care au determinat această decizie au dus la o fractură politică și socială adâncă în societatea elenă postbelică. Cele mai importante partide politice, liberalii lui Venizelos și regaliștii, implicați în perioada antebelică într-o luptă
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
s-a sfârșit cu aprobarea programul Partidului Național Moldovenesc, iar Ion Pelivan a fost numit în funcția de președinte al Comitetului ținutal Bălți. Începând din vara anul 1917, un rol de primă importanță în cadrul mișcării naționale încep să-l joace militarii mol doveni înrolați în armata rusă. Comitetele soldaților și ofițerilor moldoveni formate în principalele localități basarabene, inclusiv și la Bălți . Tot în 1917, revine în Basarabia Ion Pelivan, care a avut un rol important în pregătirea unirii, fiind creatorul primei
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
ani; a căzut aflându-se la postul nr. 1 din preajma satelor Cocieri și Corjova din cauza unei explozii de proiectil) și sergentul de poliție Alexandru Babinschi (răpuns de un glonte) . La 20 iunie 1992 în timpul luptelor de pe Nistru au căzut doi militari: căpitanul Vladimir Macarciuc și locotenentul major Valeriu Nazarco, având vârsta de 37 de ani și, respectiv, 34 de ani. Conform datelor Centrului Militar din Bălți, la războiul cu separatiștii au participat circa 800 de bălțeni, inclusiv circa 400 de militari
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
militari: căpitanul Vladimir Macarciuc și locotenentul major Valeriu Nazarco, având vârsta de 37 de ani și, respectiv, 34 de ani. Conform datelor Centrului Militar din Bălți, la războiul cu separatiștii au participat circa 800 de bălțeni, inclusiv circa 400 de militari ai Brigăzii de Infanterie „Moldova” din Bălți . La 12 februarie Monumentul lui Lenin a fost transferat de pe Piața Independenței pe teritoriul Comisariatului militar. La 19 mai 1992, Bălțiul este vizitat de președintele României, Ion Iliescu, și președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
lui Dalai Lama, și este considerată a fi o sfidare a mișcarii internaționale pentru independența Tibetului. În anii dinaintea redeschiderii, singura persoană căreia i s-a permis să treacă frontiera cu sârmă ghimpată a fost un poștaș chinez escortat de militari indieni, care a predat corespondență unui omolog indian într-o clădire de lângă granită. Evenimentul a reprezentat recunoașterea de către India a anexării Tibetului de către China, precum și recunoașterea de către China a unirii Sikkimului cu India. Deschiderea trecătorii a fost marcată printr-o
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
erbivore domestice și sălbatice, cinteze și ciocârlii. În Sanctuarul Alpin Kyongnosla se află orhidee de pământ rare și rhododendroni răspândiți printre ienuperi înalți și brazi argintii. Nu există așezări umane permanente de-a lungul trecătorii, dar un număr mare de militari din forțele de grăniceri ocupă permanent posturile de ambele părți. Un număr mic de păstori tibetani ("Dokpa") cresc iaci, oi și capre pashmina pe pășunile de sub trecătoare. În aceste zone se găsesc iaci, care în multe sate sunt folosiți drept
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
Criterion Publishing sub titlul Victime și Călăi, Amintiri din Gulag, disponibilă și ca e-book online. Pentru notabilitate, a se vedea infra, secțiunea "Note". A fost șeful pe țară al promoției de ofițeri activi 1942 - "Dezrobirea", absolvent în 1940 al Liceului Militar Ștefan cel Mare din Cernăuți, iar în 1942 al Școlii Militare de Ofițeri de Infanterie tot de la Cernăuți. În această calitate a depus jurământul promoției pe 10 mai 1942, în ziua când împlinea 20 de ani, în fața Regelui Mihai I
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]
-
Dezrobirea", sabie care ulterior i-a fost confiscată de Securitate din casa părintească de la Oltenița și s-a pierdut fără urmă. A fost repartizat la Batalionul de Gardă al Conducătorului Statului, ca aghiotant personal al mareșalului Ion Antonescu, însă ca militar activ s-a simțit obligat să participe la lupte și a insistat—facand 8 rapoarte—să fie trimis pe front. A participat în perioada februarie 1943 - mai 1944 la războiul din Est împotriva URSS, făcând parte din Batalionul IV-VM - Divizia
Aurelian Gulan () [Corola-website/Science/321660_a_322989]
-
al Doilea Război Mondial. Circa 6.000 au supraviețuit până când au fost eliberați de forțele americane și australiene în 1943-45. După capitularea Japoniei în 1945, Yamashita a fost judecat de o comisie militară americană pentru crimele de război comise de militarii japonezi în Filipine în acel an, dar nu și pentru acțiunile soldaților săi în Malaya sau Singapore. A fost condamnat și spânzurat în Filipine la 23 februarie 1946.
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
anii 1930. Armata britanică a creat o forță mecanizată experimentală în 1927, dar nu a reușit să mențină acest trend din cauza bugetului restrâns. Deși unii susținători ai războiului mobil precum J.F.C. Fuller pledau pentru crearea unor "flote de tancuri", alți militari, precum Heinz Guderian din Germania, Adna R. Chaffee Jr. din SUA și Mihail Tuhacevski din Uniunea Sovietică au observat nevoia sprijinirii unităților de tancuri cu infanterie și alte arme, precum și nevoia ca aceste subunități de sprijin să mențină ritmul cu
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
va mai opri”, demonstrând încă o dată sensul frazei autorului lui "Rougon-Macquart". Acest articol, însă, ca și cele care au urmat, intitulate "Le Syndicat" ("Sindicatul") din 1 decembrie și "Procès-verbal" ("Proces verbal") din 5 decembrie, au rămas fără vreun efect vizibil. Militarii nu au fost nici ei impresionați de implicarea lui Zola, și au rămas pe poziție, deși încă moderați. Această atitudine a lui Émile Zola, totuși, a dezgustat o parte din cititorii acestui "jurnal serios" care este "Le Figaro". Numeroasele presiuni
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Scriitorul a inventat o afacere Zola, care s-a substituit altora două, expunându-se urmăririi judiciare civile pentru a scoate afacerea Dreyfus de sub controlul armatei. Din acest moment, înlănțuirea de fapte, implacabilă, avea să provoace prăbușirea laboriosului edificiu creat de către militari, conducând la revizuirea procesului din 1894, la mai puțin de un an după articolul scris de romancier. Emoția și surpriza din jurul acuzațiilor proferate de Zola au fost atât de puternice, încât pe termen mediu au declanșat o explozie de opinii
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
juriu popular. Dar deputatul catolic Albert de Mun, interpelând guvernul, în ziua de 13 ianuarie, l-a obligat pe ministrul de război, generalul Billot, și apoi pe președintele consiliului, Jules Méline, să se poziționeze în favoarea anchetării lui Zola. În rândurile militarilor, acuzații numiți explicit în pamfletul lui Émile Zola, reacția a fost și mai dramatică. Panica era totală, mai ales în rândurile unor actori ai afacerii, cum ar fi Esterházy. Această teamă a fost calmată rapid de creierele militare ale afacerii
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
de bătaie, căci, după ei, el întrupa imaginea de coșmar a dreyfusardului în toată splendoarea lui. Scriitor celebru, dar acid, taxat pentru „pornografie”, stigmatizat și pus la index, mai ales pentru "Lourdes", lucrare abia apărută, urât de o clasă a militarilor care nu l-a iertat niciodată pentru romanul său "La Débâcle", Zola era chiar apatridul, ticălosul și antimilitaristul față de care avea atâta aversiune acea populație șocată de "J'Accuse...!". Acest "intelectual", această ființă demnă de dispreț este cea care a
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
la Balmoral, unde părea fericită, ea a vizitat localnicii care trăiau și munceau pe moșie. În 1854, în timpul războiului Crimeei, la unsprezece de ani, Alice a vizitat împreună cu mama ei și cu sora ei mai marea spitalele din Londra pentru militarii răniți. Ea a fost cea mai sensibilă emoțional dintre toți frații ei. În copilărie, Alice a dezvoltat o relație apropiată cu fratele ei, Prințul de Wales și cu sora cea mare, Victoria, Prințesă Regală. La 16 martie 1861, bunica ei
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
Pitești. [[Categorie:Nașteri în 1888]] [[Categorie:Nașteri pe 20 octombrie]] [[Categorie:Decese în 1968]] [[Categorie:Decese pe 3 iulie]] [[Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial]] [[Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare]] [[Categorie:Români din județul Argeș]] [[Categorie:Militari români în Primul Război Mondial]] [[Categorie:Victime ale regimului comunist din România]]
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
transilvănean, membru fondator al FDGR în 1989 și președinte al acestei formațiuni între 1992-1998. În prezent este președintele de onoare al FDGR. În 1942 și-a dat bacalaureatul la Liceul Johannes Honterus din Brașov. În 1943 a fost înrolat ca militar în Waffen-SS și a luptat pe frontul de răsărit. În ultima parte a războiului s-a reîntors în Germania, unde, în 1945 a devenit prizonier de război al americanilor, care l-au internat, timp de 30 de luni, într-un
Paul Philippi () [Corola-website/Science/315390_a_316719]
-
dintre primele reforme a fost eliminarea privilegiului armatelor particulare, privilegiu de care se bucurau membrii mai influenți ai guvernului său aristocrației. Eliminarea acestui privilegiu a scăzut radical potențialul nobililor de a mai iniția revolte și a crescut semnificativ numărul de militari din armată națională. Următoarea acțiune a fost revizuirea legislației în privința impozitării terenurilor și înregistrări la stat a subiecților. Deși mulți aristocrați care beneficiaseră de redistribuirea trenurilor aristocrației Gwonmun către membrii aristocrației Sinjin au reușit să evite impozitarea prin ascunderea deliberată
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
Divizia I a fost obligată să părăsească Praga datorită majorității comuniștilor în noua Rada (Parlamentul) cehă. Soldații ROA s-au predat Armatei a III-a SUA a generalului Patton. Americanii nu aveau însă niciun interes să-i ia prizonieri pe militarii ROA temându-se că un asemenea gest ar deteriora relațiile occidentalilor cu Uniunea Sovietică. La scurtă vreme după tentativa nereușită de capitulare în fața americanilor, Vlasov și oamenii săi au fost capturați de sovietici. Unii dintre soldații care au fost inițial
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
capelanate militare, unul dintre acestea fiind și la Frătăuți. După trecerea Bucovinei în administrare civilă (1787), o parte dintre aceste capelanate militare, nouă la număr, au fost transformate în capelanate civile trecând în administrarea Arhiepiscopiei din Lemberg (Lwow). Întrucât, în afară de militari, zona a început să fie populată cu coloniști catolici veniți din Transilvania, Galiția și Bohemia, în număr din ce în ce mai mare, aceste capelanate civile au fost transformate în anul 1811 în parohii. Conform celor scrise de Johann Polek, în lucrarea "Zur Frage
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
Cernăuți, în anul 1909, în anul 1786 administrația militară a făcut un recensământ a întregii populații catolice din Bucovina. Conform acelui recensământ în toată Bucovina erau 1.093 de familii catolice cu 3.609 de suflete și 3.301 de militari, inclusiv personalul auxiliar. Particularizând, trebuie să spunem că niciuna din aceste familii nu locuia în Rădăuți! Documentele vorbesc de primele familii catolice care s-au stabilit la Rădăuți, abia după anul 1792 când se înființează Direcția Domeniului Rădăuți și este
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]