20,850 matches
-
Găvrilă, Ilie, Marie, Onu, Marie; 1774, noiemvrie 18 zile. Inscripția de deasupra ușilor împărătești, menționată anterior, este de aceeași mână. În absida altarului astăzi abia mai pot fi deslușite urmele unei reprezentări ample a Sfintei Treimi și scena Punerii în mormânt, la proscomidie. În naos, în registrul median, sus pe boltă, trei tablouri dintre cele mai bine păstrate, Cel Bătrân de Zile, Iisus Pantocrator și Duhul Sfânt, urmate în registrele descendente, spre nord și sud, de frize ale proorocilor, toate în
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
trei părți, beneficiari fiind, la acea dată, Cândeștii din Râu de Mori, și nobili din Unciuc și din Săcel. La o concluzie similară privind vechimea lăcașului au condus și rezultatele săpăturilor arheologice din 1975 și 1979; unul din cele două morminte interioare dezvelite cu acel prilej - alte șase au fost descoperite la exteriorul edificiului - aparținea cu siguranță unei persoane impicate în actul ctitoricesc. În privința decorației interioare și exterioare decapările efectuate în anii 1973 și 1979 au permis relevarea unor fragmente de
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
Teodor Callimachi (1758-1761), și nepotul său, Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769). În timpul păstoririi mitropolitului Gavriil Callimachi (1760-1786), a fost construită Catedrala Sf. Gheorghe din Iași. Mitropolitul Gavriil Callimachi este atestat în calitate de ctitor al acestei biserici de inscripția de pe piatra sa de mormânt aflată în pridvorul bisericii pe care scrie că ""au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale"", precum și de o inscripție de pe un ceaslov tipărit în 1874 la Mănăstirea Neamț în care
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
în timp ce se află departe de casă și că starea sa ar putea fi confundată cu moartea. Din această cauză, el le smulge prietenilor săi promisiunea că nu îl vor îngropa prematur, refuză să-și părăsească casa și își construiește un mormânt echipat cu dispozitive care să îi permită să ceară ajutor în cazul în care s-ar trezi după „moarte”. Povestea culminează atunci când naratorul se trezește într-un spațiu limitat aflat în întuneric adânc - se pare că el a fost îngropat
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
de viu și toate măsurile lui de precauție nu au dus la niciun rezultat. Strigă din răsputeri și este imediat liniștit; își dă seama apoi că se află în dana (magazia) unui mic șlep, unde adormise, și nu într-un mormânt. Evenimentul îl șochează atât de tare încât îi înlătură obsesia față de moarte. Povestirea a fost publicată inițial la 31 iulie 1844 în cotidianul "The Philadelphia Dollar Newspaper" din Philadelphia. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim într-o
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
încă viu. A existat o preocupare atât de puternică încât oamenii din epoca victoriană au organizat chiar și o societate intitulată "Society for the Prevention of People Being Buried Alive" (în ). Credința în vampir, un mort viu care rămâne în mormântul său în timpul zilei și iese la pradă pe timp de noapte a fost atribuită, uneori, înmormântării unor persoane vii. Folcloristul Paul Barber a susținut că incidența înmormântării de persoane vii a fost supraestimată și că efectele normale ale descompunerii trupurilor
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
aflată la rădăcina unui brad. Inițial pe locul actualei mănăstiri a fost un schit cu hramul "Nașterea Maicii Domnului". Piatra de temelie a fost pusă în anul 1933 de catre preotul Iosif Achirilei, ctitorul acestui așezământ, pe locul proprietății familiei sale. Mormântul său se află astăzi în naosul bisericii mari acoperit de o lespede de marmură. Schitul a fost sfințit la 8 septembrie 1933, de către Mitropolitul Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc. Prin Decretul 410/1959 schitul a fost desființat, în anul 1962 fiind chiar
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
a auzit în imensul deșert. Omul s-a înfiorat, s-a întors cu totul și a luat-o la fugă. Autorul consideră acest mit ca fiind cel mai frumos dintre toate. Când diavolul și-a sfârșit povestea spusă în bezna mormântului, a început să râdă. Autorul nu a putut să râdă cu el și a fost blestemat de către demon. Iar din mormânt a ieșit linxul și s-a culcat la picioarele demonului și s-a uitat la fața sa. "" a fost
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
consideră acest mit ca fiind cel mai frumos dintre toate. Când diavolul și-a sfârșit povestea spusă în bezna mormântului, a început să râdă. Autorul nu a putut să râdă cu el și a fost blestemat de către demon. Iar din mormânt a ieșit linxul și s-a culcat la picioarele demonului și s-a uitat la fața sa. "" a fost publicată în anul 1837 în almanahul "The Baltimore Book, A Christmas and New Year Present". Prima traducere în limba română a
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
turcilor și a aflat că soția lui, Elisabeta, s-a sinucis după ce a primit o veste falsă în care se spunea că soțul ei a murit. Înfuriat de ideea că soția sa va fi condamnată etern din cauza sinuciderii, Dracula deschide mormântul ei și renunță la Dumnezeu, declarând că el se va ridica din mormânt pentru a-o răzbuna pe Elisabeta, împreună cu toate puterile întunericului. În 1897, Jonathan Harker, devenit de curând avocat, îl ia de client pe Contele Dracula din Transilvania
Dracula (film din 1992) () [Corola-website/Science/325752_a_327081]
-
primit o veste falsă în care se spunea că soțul ei a murit. Înfuriat de ideea că soția sa va fi condamnată etern din cauza sinuciderii, Dracula deschide mormântul ei și renunță la Dumnezeu, declarând că el se va ridica din mormânt pentru a-o răzbuna pe Elisabeta, împreună cu toate puterile întunericului. În 1897, Jonathan Harker, devenit de curând avocat, îl ia de client pe Contele Dracula din Transilvania de la colegul său R. M. Renfield, care a înnebunit. Jonathan călătorește în Transilvania
Dracula (film din 1992) () [Corola-website/Science/325752_a_327081]
-
înalte așezate pe o masă și, pe măsură ce se topesc, speranțele sale de supraviețuire se diminuează și ele. El este condamnat la moarte și se trezește într-o temniță neagră ca smoala. La început, prizonierul crede că este închis într-un mormânt, dar descoperă mai târziu că se află într-o celulă. El decide să exploreze celula prin plasarea unei bucăți din halat lângă un perete așa că pășește încet pentru a face înconjurul camerei; cu toate acestea, el leșină înainte de a fi
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
că aceste simțuri provin din combinația de zidărie și de vegetație care o înconjoară. Roderick îl informează mai târziu pe narator că sora lui a murit și insistă ca ea să fie înmormântată timp de două săptămâni într-o criptă (mormânt de familie) aflată în casă înainte de a fi îngropată definitiv. Naratorul îl ajută pe Roderick să pună trupul în mormânt și observă că Madeline are obrajii roz, așa cum au unele persoane după moarte. Ei o închid acolo, dar în săptămâna
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
narator că sora lui a murit și insistă ca ea să fie înmormântată timp de două săptămâni într-o criptă (mormânt de familie) aflată în casă înainte de a fi îngropată definitiv. Naratorul îl ajută pe Roderick să pună trupul în mormânt și observă că Madeline are obrajii roz, așa cum au unele persoane după moarte. Ei o închid acolo, dar în săptămâna următoare Roderick și naratorul simt o stare de agitație în creștere fără nici un motiv aparent. Într-o noapte începe o
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
ca „The Robber's Tower”, ar fi putut servi ca sursă de inspirație potrivit lui Arno Schmidt și Thomas Hansen. Existența unor elemente comune, cum ar fi o femeie tânără cu teama de a fi îngropată de vie înmormântată într-un mormânt aflat chiar sub camera protagonistului, instrumente cu coarde și fratele geamăn supraviețuitor al fetei îngropate, au determinat-o pe Diane Hoeveler să identifice dovezi textuale ale folosirii de către Poe a acestei povestiri și să concluzioneze că includerea cărții "Mortuorum" a
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
consecință a atenției deosebite pe care o manifestau [preoții] egipteni ceremoniilor funerare; conservarea cadavrelor având o însemnătate nemaiîntâlnită la alte civilizații și ducând la un sistem elaborat de mumificare. Textele scrise, care erau considerate magice, îi însoțeau pe morți în mormânt, devenind astfel un element principal al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
cum la fel descrie balada, în stilul cunoscut, aplicat în cazul haiducilor. Ea a avut loc la “Târgul de boi” din Vidin. Acolo, la poarta târgului de altă dată, potrivit informațiilor unor localnici din Vidin și Coșava, se vedea piatră mormântului lui Stânga până acum vreo patru decenii. De altfel, târgul de la marginea unui oraș, cum a fost acela de vite la Vidin, era locul de execuție obișnuit în uzanța orientala. Pentru analogie amintim că și la București pedepsele corporale și
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
înaripat, Buraq. Unii învățați cred că atunci când Ierusalimul a căzut sub controlul creștinilor, în secolul al IV-lea, a existat un „transfer” de respect dinspre Muntele Templului și Zidul de apus din punct de vedere al sfințeniei către Biserica Sfântului Mormânt, iar zona din jurul Muntelui Templului a început să fie o groapă de gunoi pentru creștini. Totuși, acțiunile multor lideri creștini moderni, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea, care au vizitat Zidul și chiar
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
locul nu este amintit aproape de loc în Biblie. Până în prezent s-a găsit pe Muntele Templului doar un singur vestigiu arheologic din epoca ievusită din mileniul al III-lea î.e.n.: după opinia arheoloagei israeliene Rivka Gonrn este vorba de un mormânt în formă de puț, cioplit în stâncă de pe vârful muntelui . După relatarea biblică, după ce a cucerit Ierusalimul, sfătuit de prorocul Gad, regele israelit David a cumpărat cu o sumă mare de bani aria lui Aravna Ievuseul, apoi a ridicat acolo
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
lipsa lui de importanță. Se presupune că aceasta se datora pierderii însemnătății locului în narativul creștin al Ierusalimului, care concentra întreaga atenție asupra locurilor legate de patimile lui Iisus, crucificarea și învierea lui, și deci, în primul rând Bisericii Sfântului Mormânt. Tradițiile care se legaseră înainte de Muntele Templului fuseseră transferate noului sanctuar, inclusiv statutul de centru al lumii. Încă odată, pustietatea Muntelui confirma prorocia lui Iisus că nu va rămâne din el „piatră pe piatră.” Numai că, în cursul lucrărilor de
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Solomon. Pe Cupola Stâncii cruciații au arborat o cruce mare de aur, care cu timpul a devenit un simbol al Regatului creștin al Ierusalimului, iar mai târziu al Ordinului franciscanilor. Drept consecință a cuceririi cruciate, Cupola Stâncii și Biserica Sfântului Mormânt au servit drept model multor biserici templiere din Europa, dintre care cea mai faimoasă a fost Biserica Temple din Londra. După succesul asediului din 1187 al Ierusalimului de către Salah ad-Din, au fost redeschise moscheea și sanctuarul Cupolei Stâncii. Însă, dat
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
unele caracteristici craniene care sugerează puternica prezență a femeilor sau sclavilor huni, ceea ce poate indica faptul că mulți dintre thuringieni ar fi luat soții de origine hună sau sclavi huni, care urmare a prăbușirii statului hunilor. Din bijuteriile descoperite în morminte rezultă că thuringienii obișnuiau să caute pentru căsătorie femei și din rândul ostrogoților și longobarzilor. După ce au fost cuceriți, thuringienii au fost puși sub conducerea unor "duces" franci, însă ei s-au răsculat și și-au recâștigat independența în secolul
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
adevărată istorie a războiului. . . nu poate fi scrisă fără o recunoaștere a faptului că, indiferent de justiție și libertate, progresul adus de războiul spaniol-american a fost ca urmare a acțiunilor purtate de jurnaliștii galbeni, dintre care mulți se află în morminte necunoscute " Hearst a fost un conducător democrat, care l-a promovat pe William Jennings Bryan pentru președinție între anii 1896-1900. El mai candidase pentru postul de primar și guvernator și chiar văzuse nominalizările prezidențiale, dar a pierdut mult din prestigiul
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
sud al arcului triumfal, în amintirea fiicei lor, Despina, decedată la Alțâna. Ea este reprezentată ca un prunc înfășat, având capul așezat pe o pernă cu ciucuri, având deasupra crengile unei sălcii plângătoare. Sub cor există și lespedea funerară a mormântului. În cor își făcea simțită, până nu demult, prezența și o cristelniță datată din anul 1404 și care purta inscripția ""anno domini millessimo CCCCIIII tempore regis Sigismundi"". Această cristelniță a fost prelucrată în atelierele marelui meșter Leonhardus, la fel ca
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor. Slujba se mai numește și "Denia Prohodului", denia fiind o utrenie de seara din perioada Triodului. Vinerea Mare este ziua de doliu a creștinătății, în care a
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]