21,807 matches
-
voi hrăni cu primăvara luminoasă de afară/ Cu galbenul viu al arbuștilor grăbiți să dea în floare.../ Cu spațiul nostalgic al marilor bulevarde /[...] Cu gânduri înalte / Rămase în suspensia timpului / Cu mărunțișurile decolorate ale vârstei de după cincizeci de ani.” Arta poetică echivalează un mod de a fi, o etică a creației, care o identifică pe aceea a existenței. „Universul poetic - mărturisește poetul și criticul F. - nu e o simplă transcendență, o emanație «pură» a năzuințelor noastre, ci și o imanență, o
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
nostalgic al marilor bulevarde /[...] Cu gânduri înalte / Rămase în suspensia timpului / Cu mărunțișurile decolorate ale vârstei de după cincizeci de ani.” Arta poetică echivalează un mod de a fi, o etică a creației, care o identifică pe aceea a existenței. „Universul poetic - mărturisește poetul și criticul F. - nu e o simplă transcendență, o emanație «pură» a năzuințelor noastre, ci și o imanență, o plonjare în real, o posedare a sensibilului și a concretului” (În discuție poezia). Despre această „plonjare în real”, dar
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
în comentarea poeziei, în calitatea lui de cronicar, timp de peste trei decenii, al revistelor „Steaua” și „Tribuna”. F. citește opera ca pe o „existență fraternă”, ținta sa fiind aceea de a aproxima figura spiritului creator, „dicțiunea” care singularizează o experiență poetică. Accentul participativ este mereu vizibil, dincolo de neutralitatea, detașarea aparentă a considerațiilor. Adunate în Dialoguri despre poezie (1965), Reflexii critice (1968), Poezie și critică (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor), Secțiuni (1974), Aspecte ale poeziei de azi (I-III, 1977-1984), Prezența criticii (1982
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
gândi pe sine ca poezie: el ar renunța la experiența manieristă în favoarea uneia textualiste. Introducere în opera lui G. Bacovia (1979) îl impune pe F. și în ipostaza de critic literar. Interpretare personală a operei lui Bacovia, eseul redefinește „revoluția” poetică drept trecere de la „reprezentarea antropocentrică a eului liric” la „un heterocentrism de factură modernă, dizolvantă”. Capabil să vibreze la unison cu textul comentat, înzestrat cu putere de concretizare a ideilor, F. preferă totuși o critică metodologică uneia de artist: el
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
pe panta raportărilor extravagante, citindu-l pe Bacovia prin prisma lui Jung sau a lui Musil. Intimitatea textului (1985; Premiul Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor) este lucrarea unui spirit critic metodic, care caută să extragă, în urma unor analize minuțioase, legi poetice cu valabilitate generală și să ofere tablouri literare de ansamblu. Prima secțiune a cărții regrupează inedit poeți ca Anton Pann, Tudor Arghezi sau Marin Sorescu, interesați de obiectualitatea lumii, cu o expresivitate bazată pe utilizarea preponderentă a substantivului; cea de-
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
se produceau cântăreți sau cantautori, preponderent dintre reprezentanții muzicii folk (cu piese de factură baladescă, deseori pe texte ale unor mari poeți). La a doua ședință au citit Stephan Roll și Leonid Dimov, a debutat poetul Mihai B. Constantin, recitalul poetic a fost susținut de actorul Ion Marinescu, iar cel muzical, de Mircea Vintilă; la ședința următoare a fost evocat Miron Radu Paraschivescu și a citit George Țărnea etc. În 1974 structura ședințelor se păstrase, în linii mari: în februarie, invitații
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
de debut până la Terapia muncii (1981), limbajul liric al lui F. se radicalizează progresiv, evoluând programatic în favoarea unei poezii-document, eliberată de metafora somptuoasă și de complexul marilor teme metafizice, ostentativ abordate, ca un blazon obligatoriu al profunzimii și al sensibilității poetice. Poetul se desparte de retorismul primelor sale cărți și chiar de ceea ce reprezenta acolo una dintre coordonatele fundamentale ale universului său liric, senzualitatea eruptivă a imaginii. El încetează să mai fie o variantă a inspiratului romantic, care codifică ori conotează
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
eruptivă a imaginii. El încetează să mai fie o variantă a inspiratului romantic, care codifică ori conotează metaforic realul. Nu mai e nici măcar scriitor, ci scriptor, un înregistrator obiectiv al concretului fizic și existențial. Punctul de sus al acestei experiențe poetice este volumul Terapia muncii, după care, în Tălpile violete (1990), violența, sarcasmul, refuzul metaforei consacrate se atenuează, făcând loc, cu măsură, anecdotei și unor surprinzătoare note nostalgice, repede retrase, contrazise, negate și din nou ivite, într-o regie auctorială spectaculoasă
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
Asociației Scriitorilor din București și Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) marchează intrarea poetului într-un nou registru stilistic și într-un alt univers imaginar. În O bufniță tânără pe patul morții, autorul reușește o formulă inedită în poezia românească: o poetică modernistă în descendența lui Nichita Stănescu (categoriile abstractului: timpul, spațiul, estetica privirii, mitul „nenumitului”, sintaxa etc.), dar învăluită într-o atmosferă de o stranietate poescă („bufnița” lui F. este un altfel de „corb” al lui Poe, o metaforă a morții
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
din loc/ ca o simplă colină mișcătoare” (Colină mișcătoare). F. este un liric vizionar, modernist (neoromantic ca sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie conotată livresc și intertextual: „Iată, așadar, câteva posibile modele de poem despre buha mare,/ despre cucuveaua comună, despre huhurezul mic,/ despre bufnița polară sau ciuful
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
Poetul are o extraordinară forță plastică a imaginii, o intuiție a materialității originar simbolice a cuvintelor, prin încărcătura lor simbolică latentă și ambiguitatea oximoronică, metaforele amintind uneori de García Lorca. F. reușește să creeze un bestiar personal, un fabulos spațiu poetic și stilistic (în care se regăsesc ermetica Istorie ieroglifică a lui D. Cantemir, alegoriile dantești, vraja descântecelor și a ritualurilor populare, stranietatea poescă, blândețea bucolicelor vergiliene), ceea ce este cu totul inedit în poezia română contemporană. SCRIERI: Valsuri, Pancevo, 1970; Iedera
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
care se regăsesc ermetica Istorie ieroglifică a lui D. Cantemir, alegoriile dantești, vraja descântecelor și a ritualurilor populare, stranietatea poescă, blândețea bucolicelor vergiliene), ceea ce este cu totul inedit în poezia română contemporană. SCRIERI: Valsuri, Pancevo, 1970; Iedera, Pancevo, 1975; Fișe poetice, Pancevo, 1977; ed. București, 1982; Lumea fizică, Vârșeț, 1977; Terapia muncii, Pancevo, 1981; Starea de fapt, Pancevo, 1984; ed. Cluj-Napoca, 1986; O bufniță tânără pe patul morții, Novi Sad, 1988; ed. București, 1998; Memoria asasină, pref. Srba Ignjatović, Novi Sad
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
structurate secvențial (Adonis, Satan și Hari, Nemuritoarea iubita). Autorul adopta o poză prezumțioasa, afișată în prefețe explicative lipsite de tact, pe care E. Lovinescu le va denunță crunt în Istoria literaturii române contemporane, definindu-le că „modestă indicațiune a inepției poetice grandioase”. Versurile sunt, în genere, prozaice și lipsite de seva, totuși câteva fragmente atrag atentia: tablourile arcadic-pastorale, ultima parte din poemul Adonis (alcătuit din patru secțiuni, scrise în endecasilabi), unde se evocă atmosferă hibernal-funebră, meditațiile privind virtutea artei de a
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
dintre țăranii-scriitori de la noi care a dus la bun sfârșit lucrul la un roman” (2/1976). Otto Willek (sub acest pseudonim se află William Totok) se ocupă de raportul literatură-conștiință (8/1976), pentru ca mai apoi să abordeze chestiunea „noii sensibilități” poetice (1, 4/1978); tot el scrie cu prilejul împlinirii a optzeci de ani de la nașterea lui Bertolt Brecht și publică o biografie intelectuală a lui Herbert Marcuse. Daniel Vighi abordează subiecte incitante: Hamlet sau Despre suferința cunoașterii (3-4/1978), Paradigme
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
din Jacques Prévert, Tudor Dragomir din Céline, Marcel Pop-Corniș din W. Peterson, Valeriu Drumuș din Reverdy, Andreea Gheorghiu din C.G. Jung, Radu Ciobotea din Karl Jaspers etc. Sectorul criticii literare este acoperit de Dorina Rotar, Livius Ciocârlie (Realism și devenire poetică, 7/1975), Constantin Vintilescu (despre Delirul, Moromeții și Viața ca o pradă), Radu G. Țeposu, Valentin Vișan, Șerban Foarță ș.a. Dintre interviuri se remarcă acelea ale lui Daniel Vighi și Ioan Morar cu profesorul Eugen Todoran (3/1979), un dialog
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
însăși esența poeziei. „Ipostaza aproape unică a eului - atât cât acesta mai este încă prezent - e aceea a funambulului și saltimbancului, evoluând spectaculos spre o temporalitate ideală” (Ion Pop). Și în cărțile următoare jocul rămâne mecanismul de producere a enunțului poetic atât la nivelul tematic, cât și la cel al practicii discursive. Șalul, eșarpele Isadorei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) ilustrează un cameleonism al tautofoniilor, poemele fiind construite suprarealist. Cuvintele sunt amestecate, divizate, reașezate în pagină, astfel că limbajul poetic
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
poetic atât la nivelul tematic, cât și la cel al practicii discursive. Șalul, eșarpele Isadorei (1978; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) ilustrează un cameleonism al tautofoniilor, poemele fiind construite suprarealist. Cuvintele sunt amestecate, divizate, reașezate în pagină, astfel că limbajul poetic renaște mereu din propria-i cenușă: „Aeve-i șarpele-neșarpe,/mult prea învoalatul? (Pinii verzi,/mult prea în voal.) Tulpinii verzi/a Evei, șarpele,-n eșarpe/schimbându-se, îi dă ocol/în lente panglici möbiusiene...” (Șase-spre Șapte-holorime...). Copyright (1979) dezvăluie un autor
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
în sărut?” (VIII). Sunt căutate efecte eufonice rare, livrescul este deliberat, iar poemele au un caracter programat polemic. Caragialeta (1998; Premiul ASPRO pentru experiment) este un dialog peste timp cu opera marelui dramaturg, un fel de traducere într-o limbă poetică din momentele, schițele și teatrul acestuia, o parodiere făcută din dragoste, o reinterpretare din alte parfumuri lexical-gramaticale, o jonglerie stilistică: „Să treci de pe-un trotuar pe altul/ca dintr-un veac în celălalt,/să ți se pară lesne saltul
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
români, Timișoara, 1996; Eseuri lingvistice antitotalitare, Timișoara, 1998; Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF, 1980, 15; Al. Graur, Poetică lingvistică, RL, 1980, 16; Florica Dimitrescu, Exegeze universitare de poetică, „Forum”, 1981, 7-8; Adrian Voica, „Hermeneutica editării”, RITL, 1993, 3-4; Tania Radu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LAI, 1996, 2; Nicolae Savin, Metodă și demonstrație, VTRA, 1996, 1; Dan Silviu Boerescu
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF, 1980, 15; Al. Graur, Poetică lingvistică, RL, 1980, 16; Florica Dimitrescu, Exegeze universitare de poetică, „Forum”, 1981, 7-8; Adrian Voica, „Hermeneutica editării”, RITL, 1993, 3-4; Tania Radu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LAI, 1996, 2; Nicolae Savin, Metodă și demonstrație, VTRA, 1996, 1; Dan Silviu Boerescu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LCF, 1996, 5; Sorin Tomuța, Dincolo de
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul Stihuri este înseilată o seamă de „note” ce constituie una dintre primele prezentări integral elogioase referitoare la universul poetic arghezian, așa cum se contura el după 1910. Tonul uneori ditirambic poate șoca, dar intuițiile pe care le reflectă acest patetic „cult” arghezian, într-un moment de confuzie a criteriilor de evaluare estetică, nu pot fi trecute cu vederea. Unele reflecții
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
din exil: Academia Româno-Americană, Apoziția (München), Asociația Culturală Română (Hamilton, Canada), Centre Roumain de Recherches (Paris), Bibliotecă Română din Freiburg, Comunitatea Românilor din Franța (Paris), Hyperion și La Maison Roumaine (Paris), precum și scriitori din țară. S-a conferențiat despre opera poetica, filosofica și istorică a marelui poet. Cu acest prilej a fost dezvelit monumentul dedicat lui Eminescu la Paris, operă a sculptorului Ion Vlad. Lucrările conferințelor, colocviilor și comemorărilor au fost publicate în volumele Întâlnirea de la Paris, Masa rotundă de la München
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
A lucrat ca redactor la „Literatura și arta”, „Sfatul Țării”, „Basarabia”, „Glasul”; este redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra” din Târgu Mureș și redactor-șef la Editura Cartier. Colaborează la „Contrafort”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Steaua”, „Poesis”, „Familia” ș.a. Formulele poetice din primele lui cărți (Lumina proprie, 1986, Abece-Dor, 1989), marcate de tradiționalism, dar și de o tentă expresionistă, se radicalizează în Levitații deasupra hăului (1991) și în Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
Posibilă glorie, nu se abate de la stilistica personală pe care și-a alcătuit-o autorul. Același filon nostalgic-tradiționalist se îmbină cu unul amar-ironic și chiar parodic, fapt vizibil în Turbanul, ecou al poeziei nouăzeciste. Câteodată, unele accente pamfletare diminuează efectul poetic, așa cum se întâmplă în Rime sau în Oda (în metru pătrat). SCRIERI: Mai jos cu o noapte, București, 1993; Frigul dragostei, Pitești, 1994; Supunerea pe arbori, București, 1995; Posibilă glorie, București, 1999; Câinele din vis, București, 2001; Toamna unui învățător
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
Gavriliu, În căutarea emoției estetice, O, 1957, 3; Alec Chelaru, Ceva despre poezia de dragoste, LCF, 1961, 4; Demostene Botez, „Și ziua ard stelele”, LCF, 1961, 11; H. Zalis, „Cupa cu garoafe”, VR, 1961, 3; Gh. Achiței, Realitate și transfigurare poetică, GL, 1961, 29; D. Petrescu, „Și ziua ard stelele”, VR, 1961, 8; Al. Săndulescu, „Atenție - sens unic!”, VR, 1961, 11; Gabriel Dimisianu, „Fântâna soarelui”, GL, 1963, 19; Ion I. Barbu, „Fântâna soarelui”, TR, 1963, 27; Camil Baltazar, „Fântâna soarelui”, IL
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]