22,856 matches
-
schi, am băut șampanie cu acest om și cu soția lui. Asta e viața. N-am avut nici o reținere, câteva luni mai târziu, după ce am instrumentat dosarul, să emit mandatul de arestare și să-l trimit în judecată. — Cum puteți separa lucrurile acestea? Cum puteți trage o linie atât de categorică între relația personală și activitatea profesională? Pare imposibil. Cineva v-ar putea spune: Domnule, nu cred că sunteți în stare de asta. — Da. V-am dat exemplul cu fapte absolut
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
era cel responsabil, cel care trebuia să-și respecte și să-și protejeze familia de eventualele consecințe. Or, din momentul în care comiți fapte de corupție, te expui unor riscuri. Ți le asumi? E problema ta. Dar trebuie să le separăm. Așa se întâmplă și în activitatea procurorilor DNA. Și procurorii noștri de aici i-au cunoscut pe unii dintre procurorii pe care i-au anchetat, și cu toate acestea i au inculpat și i-au dus la arestare. Nu trebuie
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
în guvern și întrupează cumva ideea de dreptate și justiție. Și cercetatul penal e preferat ministrului justiției. — Vedeți, domnule Tăpălagă, arhitectura Constituției este bună. Adică autoritatea judecătorească, puterea judecăto rească, a judecătorilor, autoritatea în care intrăm și noi, procurorii, este separată de orice putere. Nu ne interesează cine pe cine votează. Sigur, la un nivel mai general, se poate discuta. Dar e foarte bine că procurorii și judecătorii nu se validează electoral. — A fost o discuție, la un moment dat, dacă
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
înțeles să-i asigure cadrul legislativ necesar, independența, și care nu a intervenit în anchetele procuro rilor. Plus că au fost mesajele de susținere publice: „Direcția Națională Anticorupție trebuie să rămână o instituție de Parchet, o instituție a magistraților, independentă, separată de influențele politice.“ — O schimbare legislativă esențială. Știu că a cumpănit mult dacă e bine ca Președintele să numească șeful DNA. Ideea era că dacă ai un Președinte de bună-credință, lucrurile pot arăta bine în final, pe când dacă ai un
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
că întotdeauna acțiunile mele vor fi limitate. Sigur, limitate sunt și acțiunile unei instituții. Dar nu se compară, din punct de vedere al amplitudinii și al consecințelor. Marea realizare este că am format, alături de acești procurori, o instituție performantă și separată de in fluențele politice. — Dacă Președintele Traian Băsescu nu ar fi fost apărat de imunitate pe durata mandatului, ați fi avut o problemă să anchetați cazurile semnalate în presă, Mihăileanu fiind cel mai des invocat? — Să fim exacți. Dosarul Mihăileanu
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
înfășurate în ziare ă...ț Un sentiment ciudat de zădărnicie/ plutea în aer, neîncredere/ amestecată cu teamă/ și bucurie de-a putea fi... / Privindu-le cum se mișcă în bătaia vântului,/ trăiai senzația că te afli/ în fața unei granițe/ ce separă o țară de alta/ sau un sentiment de altul:/ oamenii amestecați cu vitele/ trecuseră dintr-o parte în alta/ și îndărăt și în timpul trecerii/ fiecare lepădase în urma sa -/ drept mărturie c-a fost -/ o bucată de carne/ o bucată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
prezenței tuturor aici în această seară. Așezarea la masă fusese un coșmar. Trebuia să-i dea lui Fran șansa de a ieși în evidență, fără a da impresia că o împinge în brațele lui Laurence Westcott, și totodată trebuia să separe cuplul de doctori generaliști pe care-l invitase și să-i așeze la o distanță convenabilă, astfel încât să nu-i supună pe toți la o seară chinuitoare, în care să li se înșire argumentele pro și contra asigurărilor de sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
verdeață tocată, 2-3 roșii pentru decor, 5 ouă, 50 g unt de uns tava Vinetele se curăță și se taie cubulețe, apoi se opăresc cu apă și sare, după care se lasă la scurs. Se toacă ceapa mărunt, apoi se separă gălbenușul de albuș, după care amestecăm vinetele tocate, ceapa tocată, verdeața tocată, gălbenușurile bătute cu sare, piper, Secretul Gustului, pesmetul și albușul bătut spumă. Punem compoziția în tavă emailată sau yena, unsă cu unt, și dăm la cuptor timp de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
300 g zahăr. Se umplu ruladele și se dau la rece. RULADĂ CU CREMĂ DE VANILIE Foile 6 ouă mari, 200 g zahăr, 200 g făină, 50 ml ulei, 20 ml apă, coajă de lămâie, 1 pachet de vanilie. Se separă albușul, se bate spumă, adăugăm zahărul, gălbenușurile, pe rând, uleiul și apa, iar la urmă, făina în ploaie. Se coace în tava unsă cu ulei și tapetată cu hârtie, se pune în strat subțire și se fac șase foi. Se
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
50 g amidon sau zeamil, o linguriță rasă de praf de copt, 3 lingurițe de cacao, 1 l de frișcă nebătută, 10 foi de gelatină, esență de rom, 50 g ciocolată rasă Se încinge cuptorul la 200 de grade, se separă albușul de gălbenuș, se bat albușurile spumă cu patru linguri de apă rece, zahărul și o vanilie, se amestecă ușor gălbenușurile cu albușurile, apoi adăugăm făina și praful de copt. Două treimi din aluat se toarnă în tava tapetată cu
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
artă rămâne ca atare. Arta nu-și consideră frumusețea în funcție de autor, ci de valoare. Dar, mai mult nu mă aventurez pe acest teren și mă opresc aici cu... teoria chibritului. Nu înainte, însă, de a susține pe toți cei ce separă definitiv și irevocabil arta de falsul artei. Cum eu nu pornesc niciodată la drum cu idei preconcepute - preaconcepute, cum spune prietenul meu, calamburistul - am intrat, în perimetrul rezervat Târgului, cu inima deschisă și cu dorința de a vedea și, mai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
a populațiilor din zonă. Numele lui vine din arabă și reproduce parțial un nume indigen. Tuaregii au un alfabet modern, pe care îl nu-mesc tifinag. 15 din cele 26 de caractere sunt similare semnelor din alfa- betul libian. Semnele sunt separate și au forme rigide, reprezentând mai ales figuri geometrice simple (bare, linii paralele, pătrate, cer- curi s.a.). Se scrie în toate sensurile: de sus în jos, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga sau în spirală. Vocabularul cuprin- de detalii
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
o anumită capacitate, să iasă la iveală. A înțelege, acțiunea prin care rațiunea noastră, după modelul "înșfăcării" simțurilor, ia în stăpânire lumea, împărțind-o și ordonând-o, este, în japoneză, wakaru, care înseamnă, literal, "există starea de separare": ceva se separă de haosul inițial și astfel devine, ca atare, vizibil. A vrea se traduce prin: acest obiect trezește starea de a voi, în general, și numai din poziționarea situațională se poate înțelege dacă este vorba despre mine, despre altcineva sau despre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de tupeu, decid că între a mă sinucide pornind pe urmele iubitei mele și a-l înfrunta pe măruntul polițist care supraveghează, practic simbolic, zona, varianta secundă este unica posibilă în context. Dintr-o singură mișcare agilă, escaladez parapetul care separă plaja de drum și pornesc voinicește spre capătul acestuia. În spatele meu, contaminați irepresibil de exemplul balcanic al celor o sută nouăzeci și unu de centimetri de nesimțire, doi japonezi realizează și ei, oarecum tardiv, că promenada este calea cea mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în spațiu sunt calculate la milimetru, aflu de la profesoara mea, cu aceeași stupoare care nu vrea să intre în rutină, că genunchii practicantului așezat, bineînțeles, în poziția tradițională, în fața ceainicului trebuie rânduiți chiar la marginea liniei acoperite cu stofă ce separă dreptunghiurile de tatami, dar că eu, având în vedere lungimea picioarelor mele, pot să mă așez și mai în spate. O, dați-mi gâtul hepburnian, dacă trebuie, dacă aceasta este legea voastră nescrisă, dar nu-mi vorbiți, mie, unei făpturi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
totul coexistă și confluează, lumea noastră, de aici, această lume caldă de început de octombrie, când cele șapte dealuri respiră domol în jur, iar în cuptor focul își ascute năvala? Și mai aveam oare eu dreptul să trag linia care separă scaunele adevărate de scaunele povestite? Mai era oare această distincție valabilă sau vechile noastre categorii filosofice își scuturaseră sensul ca pe un polen prea copt pentru a mai sluji, rămânând goale și de prisos asemenea unei coji aruncate în drum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aici, cu greu, dorința perversă de a introduce în text o adresă de email la care cititorii interesați ar putea să-și împărtășească propria experiență. Pentru a-l parafraza pe Tanizaki, este mai bine, uneori, să lași neconturată granița care separă imaginația de realitate, speculativul de recele fapt. Elogiu oamenilor grași Dacă nu există nimic și suntem cu toții parte din visul cuiva? Sau, încă și mai rău, dacă nu există decât grăsanul acela din rândul al treilea? Woody Allen În Japonia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Shanghai, ea era prea preocupată În iarna asta ca să-l asculte. Poate că avea și ea propriile vise urîte. În mod ciudat, aceste imagini mișcătoare de tancuri și bomardiere În picaj erau complet mute, de parcă mintea lui adormită Încerca să separe războiul adevărat de aceste conflicte imaginare inventate de Pathé și British Movietone. Jim știa foarte bine ce era real și ce nu. Văzuse el Însuși ce Înseamnă un război adevărat de la invadarea Chinei de către japonezi, În 1937 - vechile cîmpuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se predea japonezilor. Șezînd pe podea, În sufragerie, Jim Încerca să Îndrepte spițele strîmbate. MÎinile Îi tremurau pe metalul prăfuit, incapabile să se Încleșteze. Se speriase rău cu o zi Înainte. În jurul lui se deschidea un spațiu neobișnuit, care Îl separa de lumea sigură pe care o cunoscuse Înainte de război. Timp de cîteva zile, reușise să se Împace cu ideea scufundării navei Petrel și a dispariției părinților săi, dar acum se simțea În nesiguranță și era Înfrigurat tot timpul, chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vestic al lagărului. Cu baionetele la armă, luară poziția cu fața spre gardul de sîrmă ghimpată. Acum tăcuți, sutele de prizonieri se Întoarseră să se uite la ei. Un al doilea pluton de poliție a forțelor aeriene traversa canalul care separa aeroportul Lunghua de lagăr. Spre est, cotitura lungă a rîului Whangpoo completa cercul cu nenumăratele lui golfulețe și șanțuri de irigații. Convoiul ajunse lîngă lagăr, farurile reflectîndu-se În saliva amestecată cu praf. Soldați Înarmați săriră jos, cu baionetele fixate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În praf, surprins de propria slăbiciune. Moartea, cu pielea ei de sidef, aproape că Îl sedusese cu un cartof dulce. 30 Stadionul olimpic Toată după-amiaza se Îndreptară spre nord, peste cîmpia rîului Whangpoo, prin țesătura de golfulețe și canale ce separau orezăriile. Aeroportul Lunghua rămăsese În urmă, iar clădirile de apartamente din concesiunea franceză se ridicau ca niște panouri cu reclame În lumina soarelui de august. RÎul se afla la cîteva sute de metri spre dreapta, suprafața lui maronie fiind brăzdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar atenția lui era clar atrasă de mobilele furate, aflate În tribune. Eurasiaticul avea un pistol automat greu vîrÎt În betelia pantalonilor, dar Îi zîmbi lui Jim ca pentru a-i fi pe plac, de parcă ar fi fost prieteni vechi, separați de nenorocirile războiului. Spune, copile... Te simți bine? Se uită la cămașa și la șortul lui Jim, zdrențuite, la picioarele lui goale, acoperite cu murdărie și bube. — Lagărul Lunghua? Cred că a fost dur. Jim se uită apatic la eurasiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
resturi de ghete de infanterie. LÎngă peretele din spate al biroului comandantului, erau stocate zeci de cutii cu rații. Un englez gol, spre șaizeci de ani, fost barman la country club-ul din Shanghai, ședea pe un scaun de bambus, separînd conservele de carne, de cafea și țigări. Îngrămădea batoanele de ciocolată pe biroul comandantului și, brusc, aruncă deoparte teancurile de Reader’s Digest și Saturday Evening Post. Toată podeaua biroului era acoperită de reviste aruncate. LÎngă el, un tînăr soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ale comuniștilor și colaboraționiști, care ar putea fi răscumpărați cu bunăvoința generalilor Guomindangului care se apropiau de Shanghai. Ascuns de traversele căii ferate, Jim se lăsă pe vine la marginea taluzului. Sub el se Întindea un cîmp de orezării necultivate, separate printr-un canal de navigație de parcelele de legume care Înconjurau orașul. Străzile Înguste erau pustii, dar un fum slab se ridica din cîteva coșuri. Peste rîu, un tun naval trase o singură salve bubuitoare. Două canoniere ale naționaliștilor chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de puternică, atât de densă, încât ar ilumina, prin ecourile ei, lumea morților” - „sau mai exact a morții”, se corectează Genet într-o notă. Căci sărbătoarea teatrală „trebuie să strângă laolaltă tot ceea ce poate arunca în aer zidul ce ne separă de cei morți”. Iar pentru actori, adaugă el, trebuie „inventate straie bizare, înfricoșătoare, care n-ar fi la locul lor pe trupul unui om viu”. Astfel, traversând cele mai importante texte de estetică ale secolului XX, de la Craig și Artaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]