20,525 matches
-
devenit stringentă datorită bombardamentelor americane asupra uzinei din aprilie și mai 1944. Bombardamentele americane asupra IAR Brașov din 16 aprilie 1944 și 6 mai 1944 au determinat finalizarea dispersării fabrici lor și a personalului. În aceste condiții practic producția uzinei aeronautice a fost oprită timp de câteva luni.Fabrica de Celule a fost dispersată la Caransebeș și Topleț, Fabrica de Motoare la Colibași și Ucea iar Fabrica de Armament și Accesorii la Câmpulung. Consecințele evenimentelor de la 23 august 1944 s-au
Industria Aeronautică Română () [Corola-website/Science/300099_a_301428]
-
Caransebeș și Topleț, Fabrica de Motoare la Colibași și Ucea iar Fabrica de Armament și Accesorii la Câmpulung. Consecințele evenimentelor de la 23 august 1944 s-au repercutat și asupra IAR Brașov. Unitățile armatei sovietice au impus uzinei brașovene confiscarea materialului aeronautic importat din Germania și executarea de reparații autovehicule în contul articolului 10 din Convenția de Armistițiu încheiată la 12 septembrie 1944. Aceste abuzuri au produs pierderi financiare care însumau la nivelul anului 1946 peste o jumătate de miliard lei. Nota
Industria Aeronautică Română () [Corola-website/Science/300099_a_301428]
-
încheiată la 12 septembrie 1944. Aceste abuzuri au produs pierderi financiare care însumau la nivelul anului 1946 peste o jumătate de miliard lei. Nota Subsecretariatului de Stat al Aerului nr. 1431/C secret din 30 septembrie 1944 indica reducerea producției aeronautice la contractul Messerchmitt 109G și Daimler Benz și profilarea întreprinderii pe reparații autovehicule. Anularea contractelor aeronautice și insuficienta resurselor financiare rezultate din reparațiile de autocamioane au condus la propunerea uzinei de a trece la producția de tractoare. A fost aleasă
Industria Aeronautică Română () [Corola-website/Science/300099_a_301428]
-
1946 peste o jumătate de miliard lei. Nota Subsecretariatului de Stat al Aerului nr. 1431/C secret din 30 septembrie 1944 indica reducerea producției aeronautice la contractul Messerchmitt 109G și Daimler Benz și profilarea întreprinderii pe reparații autovehicule. Anularea contractelor aeronautice și insuficienta resurselor financiare rezultate din reparațiile de autocamioane au condus la propunerea uzinei de a trece la producția de tractoare. A fost aleasă în final licența tractorului Hanomag de 45 CP. Contractul nr. 034237 din 12 octombrie 1945 între
Industria Aeronautică Română () [Corola-website/Science/300099_a_301428]
-
producția de tractoare. A fost aleasă în final licența tractorului Hanomag de 45 CP. Contractul nr. 034237 din 12 octombrie 1945 între Ministerul Agriculturii și Domeniilor pe de o parte și IAR Brașov pe de altă parte marca încetarea producției aeronautice. Manopera utilizată în 1947 la IAR Brașov pentru unele reparații aeronautice însuma 1,1% din totalul manoperei. Denumirea uzinei de R.A.I.A.R. Brașov a fost păstrată până în 1947 când a devenit Întreprinderea Metalurgică de Stat Brașov, iar de la
Industria Aeronautică Română () [Corola-website/Science/300099_a_301428]
-
de 45 CP. Contractul nr. 034237 din 12 octombrie 1945 între Ministerul Agriculturii și Domeniilor pe de o parte și IAR Brașov pe de altă parte marca încetarea producției aeronautice. Manopera utilizată în 1947 la IAR Brașov pentru unele reparații aeronautice însuma 1,1% din totalul manoperei. Denumirea uzinei de R.A.I.A.R. Brașov a fost păstrată până în 1947 când a devenit Întreprinderea Metalurgică de Stat Brașov, iar de la 30 noiembrie 1948 Societatea sovieto - română pentru fabricarea și desfacerea tractoarelor
Industria Aeronautică Română () [Corola-website/Science/300099_a_301428]
-
pe toate palierele. În ceea ce privește industria, s-au construit o linie de conducte de petrol, o fabrică de ceramică, una de textile, dar și diferite fabrici mai mici. După 1970 s-au înființat și câteva fabrici mari, precum cea dedicată industriei aeronautice. Și mediul academic și științific au avut de câștigat, astfel că în 1957 s-a deschis Institutul pentru Cercetarea Zonelor Aride a Negevului, care conduce experimente legate de desalinizarea apei și de uzul energiei solare, iar în 1965 a fost
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
Siloșului (un defileu cu o lungime de doar 300 m, aflat în apropierea satului Colțești). Situația geografică a satului (un culoar dominat la est de o Piatra Secuiului și la vest de masivul Ardașcheia) este favorabilă practicării escaladei și sporturilor aeronautice precum zborul cu parapanta. Activitățile economice s-au diversificat după 1989 și în special dupa 1996. Astfel, pe lângă activități de tip agricol și zootehnic (culturi diverse, moară, centru de colectare a laptelui etc.) în localitate funcționează și alte unități economice
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
atunci a publicat peste 160 de cărți. s-a născut în 17 iunie 1949 în satul Glăvăneștii Vechi din județul Iași. Tatăl, Gheorghe Coruț, aviator pe frontul de Est în al doilea Război Mondial a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa „Crucea de Aur”. Mama este descrisă de autor ca fiind: o femeie bine clădită, cu părul blond și cu ochi albaștri, vitează, pregătită să înfrunte greutățile unei vieți conturate de sărăcie și război. Având anumite concepții așa-zise păgâne
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
devenit primul și singurul român care a zburat vreodată în spațiul cosmic. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial „Intercosmos” și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Este de profesie inginer aeronautic. A fost pe rând ofițer inginer în cadrul Comandamentului Aviației Militare, șef al Aviației civile române, președinte al Agenției Spațiale Române, ambasador al României în Federația Rusă, președintele Consiliului de ne-militarizare a spațiului cosmic din cadrul ONU. În prezent are gradul
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
de membru Minitehnicus nr. 103. 11 ani mai târziu avea să devină cel de-al 103-lea pământean care a ajuns în Cosmos. A absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității "Politehnica" din București în anul 1976 cu specializarea inginerie aeronautică. După finalizarea studiilor universitare, a lucrat ca inginer stagiar la Întreprinderea de Construcții Aeronautice (IAR) din Ghimbav (județul Brașov), între anii 1976-1977. Ulterior, în cartea "„La cinci minute după cosmos”", scrisă împreună cu ziaristul Alexandru Stark, Prunariu avea să spună că
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
al 103-lea pământean care a ajuns în Cosmos. A absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității "Politehnica" din București în anul 1976 cu specializarea inginerie aeronautică. După finalizarea studiilor universitare, a lucrat ca inginer stagiar la Întreprinderea de Construcții Aeronautice (IAR) din Ghimbav (județul Brașov), între anii 1976-1977. Ulterior, în cartea "„La cinci minute după cosmos”", scrisă împreună cu ziaristul Alexandru Stark, Prunariu avea să spună că dacă nu ar fi fost cooptat în detașamentul cosmonauților, ar fi construit la uzină
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
informații deosebit de prețioase pentru lărgirea cunoștințelor în domeniul astrofizicii, fizicii nucleare și tehnologiei cosmice, iar experimentele biomedicale contribuie la completarea cunoștințelor existente privind comportarea organismului uman în condițiile specifice zborului cosmic, cât și la progresul cercetărilor fundamentale în domeniul medicinei aeronautice și al biologiei. Rezultatele obținute au fost utilizate pentru pregătirea zborurilor care au urmat. Complexul cosmic cu echipajele la bord trecea de la noapte la zi și invers de 16 ori în 24 de ore. Tot de atâtea ori în exteriorul
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
R.S.România". De asemenea, guvernul Uniunii Sovietice i-a decernat ordinele de "Erou al URSS" și "Steaua de Aur", pentru săvârșirea cu succes a primului zbor cosmic cu participarea unui cetățean român. În anul 1981, este ales membru al Federației Aeronautice Române, precum și al Comisiei de Astronautică a Academiei Române. În anul următor, a devenit membru al Federației Aeronautice Internaționale, care avea să-i confere Medalia „Iuri Gagarin”. În anul 1984 a fost decorat cu Medalia de aur "Hermann Oberth" a Societății
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
de Aur", pentru săvârșirea cu succes a primului zbor cosmic cu participarea unui cetățean român. În anul 1981, este ales membru al Federației Aeronautice Române, precum și al Comisiei de Astronautică a Academiei Române. În anul următor, a devenit membru al Federației Aeronautice Internaționale, care avea să-i confere Medalia „Iuri Gagarin”. În anul 1984 a fost decorat cu Medalia de aur "Hermann Oberth" a Societății germane de rachete "Hermann Oberth - Wernher von Braun". În anul 1985 a fost unul dintre membrii fondatori
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
produceau bombele, sunetul avionului în picaj producea un efect de teroroare psihologică asupra liniilor inamice. Ulterior aceste aparate au fost dotate cu sirene pentru a spori efectul. Toate aceste capabilități au fost observate de Ernst Udet, unul dintre marii eroi aeronautici ai primului război mondial. Acesta însă a supraestimat capacitățile avionului impunând ca toate bombardierele care urmau să fie construite să aibă această posibilitate de a intra în picaj (punând astfel capăt unor modele promițătoare precum bombardierele grele Heinkel He 177
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
Temperatura în camera de ardere atinge 3300 °C, viteza de evacuare fiind de 4440 m/s în vid, respectiv 3560 m/s la presiune normală. Fiecare din cele trei motoare principale dezvoltă o tracțiune de 1,8 MN. În tehnica aeronautică, primul motor cu reacție construit de firma Heinkel HeS 1 în 1937 - a funcționat având ca și combustibil hidrogen. Actuelmente sunt dezvoltate motoare cu reacție ce pot funcționa pe bază de hidrogen, dar deocamdată nu sunt în exploatare datorită masei
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
dintre țările cu tradiție aerospațiala și posedă calitățile necesare pentru sprijinirea eforturilor în această direcție. De-a lungul istoriei sale s-au remarcat personalități, cum ar fi: România a avut de-a lungul timpului o serie de companii cu profil aeronautic sau relevante pentru domeniul spațial, cum ar fi Aerostar, Avioane Craiova, Industria Aeronautică Română, Romaero și Societatea Pentru Exploatări Tehnice - iar azi mai mult de douăzeci de tipuri de aeronave sunt fabricate în România, unele bazate pe modele interne. Datorită
Agenția Spațială Română () [Corola-website/Science/308174_a_309503]
-
această direcție. De-a lungul istoriei sale s-au remarcat personalități, cum ar fi: România a avut de-a lungul timpului o serie de companii cu profil aeronautic sau relevante pentru domeniul spațial, cum ar fi Aerostar, Avioane Craiova, Industria Aeronautică Română, Romaero și Societatea Pentru Exploatări Tehnice - iar azi mai mult de douăzeci de tipuri de aeronave sunt fabricate în România, unele bazate pe modele interne. Datorită acestui patrimoniu, România are experiență în domeniul aplicățiilor spațiale, cum ar fi comunicațiile
Agenția Spațială Română () [Corola-website/Science/308174_a_309503]
-
și coordonarea implementării strategiei spațiale a României, reprezentarea țării la nivel național și internațional și continuă dezvoltare de parteneriate, colaborări și relații bi- si multilaterale, precum și implicarea Agenției în programe naționale și internaționale de cercetare și dezvoltare în domeniul spațial, aeronautic și de securitate. De numele său se leaga înființarea Agenției Spațiale Române (ROȘA) în 1991 și obținerea statutului acesteia de organizație independența 4 ani mai tarziu, fondarea Institutului de Stiinte Spațiale, dar și startul cooperării dintre România și Agenția Spațială
Agenția Spațială Română () [Corola-website/Science/308174_a_309503]
-
ROȘA) a organizat o sesiune de informare cu privire la programul ESA dedicat noii generații de platforme Neosat — ARTES 14 (Advanced Research în Telecommunications Systems). La eveniment au participat atât reprezentați ESA, cât și ai prim-contractorilor ASTRIUM, subsidiara a EADS (European Aeronautic Defence and Space Company) și Thales Alenia Space. Ședința de informare a avut drept scop evaluarea posibilităților, capabilităților și a interesului de implicare a organizațiilor din România în programul ARTES 14, precum și o mai bună înțelegere a aspectelor generale și
Agenția Spațială Română () [Corola-website/Science/308174_a_309503]
-
vară la Colegiul Europei, Bruges-Belgia (1996), precum și diverse cursuri pe teme europene (perioada 1995 - 2004) la: Paris (ENA), Bruxelles (Comisia Europeana), Dublín (Institutul pentru Administrație Publică), Institutul Diplomatic Român. După absolvirea facultății, a lucrat ca ingineră la Întreprinderea de Construcții Aeronautice din Ghimbav-Brașov (1982-1983) și la Întreprinderea Aerofina din București (1983-1992). Devine apoi referent de specialitate la Direcția Programe cu Organizații Internaționale din cadrul Ministerului Industriilor (1992-1996). În anul 1996 este angajată în Ministerul Afacerilor Externe, la Direcția Uniunea Europeană, mai întâi ca
Maria Ciobanu (consilier) () [Corola-website/Science/307641_a_308970]
-
a fost un avion de vânătoare polonez proiectat la mijlocul anilor 1930 de inginerul Zygmunt Puławski la fabrica PZL ("Państwowe Zakłady Lotnicze", în poloneză "Uzina Aeronautică de Stat") din Varșovia. Avionul a fost exportat și fabricat sub licență în alte câteva țări, însă nu a fost folosit în Polonia. a fost dezvoltat de inginerul polonez Zygmunt Puławski pentru uzinele PZL. Avionul urma să fie versiunea de
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
a fost un avion de vânătoare polonez, proiectat și realizat în anul 1930 de către inginerul Zygmunt Puławski la fabrica PZL ("Państwowe Zakłady Lotnicze", în poloneză "Uzina Aeronautică de Stat") din Varșovia. Istoria avionului începe în anul 1928 când inginerul Zygmunt Puławski a proiectat un avion complet metalic, cu înveliș metalic denumit P.1. Noutatea introdusă la acest proiect era aripa tip „pescăruș” denumită și „aripa poloneză” sau
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
ul sau zborul cu parapanta este un sport aeronautic recreativ sau competițional. Parapanta face parte din categoria aparatelor de zbor dirijabile ușoare. Echipamentul este format din: aripă, seletă, parașută de rezervă, cască, bocanci (cu gleznă - la aterizare exista pericolul ca pilotul sa calce stramb din cauza vitezei), geacă și pantaloni
Parapantism () [Corola-website/Science/306649_a_307978]