21,555 matches
-
În timp ce grăbesc pasul spre ea, o văd că se uită la ceas, ridică impacientă din umeri și se duce țintă spre cutia poștală, cu un vraf de plicuri în mână. — Staaai! urlu, grăbind pasul până la stadiul de sprint. Nu le băga! Ajung lângă ea, gâfâind atât de tare că abia pot vorbi. Dă-mi invitațiile, reușesc să îngaim. Sunt mireasa. Becky Bloomwood. — Poftim, zice Judith. Câteva sunt deja înăuntru. Dar să știi că mie nu mi-a zis nimeni că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
era imaginea din capul meu, cu mine, cu Elinor și cu un topor... Îl privesc pe Luke, care se uită ca vrăjit la o poză cu Suze care-l pupă pe Ernie pe burtică. — Oricum! zic repede, strângând pozele și băgându-le în plicurile lor. Și între Tarkie și Ernie e o legătură la fel de puternică. Vreau să zic că și dragostea de tată e la fel de importantă ca dragostea de mamă. Mai ales în ziua de azi. Adevărul e că mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
piciorul să se închidă, ca să nu mă audă Luke. Vă mulțumesc că mă sunați. Slavă Domnului. Probabil că a găsit o chichiță de care se poate lega. Cred că vrea să mă ajute s-o fac pe Robyn să-și bage mințile în cap. Și probabil că vom crea un precedent pentru o situație de genul ăsta, și zeci de fotografi o să ne pozeze pe holul tribunalului și o să fie exact ca în Erin Bronckovich! Am primit ieri scrisoarea dumneavoastră, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ăsta, și zeci de fotografi o să ne pozeze pe holul tribunalului și o să fie exact ca în Erin Bronckovich! Am primit ieri scrisoarea dumneavoastră, spune Garson Low. Și am fost destul de intrigat de dilema în care vă aflați. V-ați băgat într-o încurcătură pe cinste. — Știu, zic. De-asta am și venit la dumneavoastră. — Logodnicul dumneavoastră e la curent cu situația? — Nu încă. Cobor glasul. Sper să găsesc mai întâi o soluție - și abia pe urmă să îi spun. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune „sau poate patru“ și mă gândesc dacă nu s-o putea oare să mă prefac să sunt însărcinată și să adopt copilul în secret. Câteva ore mai târziu, Luke pare mult mai relaxat. Mergem pe jos spre casă, ne băgăm în pat și cădem lați. În timpul nopții mă trezesc pe jumătate, și mi se pare că îl văd pe Luke la fereastră, privind în noapte. Dar adorm iar, înainte de a fi sigură. A doua zi dimineața mă trezesc cu gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai intrat? — Cu o agrafă răsucită cu pricepere în broască. Glumesc, desigur! Luke mi-a dat drumul în casă. Tocmai pleca. O, Doamne. Sunt singură cu ea. M-a prins în capcană. — Luke a plecat deja la muncă? — N-aș băga mâna-n foc că s-a dus la serviciu. Robyn se oprește gânditoare. Părea că se duce la jogging. — La jogging? Luke nu se duce în viața lui la jogging. Hai, bea-ți cafeaua - și pe urmă am să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uită la aragaz, unde o oală fierbe de zor. Crenguțe? Mm, ce frumos miroase! — Sunt ierburi chinezești. Pentru stres. Le fierbi și pe urmă bei zeama respectivă. — Și tu crezi că o să-l faci pe Luke să bea așa ceva? Danny bagă un deget în infuzie. — Nu sunt pentru Luke. Sunt pentru mine! — Pentru tine? Dar tu ce motiv ai să fii stresată? Bâzâie interfonul, iar Danny apasă butonul de la intrare fără să întrebe cine e. — Danny! — Aștepți pe cineva? zice, punând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
m-a tratat mereu cu respect. Mi-a spus odată că sunt foarte isteață și că am o intuiție foarte bună. Mi-a oferit chiar o slujbă la firma lui. Nu pot suporta să afle în ce belea m-am băgat. — Deci mama ta habar nu are despre Plaza? Foarte încet, încuviințez din cap. — Și mama lui Luke știe despre nunta asta? Lovește ușor faxul. Eu clatin din cap. Știe cineva? De exemplu, știe măcar Luke? Nu știe nimeni, zic, regăsindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am venit la New York a fost cel de a petrece mai mult timp cu tine. Și, poate, de a te cunoaște la fel de bine cum o cunoaște Becky pe mama ei. Arată spre mine și eu ridic privirea, alarmată. Nu mă băga și pe mine în chestia asta, te rog! — Ce pierdere cumplită de timp! Glasul i se înăsprește brusc. Nici măcar nu sunt sigur că ești în stare să ai o asemenea relație. — Ajunge! spune Elinor. Luke, mi-e imposibil să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
planificat și ieșirea, nu-ți amintești? Petalele de trandafir! Muzica! — A... Nu-i nimic, poate uităm de ieșire... — Să uităm de ieșire? Robyn se uită la mine de parcă aș fi înjurat-o de mamă. Glumești? Orchestra! spune repede în cască. Băgați Some Day! Mă auziți? Some Day. Ridică walkie-talkie-ul. Echipa de la lumini, fiți pe recepție cu petalele de trandafiri. — Robyn, zic neajutorată. Serios, am prefera să ieșim fără tamtam... Nici o mireasă de-a mea nu iese fără tamtam! Să dea tonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
telefonul la care vorbesc. — Faptul că te-ai limitat la doar două nunți. Pe bune, dacă oricum voiai să o faci de mai multe ori, de ce nu de trei ori? De ce nu de șase ori? Șase petreceri... — Șase rochii... se bagă și Luke. — Șase torturi... Știți ceva, ia mai terminați! zic ofuscată. Știți bine că n-am făcut-o intenționat. Pur și simplu... așa s-a întâmplat. — Așa s-a întâmplat, mă îngână Danny mustăcind. Becky, cu noi nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
OK, spune șoferul. Elton Road. La ce număr? — 43. E casa de acolo, spun. Cea cu baloane, stegulețe și... serpentine argintii în copaci... La naiba. Arată ca la bâlci. În castanul de la intrare e un bărbat care se chinuie să bage becuri printre crengi, pe aleea din fața casei e parcată o dubiță albă și mai multe femei în uniforme cu dungi albe și verzi intră și ies din casă. — Par să vă aștepte, oricum, zice Danny. Ce-ai? — Nimic, spun și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pestrițe ale Bucureștiului de Început de veac XX : „Acolo unde țiganii, turcii, armenii și bulgarii Își pot vedea nestingheriți de ocupațiile lor, abordând o costumație bătătoare la ochi, nici evreul nu poate să pară izbitor de străin. [Evreul] nu e băgat În seamă și acesta-i cel mai bun lucru pe care și-l poate dori” (Reiseskizzen aus Rumänien, 1903). Când vorbește despre „adevăratul popor român” (și nu despre politicieni), Ganz Îi acordă calificativele de „tolerant”, „ospitalier” și chiar „național indiferent
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
clocotită, provocându-le pistrui pe corp (vezi capitolul „De ce au evreii pistrui”). Unele legende bucovinene de acest tip continuă Într-un mod inedit : „Cocoșul din blidul cu zeamă Învie și, bătând din aripi, Începu a cânta. Jidovii, văzând aceasta, se băgară În toate răcorile și, de spaimă, săriră ca fripți de la masă și voiră s-o taie la fugă. Cocoșul Însă, Înainte de ce apucară a spăla ei putina, Îi Împroșcă pe toți cu zeamă și, pre cari i-a ajuns zeama
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiindcă nu i se poate da puținul pe care-l cere, este Îndemnat să-l tragă pe Ițic de perciuni, ceea ce Ion, Îndobitocit cum se află de mizerie, nu Întârzie să facă. După ce Ion va smulge perciunii lui Ițic, va băga de seamă că poartă pe umeri aceeași zeghe ruptă etc. [...] Ce vor face oare toți Ionii din această țară când se vor trezi din amăgirea În care sunt aruncați ?” <endnote id="(425)"/>. Despre „derbedei cu chipul desfigurat de ură” (cuziști
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
particulară : „evreul e dușman” și „dușmanul e evreu”. Tot astfel, boierii și țăranii i-au dat domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), cea mai umilitoare poreclă - Jidan roș -, pe motiv că ar fi Încurajat imigrarea evreilor : „Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară”, suna un fragment de satiră care circula clandestin În cadrul folclorului urban. O satiră politică interzisă de cenzură pe vremea domnitorului Sturza <endnote id="(159 ; 148, p. 69)"/>. 5. Jidan murdar, jidan Împuțit Explicația rasistă O altă prejudecată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Moldovei - Veniamin Costachi (1803-1846) - le-a dat În arendă câteva „dughene” (prăvălii și ateliere) Într-o parte a spațiului deținut de Mitropolia din Iași. Folclorul urban din epocă nu i-a iertat nici pe primul („Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară” ; <endnote id="cf. 148, p. 69"/>), nici pe al doilea („Acolo unde-au șezut [profesorii de la școlile elinești] Theotoki și Evghene,/ Astăzi vând Jidovii marfă, făcându-se tot dughene” ; <endnote id="416, II, p. 106"/>). „Orașul fără
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mitic românesc, nu numai tutunul este „iarba dracului”, ci și vița-de-vie. În legendele populare de origine bogomilică, structurate deci conform unei teologii dualiste, vinul este considerat o coproducție divino-demonică : inițial, vinul a fost o „băutură sfântă”, nealcoolică, dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se Îmbată” <endnote id="(32, p. 542 ; 139, p. 53 ; 348, p. 265)"/>. În alte legende populare românești, Diavolul este singurul răspunzător pentru apariția pe pământ a băuturilor alcoolice : „Dracul [se] zice că a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numărul cursanților se ridica la 700. Dar În martie 1949, la ordinul noilor autorități comuniste, școala a fost Închisă și conducerea ei arestată <endnote id="(430)"/>. Începea epoca În care sioniștii din estul Europei erau considerați „dușmani ai poporului” și băgați În Închisori <endnote id="(vezi 556 și 681)"/>. S-a dovedit că Charles Netter a avut perfectă dreptate. Până la urmă, evreii au câștigat „pariul cu agricultura”. În condiții hidro-climaterice nu tocmai favorabile, ei au dezvoltat În Israel una dintre cele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rătăcitori, lipsiți de țară și de drepturi <endnote id="(264, pp. 123-127)"/>. Iată câteva exemple de asemenea analogii Între imaginea evreului (biblic sau contemporan) și imaginea românului despre el Însuși : „Ca și jidovii, ce pentru necredința lor, până a se băga În pământul ce li se făgăduise, pieriră În pustie, [neamul românesc] nu va vedea pământul ce i s-a făgăduit, anume Împărăția cerului” (Gherontie Cotore, 1746) ; „Veți hi cum furăț’ pân-acum,/ Cumu-s jidovii blăstămați, iacă !.../ Ce n-au țară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Sfânta Vineri se plânge lui Dumnezeu că evreii lui Irod, din „cetatea Iordanului”, nu numai că „nu s-au dat botezului”, dar au și torturat-o : Pe mine prinsu-m-au, Prinsu-m-au, legatu-m-au, Cu cuțit tăiatu-m-au, În cazan băgatu-m-au, Și trei zile fiertu-m-au, Numa-n ceară și rășină, Apoi strecuratu-m-au, În gard aruncatu-m-au <endnote id="(491, p. 313)"/>. Similar, Într-o baladă populară cu mai multe variante culese În Oltenia, Sfânta Maria și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o mică greșeală de tehnică a timpului, i-aș zice, și asta m-a lipsit de bucuria de a lua masa și a ciocni un pahar cu prietenul și consăteanul meu Călin! Însă, cum bine se știe, D-zeu nu bagă zilele în sac, ci, cu generozitatea-i cunoscută încă de la începutul lumii, mai lasă zile și pentru revederile dintre oameni... Cred că peste cîteva zile am să mă duc acasă. Mi-i grozav de dor. Aș vrea să stau măcar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sa, critica era un exercițiu de demonstrare a puterii și o armă. Mai avea și ideea că nu trebuie să rămînă dator. „Măsură pentru măsură”, uneori și asupra de măsură! Pe unul trebuia musai să-l „jumulească” ori să-i bage „un cui”, altuia să-i dea „o pleasnă”, iar pe cei „ortomani”, „să pună tunurile”. Folosea loviturile în forță, principala sa grijă fiind efectul lor: „ard”, zdruncină, năucesc pe cine trebuie? Deși cititor al lui Lovinescu, nu ținea seama de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Dragă Domnule Călin, Trimit cele 4 pagini promise. Le trimit mai mult pentru că leam promis. Pentru că ți le-am promis D tale. Căci de la revista Ateneu, în sine luată, nu m-am așteptat niciodată la prea mult... Spun asta pentru că, bag samă, extrasul meu nu se prea potrivește cu o a 75-a (da?) aniversare a scriitorului. în el însuși luat, Radu Tudoran este îndeajuns de onorabil și poate ar fi meritat un medalion encomion pentru o asemenea ocazie. în timp ce eu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care „...a lămurit opinia publică”. În ce fel a convins-o, nu ni s-a transmis prin ani. O „deviație” asemănătoare a fost semnalată și la Răducăneni, unde prea zelosul Ciobanu, pretor al plășii cu același nume, „...a făcut greșeli băgându-i În aceeași oală pe reacționarii români cu poporul român”. Citind acest rând, oricine Își poate Închipui cam cu câtă vehemență se exprimase ROMÂNUL Ciobanu contra propriului popor! Dar, atenție; comunismul Începuse să fete monștri extrem de hidoși! Parcă pentru a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]