20,240 matches
-
Deputaților. Campania electorală oficială a fost deschisă la trei luni după dizolvarea Camerei, la 19 septembrie 1877. Lunile dinaintea campaniei au fost însă și ele agitate. Această campanie a fost una dintre cele mai vehemente din istoria Franței. Ministrul de interne Oscar Bardi de Fourtou a înlocuit din funcție mai mulți prefecți și funcționari, a demis primari și viceprimari, a înmulțit manifestele conservatoare. Mac Mahon a efectuat călătorii de propagandă electorală în țară. El a fost criticat apoi de republicani pentru că
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
tratatul de la Vereeniging. El stipula ca cele două republici să fie absorbite în Imperiul Britanic, promițându-li-se o autonomie limitată. Implementarea tratatului a dus la constituirea Uniunii Africii de Sud. Războiul a avut efecte de durată asupra regiunii și asupra politicii interne britanice. Pentru Regatul Unit, al Doilea Război al Burilor a fost cel mai îndelungat, cel mai costisitor (peste 200 de milioane de lire), și cel mai sângeros conflict dintre 1815 și 1914, cu o durată cu trei luni mai mare
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
corpurilor aflate în deformare. a dintre corpuri este considerată frecare externă, iar cea dintre învecinate particule interne ale corpurilor, frecare internă. Frecarea externă ia naștere la marginile (limitele) corpurilor aflate în mișcare reciprocă, iar frecarea internă, între particule (părticele infime) interne vecine ale unor corpuri solide sau fluide, ce sunt supuse unor procese de deformare. În fizică, uneori, modelele teoretice nu iau în considerație frecările dacă influența lor este mică (sunt neglijabile), sau dacă sunt dificil de tratat. Frecarea este concretizată
Frecare () [Corola-website/Science/321959_a_323288]
-
militare croate moderne. Președintele croat Franjo Tuđman a semnat, pe 20 aprilie 1991, "Decretul de înființare a Gărzii Naționale Croate", care a devenit prima forță armată cu misiuni de apărare și antrenament. s-a înființat sub tutela Ministerului Croat de Interne, deoarece Croația era încă formal parte a Iugoslaviei, dar a fost pusă sub comanda Ministerului Croat al Apărării care, pe 21 septembrie 1991, a creat Statul Major al Gărzii Naționale Croate. Garda Națională Croată a fost înființată ca răspuns la
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
criză, stabilită la toate nivelurile structurii administrative a Republicii Croația. Până pe 12 august fuseseră formate patru brigăzi. În acel moment, forțele de apărare croate aveau sub arme aproximativ 60.000 de membri, din care 30.000 în structurile Ministerului de Interne. Legea Apărării, publicată în septembrie 1991, a stabilit că forțele armate vor fi organizate într-o singură Armată Croată, iar pe 21 septembrie 1991 a fost desemnat Statul Major General al Armatei Croate (în , GSHV), condus de Inspectorul General Martin
Garda Națională Croată () [Corola-website/Science/321993_a_323322]
-
era dominată de Liga Comuniștilor. Un inginer agronom sârb, Slavko Dokmanović, a fost ales președintele adunării. În primăvara anului 1991, miliții paramilitare din Serbia, antrenate să lupte în Croația, au fost sprijinite și finanțate de Slobodan Miloșevici prin Ministerul de Interne sârb (MUP). Paramilitarii sârbi au aprovizionat cu arme populația sârbă a suburbiei Borovo, aflată la periferia Vukovarului, ceea ce a dus ulterior la asasinatele din Borovo Selo. Propaganda desfășurată atât de Belgrad, cât și de Zagreb, a sporit tensiunea, radicalizând și
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
locală și încurajând fiecare tabără să o considere pe cealaltă drept dușman. Vukovar era apărat de o forță în număr de circa 1,800 de persoane, alcătuită din localnici, Brigada 204 a Gărzii Naționale Croate și trupe ale Ministerului de Interne. Niciuna din aceste formațiuni nu avea pregătire militară. În ciuda numărului lor mic și a slabei înzestrări cu armament, croații erau mult mai motivați decât oponenții lor în apărarea localității, deoarece în unele cazuri familiile lor locuiau chiar în oraș. De
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și lipsa absolută de încredere a întregii populații în orice instituție guvernamentală.” Primele victime de la Vukovar au apărut în mai 1991, când doi polițiști croați au fost luați prizonieri în Borovo Selo. Un detașament de poliție al Ministerului Croat de Interne (MUP) a fost trimis în ajutorul lor pe 2 mai, dar a fost atacat cu tiruri puternice de arme, 12 polițiști fiind uciși și alți 20 răniți. În urma asasinatelor din Borovo Selo, relațiile dintre croați și sârbi s-au înrăutățit
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
integrând trupele paramilitare în structura de comandă a JNA și realizând un singur lanț de comandă, cu el la vârf. Recruții slab motivați au fost înlocuiți, acolo unde acest lucru a fost posibil, cu voluntari naționaliști sârbi. Ministerul Sârb de Interne a jucat un rol cheie în acest sens, organizând rețele de voluntari din partea partidelor și cluburilor naționaliste sârbe și trimițându-i în Slavonia de Est. Deși cu puțină pregătire militară, ei compensau acest lucru cu o dedicare pentru cauză adesea
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și pe soția sa. Între 1944 și 1989 nu sistemul juridic a fost cel care a luat deciziile importante în legătură cu pedeapsa cu moartea. Principalii factori de decizie în adoptarea prevederilor legale precum și în aplicarea pedepsei capitale au fost Ministerul de Interne, Securitatea și Comitetul Central al PCR. Deși între cele două perioade delimitate a existat atât o diferență interpretativă la nivelul discursului oficial, cât și o reducere substanțială în utilizarea pedepsei cu moartea ca unealtă politică, cu toate acestea, pedeapsa capitală
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
parte din informații sunt obținute de la un ofițer german care îi vinde fotografii ce documenteaza prigonirea evreilor. După 23 august 1944, reușește să copieze ordine oficiale și rapoarte ale jandarmeriei datorită sprijinului unui prieten care, fiind angajat al Ministerului de Interne, îi facilitează accesul la sediul ministerului în zilele de duminică. După război, Carp obține informații de la prietenii lui juriști care participau la procesul criminalilor de război ce se desfșura la București. Toate aceste surse au fost adunate într-o carte
Matatias Carp () [Corola-website/Science/322408_a_323737]
-
bătaia unora dintre cei anchetați, printre care Gheorghe Zaharia și Aurică Geneti. Cu toate acestea, Alexandru Ionaș a fost numit după Revoluție comandant al I.J.P. Brașov și înaintat la gradul de colonel, iar în august 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu, și cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, i s-a permis înscrierea la examenul pentru obținerea gradului de general. În final, el a ajuns directorul Inițiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) - centrul
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
Inițiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) - centrul regional din România. Pentru efectuarea anchetei au fost aduse echipe speciale de torționari din întreaga țară, de la Inspectorate județene de miliție și securitate. General-maiorul de securitate Emil Macri, împreună cu adjunctul ministrului de Interne și șeful Inspectoratului General al Miliției, general-locotenentul Constantin Nuță, au fost trimiși la Brașov pentru a coordona măsurile represive. Emil Macri conducea Direcția a II-a a Securității, contrainformațiile economice, și mai participase, împreună cu generalul Nicolae Pleșiță, și la reprimarea
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
readuși la Brașov după două săptămâni, într-o coloană de autobuze speciale; șoseaua București-Brașov a fost blocată, nicio mașină neavând permisiunea de a trece pe lângă coloană. Pentru pregătirea procesului a fost trimis la Brașov, pe 2 decembrie, însuși ministrul de Interne de atunci, Tudor Postelnicu, care deținea și gradul de general de Securitate. Procesul propriu-zis s-a ținut pe 3 decembrie 1988, cu ușile închise și sub supravegherea atentă a Securității și a secretarului județean de partid, Petre Preoteasa. Din cele
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
său, Iancu Robu, în vârsta de 17 ani și l-au ținut închis o lună. Nichifor Robu și Istrate Micescu au fost trădați de Sorin Coroamă. Nichifor Robu a fost arestat la 15 martie 1948 și anchetat în Ministerul de Interne, fiind condamnat prin sentința nr. 1025/1 iulie 1948 la 20 ani muncă silnică pentru crima de complot în scop de răzvrătire și crima de organizare și participare la formațiuni politice de tip fascist. Aceeași pedeapsă a primit-o și
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
la Oradea în 29 martie 2011. Activitatea sa contra rețelelor de spionaj sovietice din Basarabia a făcut obiectul unei interpelări în parlament, în ședința din marți 14 martie 1933, interpelare adresată de către deputatul și ziaristul Emanoil Socor (1881-1951), ministrului de interne în funcție Armand Călinescu, în legătură cu represiunea sângeroasă a grevei de la atelierele CFR Grivița din 16 februarie 1933. Interpelarea viza și un interviu al lui Constantin Maimuca acordat ziarului parizian "Le Journal", în care acesta afirmase că 1600 de agitatori comuniști
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
Mihail Moruzov nu au întârziat să apară : pe baza suspiciunilor Palatului că urmărește activitatea Elenei Lupescu, în urma manevrelor lui Moruzov, Eugen Cristescu a fost eliminat de la conducerea Direcției Siguranței, fără a fi totuși destituit, și pus la dispoziția Ministerului de Interne., citat în Adversar ireductibil al activităților ilegale ale lui Mihail Moruzov în slujba camarilei regale, în 6 septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea, Constantin Maimuca se prezintă la gen. Ion Antonescu, împreună cu col. Ștefănescu și col. Stancov
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
Ion Antonescu, prin care Alexandru Ghica și Constantin Maimuca au fost destituiți.( M.O. Nr. 28, anul CIX din 3 februarie 1941. ) Cei doi au fost destituiți în baza referatului nr. 3879/1 februarie 1941, întocmit de noul ministru de interne care-l înlocuise pe gen. Constantin Petrovicescu, gen. D.I. Popescu, cei doi fiind arestați și învinuiți că "au pregătit dezordinile din 21, 22 și 23 ianuarie 1941, primejduind astfel în mod grav Siguranța statului". Procesul lui Constantin Maimuca a avut
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
Facultatea de Drept pentru a deveni avocat, între anii 1931 și 1937. Vine la Fălticeni, unde avea un unchi, pentru a-și face stagiul în avocatură. Până în 1941, la Fălticeni și la Bacău, ocupă mai multe funcții în Ministerul de Interne, cum ar fi cea de comisar de poliție. A fost fascinat de mișcarea legionară, ca mulți intelectuali ai vremurilor lui, dar nu s-a înregimentat în aceasta. A fost totuși arestat cu ocazia reprimării rebeliunii legionare în ianuarie 1941 și
Adrian Făgețeanu () [Corola-website/Science/329031_a_330360]
-
a pătrunderea pe piață a operatorilor privați de servicii de urgență. După lansarea în dezbatere publică a proiectului, acesta a fost agresiv criticat și acuzat că presupune distrugerea Serviciului Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare, aflat în subordinea Ministerului de Interne. Protestele de stradă ce au urmat s-au soldat cu retragerea proiectului de lege din dezbaterea publică, la cererea președintelui Băsescu. În cele din urmă, în urma unei greve parlamentare a partidelor de opoziție și a unor tensiuni sociale și politice
Ladislau Ritli () [Corola-website/Science/325515_a_326844]
-
pâna cel puțin 1 ianuarie 2016." 5. "Garantararea demonopolizării pieței energetice și conectatrea la infrastructura europeană de gaze naturale și electricitate, potrivit specificărilor în Pachetul II și III din acordul energetic cu UE." 6. "Reformarea, demilitarizarea și depolitizarea Ministerului de Interne, CCCEC, Procuraturii Generale și SIS. (termen - 1 ianuarie 2013)" 7. "Aprobarea și asigurarea resurselor pentru Planul de finanțare complexă a reformei justiției (1 mai 2012) și asigurarea aplicării prioritare și în termenele stabilite a Planului de acțiuni pentru implementarea reformei
Mihai Godea () [Corola-website/Science/325953_a_327282]
-
a deplasat de câteva ori în localitatea celuilalt unde au încântat asistența. În 2002 corul din Dobrești a împlinit deja 100 ani! La serbarea aniversară a participat corul "frate" Chizătău dar și artiști ai Casei de cultură a Ministerului de Interne printre care cunscutul interpret ardelean, Gheorghe Sărac care a cântat propriile romanțe pe versurile nepieritoare ale lui Mihai Eminescu. Iată dirijorii consacrați și dăruiți ai acestui cor în ordinea temporară: Nicolae N. Șetraru, Ion C. Ionescu, Filip C. Heroiu, Mihai
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
nord-estic al Depresiunii Câmpulung îl reprezintă Depresiunea Argeșelului cu care se termină lanțul depresiunilor interne. Dealurile subcarpatice cu orientare perpendiculară pe zona montană și cu trăsături specifice munților, bine împădurite și cu altitudini ce depășesc frecvent 1000m, pot fi considerate interne deoarece sunt cuprinse între depresiunile de contact și depresiunile intracolinare. Avem de la vest la est: Goișu-Tămașu (1104m), Chicera (1218m), Toaca (895m), Muncelele Plătichii sau ale Râușorului, Ciocanu (886m), Ciuha (730m), Mățău (1017m) și Culmea Vâlnei-Groapa Oii. Depresiunile intracolinare Sunt reunite
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
patruzeci și doi de israelieni, în majoritate tineri, după sosirea lor cu un avion venind de la Tel Aviv. Atentatul a provocat moartea a șapte persoane: cinci israelieni, un bulgar (șoferul autobuzului, totodată ghidul grupului) și atentatorul sinucigaș. Ministrul bulgar de Interne Țvetan Țvetanov a anunțat la 19 iulie 2012 că atentatul a fost provocat de un sinucigaș. Persoana respectivă avea acte de identitate americane emise în Michigan, probabil false. Potrivit presei bulgare, presupusul autor al atentatului sinucigaș este un islamist cu
Atentatul de la Burgas () [Corola-website/Science/326915_a_328244]
-
fost un corp distinct, separat de Poliția oficială a statului, care avea misiunea să stea într-ajutorul organelor polițienești ale Statului, în perioada de trecere de la vechiul regim carlist la noul regim legionar, când legionarii încă nu dețineau Ministerul de Interne. Horia Sima a menținut și organizat Poliția Legionară în paralel cu Poliția oficială a statului, chiar și după ce legionarii au ajuns să dețină, oficial, Ministerul de Interne, Prefectura Poliției Capitalei și Direcția Siguranței și Polițiilor din țară. După ce Poliția Legionară
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]