20,876 matches
-
Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. În Siret s-au stabilit mai multe familii din Imperiul Habsburgic, care vorbeau limba germană. În anul 1775, a fost înființat pentru militarii austrieci un diaconat (capelanat) militar subordonat Episcopiei Romano-Catolice din Wiener-Neustadt. Militarii austrieci au construit o capelă din lemn în apropierea școlii de căpetenie (pe locul unde este astăzi casă parohiala romano-catolică), aici fiind celebrate slujbe religioase de către preotul militar Antonius
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
a acestor coloniști era de religie romano-catolică. În Siret s-au stabilit mai multe familii din Imperiul Habsburgic, care vorbeau limba germană. În anul 1775, a fost înființat pentru militarii austrieci un diaconat (capelanat) militar subordonat Episcopiei Romano-Catolice din Wiener-Neustadt. Militarii austrieci au construit o capelă din lemn în apropierea școlii de căpetenie (pe locul unde este astăzi casă parohiala romano-catolică), aici fiind celebrate slujbe religioase de către preotul militar Antonius Nagy. După retragerea armatei imperiale, în anul 1786, capelanatul militar a
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane - deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească). De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiți gata!", acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
București din 2009. A publicat numeroase studii și recenzii în volume colective și reviste de specialitate și a susținut comunicări științifice la numeroase conferințe și simpozioane de teologie naționale și internaționale. La 25 octombrie 2015 a participat la inaugurarea Cimitirul militarilor români de la Rossoșka, primul de pe teritoriul fostei URSS închinat soldaților români. A oficiat slujba în fruntea unui sobor de preoți români, și cu participarea a doi eposcopi ai Bisericii Ortodoxe Ruse.
Varlaam Merticariu () [Corola-website/Science/317477_a_318806]
-
mandatare să fie supervizate - nu controlate - de Ligă”. Nivelul controlului exercitat de puterea mandatară a fost decis în mod individual de către Liga Națiunilor. Ca o prevedere general valabilă, puterile mandatare nu au avut dreptul să construiască fortificații sau să recruteze militari pentru forțele lor armate pe teritoriul mandatului și au avut obligația să prezinte un raport anual cu privire administrarea teritoriului în fața Ligii Națiunilor. În ciuda unor asemenea prevederi, teritoriile sub mandat au fost considerate în epocă colonii „de facto” ale națiunilor
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
În rândurile ei se aflau refugiați armeni otomani, foști prizonieri de război, armeni din Egipt, America sau Europa. Majoritatea voluntarilor proveneau din SUA și din lagărele de refugiați din Port Said, Egipt. După o perioadă inițială de pregătire în Cipru, militarii Legiunii Armene au fost mutați în Palestina unde trebuiau să ajute forțele franceze și britanice să lupte împotriva celor otomane și germane. Legiunea Armeană, aflată sub comanda generalului Edmund Allenby, a luptat în Palestina, Siria și în cele din urmă
Legiunea franco-armeană () [Corola-website/Science/321823_a_323152]
-
piramidală, cu colțurile rotunjite, realizat din beton armat placat cu travertin de Deva, se află un grup statuar, turnat din bronz, format din două personaje alegorice: o femeie, simbolizând Patria, care ține în mâna dreaptă un drapel fluturând, și un militar român cu arma în mâna dreaptă, prezentat în avântul atacului. La baza grupului statuar se află un vultur din bronz, cu aripile larg întinse. Pe fațada monumentului, într-un medalion, se poate citi inscriptia: "Avântul Țării". Monumentul este înscris la
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
Școlilor Militare de Munte, Baza de Instruire a Vânătorilor de Munte „Bucegi” a fost primită ca membru cu drepturi depline. A fost cea de-a zecea structură primită în rândurile Asociației. "Alpiniada vânătorilor de munte" este o competiție militară specifică militarilor din trupele montane care cuprinde patru probe: ștafeta alpină, cățărare rapidă, cățărare artificială și combinata alpină. Armamentul din dotarea trupelor de vânători de munte este fabricat în mare parte de către industria autohtonă de armament. Mobilitatea este asigurată de către vehiculele blindate
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
1995 (în rezervă), aruncătoarele de bombe de calibrul 82mm model 1977 și de calibrul 120mm model 1982. Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a participat la operațiuni în străinătate de pace și criza internațională din Kosovo, Irak și Afghanistan. Opt militari ai acestei brigăzi și-au pierdut viața în Afghanistan: sublocotenentul postmortem Aurel Marcu de la Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada” (2007), sublocotenentul postmortem Dragoș Alexandrescu de la Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” (2008) sublocotenent postmortem Chira Claudiu de la Batalionul 21
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
celor ce se execută doar pentru sume financiare. Unele surse confirmă că în războiul din Irak angajații Blackwater au comis abuzuri grave, inclusiv uciderea civililor. Programul a fost început la începutul anilor 1970, avându-și originea în activarea unor foști militari și membrii ale diferitelor trupe de elită în activități din medii militare din Statele Unite, precum și în alte țări de pe întreg globul. Blackwater desfășoară misiuni de luptă asigurând astfel suport "combat-team" echipelor speciale și securizează integritatea fizică a diferitelor persoane cu
Academi () [Corola-website/Science/321348_a_322677]
-
Britanicii au fost astfel capabili să desfășoare operațiuni militare fără a fi amenințați de un posibil atac otoman. Aceasta a fost de altfel principala justificare a britanicilor în sprijinirea revoltei, un exemplu clasic de război asimetric, studiat cu atenție de militari și istorici de atunci și din zilele noastre. Imperiul Otoman a luat parte la luptele de pe teatrul de război din Orientul Mijlociu în conformitate cu termenii Tratatului de alianță germano-otoman. O serie de lideri naționaliști arabi marcanți din Damasc și Beirut au fost
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
puști. În timp ce grupul lui Ali amenința Medina, Abdullah opera dinspre Wadi Aid, atacând liniile de comunicație otomane, iar Faisal ataca dispre Wejh. Atacurile unităților de arabi pe cămile puteau să acopere distanțe uriașe, până la 1.600 km. În aceste raiduri, militarii își transportau pe cămile toate proviziile necesare, iar apa și-o procurau din fântânile aflate în deșert, uneori la distanțe mari de până la 160 km una de alta. În 1917, Lawrence a organizat o acțiune comună a milițiilor arabe și
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
portului Aqaba urma să faciliteze transportul de trupe, muniții, arme și provizii de către britanici pentru arabi.. Lawrence și Auda au părăsit orașul Wedj pe 9 mai 1917 cu un grup de 40 de oameni pentru recrutarea din Siria a unor militari capabili să lupte de pe cămile. Pe 6 iulie, după un atac terestru de amploare, portul Aqaba a fost cucerit de arabi. Lawrence a plecat mai apoi la peste 200 km pe malul Suezului pentru ca să aranjeze livrarea de provizii pentru cei
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
uciși. Printre morți se afla și pilotul principal, căpitanul-comandor Marko Živković, creierul din spatele misiunii de aprovizionare a Vukovarului. Unele surse susțin că el realizase un sistem de navigație GPS care permitea lansarea încărcăturilor cu o acuratețe de 10 metri. Ceilalți militari uciși au fost al doilea pilot, Mirko Vukusić, și parașutiștii Rade Griva și Ante Plazibat. Până în momentul morții lor, cei patru executaseră peste 30 de misiuni de aprovizionare și de luptă deasupra Vukovarului. Nereușind să se confrunte direct cu apărătorii
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
pe cele ale copiilor lor sacrificate la Vukovar. Deși marea majoritate a victimelor JNA au fost sârbi, în mod oficial Serbia nu a fost implicată în război. Ca dovadă a antipatiei populare față de război, încercările JNA de a recruta noi militari pentru o ofensivă care să avanseze mai profund în Croația nu au avut succes. Doar 13% din persoanele care îndeplineau condițiile de recrutare s-au prezentat în realitate la unitățile militare, iar spre sfârșitul lui 1991, 6,000 de cazuri
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
ale ofensivei plănuite de JNA împotriva Croației au trebuit abandonate din lipsă de personal. În ciuda acestui eșec, autoritățile municipale din Novi Sad, conduse de Partidul Radical Sârb, au decis în 2007 să redenumească unele din străzile orașului cu numele unor militari care participaseră la asediul Vukovarului. Consilierii opoziției au părăsit Consiliul Municipal în semn de protest, însă restul Consiliului a sprijinit totuși redenumirile. În Bosnia și Herțegovina, de unde fuseseră încorporați mulți soldați ai JNA, președintele Alija Izetbegović a facut apel către
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
aparțin Serbiei. Ocupația militară a insulelor s-a terminat când armata sârbă a predat în sfârșit activitățile de control al frontierei poliției sârbe, spre finele anului 2006, dar nu înainte ca armata să fie implicată într-un incident în care militarii au deschis focul și l-au arestat pe primarul din Vukovar, Vladimir Štengl, împreună cu alți 19 civili croați și opt copii, pentru trecerea „ilegală” a graniței. Cifrele oficiale publicate în Croația la sfârșitul lui 1991 arătau că aproximativ 3.210
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
septembrie-noiembrie 1991 au constituit jumătate din totalul victimelor croate pe cuprinsul întregului an 1991. În cartea sa "Istoria Croației", publicată în 2004, istoricul croat Ivo Goldstein nota că pierderile militare croate în Bătălia Vukovarului au fost de 2.500 de militari morți (inclusiv din forțele care au ajutat apărarea Vukovarului din afara orașului). Agenția Centrală de Informații estima pierderile croate la în jur de 4.000-5.000 de morți pe teritoriul întregii Slavonii Orientale. Luptele înverșunate pentru fiecare stradă au cauzat Armatei
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
includ 1.103 soldați și voluntari uciși, 2.500 răniți și 110 tancuri și transportoare blindate distruse. Două avioane au fost doborâte, în timp ce altul s-a prăbușit din cauza unei defecțiuni tehnice. Deși JNA nu a recunoscut oficial decât 1.279 militari uciși în misiune pe parcursul întregului război, numărul real a fost probabil semnificativ mai mare, deoarece pierderile în vieți omenești nu erau întotdeauna raportate. Spre exemplu, în cazul unei brigăzi, în timp ce rapoartele oficiale vorbeau de doi militari răniți ușor în urma unui
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
oficial decât 1.279 militari uciși în misiune pe parcursul întregului război, numărul real a fost probabil semnificativ mai mare, deoarece pierderile în vieți omenești nu erau întotdeauna raportate. Spre exemplu, în cazul unei brigăzi, în timp ce rapoartele oficiale vorbeau de doi militari răniți ușor în urma unui schimb de focuri, cifra reală - conform ofițerului de informații al brigăzii - era de 50 de morți și 150 de răniți. Există date că moralul trupelor ajunsese, în noiembrie 1991, un serios motiv de îngrijorare în cadrul JNA
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
de la Mudros, primul lucru pe care l-a întreprins francezii a fost să ocupe minele de cărbune otomane la care investitorii de la Paris aveau acțiuni importante. Armata franceză a urmărit atât să asigure securitatea investițiilor, cât și asigurarea proviziilor necesare militarilor. De asemenea, o asemenea acțiune urma să împiedice distribuirea de cărbune în Anatolia în sprijinul activităților insurgente. Pe 18 martie 1919, două vase militare franceze au debarcat trupe în porturile Zonguldak și Karadeniz Ereğli de la Marea Neagră, trupe care au avut
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
să reziste. Rezistența populară a turcilor a fost o mare surpriză pentru francezi. Francezii au dat vina pe britanici pentru că nu au zdrobit milițiile populare din regiunea pe care au controlat-o până la sosirea trupelor Parisului. Mișcarea concepută de planificatorii militari francezi prin care trupele armenilor au fost mutate pe frontul de sud s-a dovedit o eroare și un eroare de proporții, neîmpiedicând în niciun fel înfrângerea forțelor greco-britanice de pe frontul de vest. Pe 1 noiembrie 1919, la două zile
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
pe soldați, simpli cetățeni, tineri demonstranți sau cadre militare, actori fără voie la această Revoluție. Rapiditatea cu care s-au întâmplat aceste lucruri i-a transformat pe protagonoști în oameni debusolați și confuzi. Sunt câteva ore de deruta în care militarii primesc ordine de la actori și poeți prin intermediul televizorului, civilii primesc arme doar cu buletinul și tot ei sunt chemați să apere valorile naționale cu mâinile goale. Filmul debutează cu o mașină blindata, staționată în ceață dimineții. Un tanar, îmbrăcat în
Hârtia va fi albastră () [Corola-website/Science/321484_a_322813]
-
debutează cu o mașină blindata, staționată în ceață dimineții. Un tanar, îmbrăcat în ținută de civil iese din mașină împreună cu altul, în uniformă de milițian, pentru a se relaxa la o țigară după o noapte cu peripeții. Sunt întrerupți de militarii staționați la câțiva metri într-un TAB. Fără avertisment, ei deschid focul. Cei doi sunt uciși sub ploaia de gloanțe alături de ocupanții mașinii blindate. Acțiunea se mută cu puțin timp după inserare, noaptea trecută. Coști Andronescu, încă în stagiul militar
Hârtia va fi albastră () [Corola-website/Science/321484_a_322813]
-
ascultând cu entuziasm cum a "schimbat taberele". Camionul se îndreaptă spre Sediul TVR, atacat de "teroriști". Situația se complică, el fiind selectat alături de un alt revoluționar de etnie rromă convins să ajute la apărarea unei locuințe , poziție deținută de atat militari cât și civili înarmați, precum Crăciun. După câteva rafale de mitralieră, Coști descoperă că atacatorii au uniforme militare. Suspicioși, Crăciun și celelalte cadre militare îi leagă pe cei doi noi-veniți sub acuzația de a fi teroriști, dat fiind vestonul încă
Hârtia va fi albastră () [Corola-website/Science/321484_a_322813]