21,807 matches
-
literară”, „Mântuirea”, „Adam”, „Israelitul”, „Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»” ș.a. F. este, mai întâi de toate, poet, chiar dacă activitatea sa include un roman, scrieri dramatice și traduceri. Culegerea de poezii De pe stâncă, apărută în 1922, s-a constituit prin „selectarea rodului poetic a două decenii”, ceea ce dă întregului un aspect compozit. Lângă elegiile care eminescianizează (Plânsul codrului, Basm de toamnă, Dacă din apusul vis...) stau poeme care reiau povestea „evreului rătăcitor” (Cântecul pribeagului, Răvașul pribeagului, Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
ostilă (Visătorul, Nou Prometeu), luptându-se, prearghezian, cu „credința” și „tăgada”, oscilând între creștinism și iudaism. Cartea relevă un autor sigur pe mijloacele prozodice, dar „stăpânit” de influența înaintașilor romantici ori clasici. Poemele resemnării (1940) aduc unele semne ale maturizării poetice, chiar dacă F. nu reușește să-și individualizeze întru totul profilul liric. Lumea e privită ca deșertăciune, iar conștientizarea propriei valori nu face decât să-l arunce pe poet în nesfârșite trăiri generatoare de angoase, structurate, din păcate, în jurul acelorași imagini
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
acelorași imagini convenționale, întotdeauna antitetice: apele luminoase ale oglinzii Vieții stând față în față cu reversul ei opac, Moartea. Inspirat din istoria și destinul poporului lui Israel, ciclul Ahasver, litanie și meditație cu sumbre deschideri vizionare, atestă capacitatea abordării discursului poetic la un nivel artistic superior, detașat de clișee. Poemele dramatice Pustnicul și Sorin Bătrânul, tipărite în 1914, sunt încercări marcate de ezitările începutului, cu o evoluție previzibilă a personajelor. Pustnicul apare de niciunde spre a salva viața unei demimondene cu
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
învelișul înșelător al frondei cotidiene ascunde un suflet sensibil și romantic. Repudiată de logodnic și amenințată de tatăl său cu trimiterea la mănăstire, Domnița trăiește drama izolării impusă de condiția socială și de conveniențele acestei condiții. Tentativă dramaturgică cu inflexiuni poetice delicate, frumos scrisă, Fata din dafin apelează mai puțin la regulile clasice ale construcției teatrale, principalul ei merit constând în readucerea, cu rezultate notabile, a poeziei în teatru. Unii comentatori au considerat contribuția lui F. la scrierea acestei piese ca
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
principalul ei merit constând în readucerea, cu rezultate notabile, a poeziei în teatru. Unii comentatori au considerat contribuția lui F. la scrierea acestei piese ca fiind mai mult declarată decât reală. Lectura ei relevă însă două stiluri diferite de rezolvare poetică a acțiunii, Adrian Maniu fiind lesne detectabil în secvențele care apelează cu deosebire la plastica imaginilor și la adaosul de poeticitate concretizat în construcții lirice luminoase, definite prin eleganță și discreție. A doua componentă a piesei, de atribuit lui F.
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
Abia prin Bunicul Kennedy (1996) pariul lui Alex. Ștefănescu, cel care l-a lansat furtunos pe G. în viața literară a anilor ’80, se confirmă întru totul. Volumul, poate cel mai valoros al autorului, este o extraordinară aventură a limbajului poetic, o savuroasă commedia a cuvintelor. Temele predilecte - religioasă, erotică, a poeziei/poetului și cea socială - se împletesc într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
aventură a limbajului poetic, o savuroasă commedia a cuvintelor. Temele predilecte - religioasă, erotică, a poeziei/poetului și cea socială - se împletesc într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
poetului și cea socială - se împletesc într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali („noi”), când prezentului bunicului - un eu
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel un univers poetic unic, amestec de tragic și comic, de realitate și viziune. Bunicul Kennedy este eul poetic văzut de nepoții virtuali din viitor (trăitori în holospațiu), care vizionează filmul vieții bunicului. Perspectiva aparține când nepoților virtuali („noi”), când prezentului bunicului - un eu incert, identificat cu autorul: „Viața mea se întâmplă cel mai mult pe video: mă înregistrez
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
abulic, un profet indiferent și iresponsabil - totuși nu mai puțin profet. Demitizarea temei religioase (mai degrabă în sensul unei coborâri în mundan, în cotidian) este paralelă cu mitizarea propriului limbaj. G. încearcă să atingă, în această înlănțuire de scurte proze poetice, simplitatea plină de ambiguitate și claritatea plurisemantică a limbajului din Biblie, acea concretețe subțiată până la simbol pe care doar spusele profeților (poeților) o pot avea. Meșterii de clopote (1999), roman inițiatic, poetic și alegoric, merge pe aceeași conjuncție dintre tema
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
să atingă, în această înlănțuire de scurte proze poetice, simplitatea plină de ambiguitate și claritatea plurisemantică a limbajului din Biblie, acea concretețe subțiată până la simbol pe care doar spusele profeților (poeților) o pot avea. Meșterii de clopote (1999), roman inițiatic, poetic și alegoric, merge pe aceeași conjuncție dintre tema religioasă (cristică) și tema poetului, mizând pe amestecul de lirism, poezie, „poveste” și parodie, (auto)ironie, umor savuros, livresc. Romanul încheie o anumită etapă, legată de obsedanta temă a morții (ca viață
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
de lirism, poezie, „poveste” și parodie, (auto)ironie, umor savuros, livresc. Romanul încheie o anumită etapă, legată de obsedanta temă a morții (ca viață), a dublului și a interiorului (un complex, asumat, al lui Iona). Cele trei volume de proză poetică sunt oarecum pandantul, în materie de sensibilitate și tipologie poetică, al poeziei lui Ioan Es. Pop. De altfel, G. este considerat unul dintre cei mai importanți poeți nouăzeciști, alături de Ioan Es. Pop și Daniel Bănulescu. În cărțile următoare, net inferioare
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
livresc. Romanul încheie o anumită etapă, legată de obsedanta temă a morții (ca viață), a dublului și a interiorului (un complex, asumat, al lui Iona). Cele trei volume de proză poetică sunt oarecum pandantul, în materie de sensibilitate și tipologie poetică, al poeziei lui Ioan Es. Pop. De altfel, G. este considerat unul dintre cei mai importanți poeți nouăzeciști, alături de Ioan Es. Pop și Daniel Bănulescu. În cărțile următoare, net inferioare estetic, facile, cu tușe de vulgaritate gratuită, autorul adoptă poza
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
despre mine”, RL, 1987, 29; Gheorghe Grigurcu, Un gheizer liric, RL, 1988, 52; Valentin F. Mihăescu, Nonpoezia deconstrucției, „Azi”, 1997, 19 mai; Horea Poenar, „Evanghelia lui Barabas”, ST, 1997, 8; Marin Mincu, „Evanghelia” Poetului, LCF, 1998, 39; Alex. Ștefănescu, Experimente poetice riscante, RL, 1999, 15; Florin Lazăr, „Poetus Captivus”, ST, 1999, 5-6; Nicolae Manolescu, Poezia și codul penal, RL, 2000, 35; Nicolae Manolescu, Greața ideologică, RL, 2000, 39; Bucur, Poeți optzeciști, 90-96; Luca Pițu, Temele deocheate ale timpului nostru, București, 2002
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
Poezii. Teatru. Proză autobiografică, I-II, pref. edit., București, 1972, Elanul insulei, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977 (în colaborare cu Dorli Blaga), Opere, I-VI, introd. edit., 1982-1997, Teatru, I-II, pref. edit., București, 1987, Poezii, pref. edit., București, 1992, Opera poetică, cuvânt înainte Eugen Simion, pref. edit., București, 1995, Opere, I, pref. edit., Chișinău, 1995, Hronicul și cântecul vârstelor, pref. edit., București, 1995; Vasile Alecsandri, Poezii, pref. edit., București, 1973; Tudor Vianu, Opere, VII-XIII, postfața edit., București, 1978-1987 (VII-XI, în colaborare
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
de moarte menuet alb/ hemoptizia lucrurilor amintiri albe/ candoarea lor navigații albe.” Culegerea de poeme Adică (1982) este situată sub semnul „excesului” de tip manierist: preocupat aproape exclusiv de sonoritățile combinațiilor și „potrivirilor” de cuvinte, G. este creatorul unui limbaj poetic aproape criptic, în care înțelesul, atunci când există, se lasă abia întrezărit. Spre deosebire de cartea de debut, în care imaginea iubitei era închisă într-un „sipet purpuriu”, acum întregul poem devine un sipet - unul a cărui cheie a fost pierdută: „ea în
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
latinismul” maghiar (XVIII. századi humanizmusunk és a románság [Umanismul maghiar din secolul al XVIII-lea și românii], 1940) și consacră mai multe studii interferentelor culturale româno-maghiare din epoca romantismului timpuriu. Atenția lui G. s-a concentrat cu predilecție asupra limbii poetice românești, domeniu în care a lăsat cercetări temeinice, care merg de la începuturi și până în epoca actuala. A studiat astfel începuturile prozei ritmice, metrica Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză unor poezii, analize stilistice) și despre proza poetului, publică Stilul poetic al lui Eminescu (1964), sinteză a treizeci de ani de cercetări asidue, cea mai bogată exegeza de până atunci a limbii și stilului eminescian. Punând la contribuție mijloacele criticii stilistice, G. a supus creația eminesciana unei analize minuțioase, în care
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
1943; A Dunatáj nyelvi alkata. A Dunatáj irodalmi fejlödése [Structura lingvistică și dezvoltarea literară a peisajului dunărean], Budapesta, 1947; Ismerjük meg a versformákat [Să cunoaștem formele de versificație], Budapesta, 1961; Esquisse d’une histoire de la versification roumaine, Budapesta, 1964; Stilul poetic al lui Eminescu, București, 1964; Précis de stylistique française, Budapesta, 1967; Elemenți di stilistica italiană, Budapesta, 1968; Introducere în istoria versului românesc, București, 1971; Introduzione alla stilistica italiană, Bologna, 1971; Introducere în stilistica literară a limbii române, postfața Florica Dimitrescu
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
în literatura română, LCF, 1960, 3; Un cercetător al operei eminesciene (interviu cu Gáldi László), GL, 1964, 11; George Munteanu, Adevărata stilistica, CNT, 1965, 3; Sanda Golopenția-Eretescu, „Esquisse d’une histoire de la versification roumaine”, REF, 1965, 4; Floră Șuteu, „Stilul poetic al lui Eminescu”, LR, 1966, 2; Ștefan Munteanu, Între lexicografie, limba literară și stilistica, SCL, 1970, 1; Valentin Tașcu, „Introducere în istoria versului românesc”, NYRK, 1972, 2; Beke, Fără interpret, 229-235; Piru, Varia, ÎI, 305-308; Barta János, Gáldi László, „Irodalomtörténeti
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
ca Învierea fiind socotită „autenticul testimoniu liric a ceea ce numim religiozitate eminesciană”. Pe lângă meritul de a fi examinat toate componentele esențiale ale operei eminesciene, de a fi văzut-o „într-un tot de o impresionantă măreție, corespunzând înseși amplitudinii gândului poetic eminescian” (Marian Papahagi), cartea mai are și meritul fundamental de a prezenta, în traduceri făcute cu multă știință, o bună parte din operă. Studiu de tip universitar, de concepție și expresie croceană, cartea depășește faza inițială de receptare europeană simplistă
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
așa-numitele poezii naive, infantile, propune, alături de elemente ce țin de registrul simbolist, o reformă radicală la nivelul lingvistic și prozodic, rupturi de sintaxă, asocieri de imagini șocante, menite să-l surprindă pe cititor, invazia voită a cotidianului în discursul poetic, o tehnică aproape aleatorie de desfășurare a motivelor. Pornind de la teme simboliste ca pretext polemic, libertatea și autonomia, în numele cărora sunt invocate practicile distructive, sunt turnate însă în formele dialogului, problematizării și polemicii, unele chiar constructive. Noutatea și efectul de
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
poezia într-un act existențial, de a o redefini ca o poezie trăită. Repere bibliografice: Michel Sanouillet, Dada à Paris, Paris, 1965; Călinescu, Principii, 17-22; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Marino, Dicționar, I, 110-111; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983; Adrian Marino, Tendances esthétiques, în
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Coriolan Brediceanu” din Lugoj (1959) și Facultatea de Filologie, secția română-germană, la Universitatea din Timișoara (1964). Imediat după absolvire devine cercetător la Sectorul de lingvistică din cadrul Bazei de Cercetări Științifice Timișoara a Academiei Române. Este doctor în filologie cu teza Limbajul poetic românesc. O analiză din perspectiva textualizării (1979). Funcționează ca director al Centrului de Științe Sociale din Timișoara între 1984 și 1986, când demisionează din motive politice. Din 1995 este director al Institutului de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timișoara și
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
bănățean” (1959) și editorial, cu volumul Mânie și marmură, apărut în 1968. Colaborează la „România literară”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Rostirea românească”, „Ramuri”, „Limbă și literatură” ș.a. Chiar de la prima carte a lui D. critica a remarcat existența unui sistem poetic bine conturat atât tematic, cât și imagistic, dezvăluit de însuși titlul care reunește cele două componente ale actului creator: impulsul (mânie) și materialul artistic (marmură). Autorul construiește o mitologie sui-generis, în care el însuși se plasează în postura privilegiată de
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]