22,856 matches
-
Piesa nu ne dă un răspuns definitiv. Nu încape îndoială că Tsunemasa este acel no în care Zeami tratează la adevăratele lui dimensiuni indeterminabilul corpului și al umbrei. Piesa nu e structurată, cum se întâmplă de obicei, în două părți separate printr-un interludiu. Shite incarnează aici, de la bun început, o fantomă, cea a lui Tsunemasa, războinic cântăreț din lăută (biwa) și poet, venit să-l caute pe waki, preotul care tocmai se pregătea să-i facă eroului o slujbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cum spune Michel Serres) pe care le poate trezi din somnul lor etern. Ca practică magică, teatrul se plasează întotdeauna la Shakespeare la limita dintre imaterial și material și, deopotrivă, la cea dintre statuie și corpul viu, în spațiul ce separă vizibilul de invizibil și materia inertă de corpul plin de viață. Arta magică a teatrului și statuia care se însuflețeștetc "Arta magică a teatrului și statuia care se însuflețește" La granița dintre viață și moarte își înfăptuiesc lucrarea „de farmece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
conștiinței spectatorului decât priveliștea unor pietre moarte, incapabile să se însuflețească și să vorbească, efigii vide, golite de conținut și, ca atare, lipsite de orice umbră. Altfel spus, viziunea occidentală asupra artei conduce, în opinia luiArtaud, la o cultură care separă piatra de psyche, care ignoră veritabilul eidolon, care nu știe să înalțe adevăratul colossos și nici să creeze adevăratul zeu-obiect, care nu e în stare nici măcar să posede un lăcaș sacru, un loc al apariției invizibilului. Fizica și metafizica teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Manifestatul ca fiind „acea Fizică primară” de care „Spiritul nu s-a desprins niciodată”. Teatrul „metafizic” dorit de Artaud este, într-adevăr, acel teatru în care dimensiunea fizică deține o poziție centrală, cu mențiunea că termenul fizic nu este niciodată separat de meta. Altfel spus, regăsim aici aceeași asociere intimă a pietrei cu psyche-ul, a materialului celui mai compact, mai dens, cu imaterialul cel mai diafan, cel mai evanescent cu putință. Căci în teatrul lui Artaud, conform paradoxului arhaic, invizibilul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
peste tine, Ivane, în dimineața asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin toate arterele, până la degetele de la picioare, în timp ce ghilotina rece a lucidității îl separă dintr-odată de toate resentimentele și gândurile stârnite de vestea înlocuirii lui. Da, era cu mult mai bine așa. Era perfect. El aici și dușmanul dincolo. Ca pe un câmp de luptă. Doar el și acea stare suprafirească de dinaintea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la un șir de case construite între 1880 și 1890, relicve ale goticului de lemn și ale perioadei de aur, case din care se desprindeau mereu bucăți sculptate și ornamente în spirală. Erau construcțiile stereotipe suburbane ale lui Boss Tweed, separate între ele de alei atât de înguste încât un băț de un metru putea aproape să le unească și înconjurate cu garduri din țăruși de fier sau ziduri joase din cărămidă ce începuseră să se macine. Casele cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dărăpănate și a bananierului mumificat, curtea era complet goală. Nu se vedea nici un arbust și nici o tufă. Nu creștea iarbă. Și nu cânta nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată de caroseria mașinii printr-un spațiu de vreo zece centimetri. Peste spărtura care fusese fereastra din spate era prins cu scotch un carton pe care scria VAN CAMP’S CARNE DE PORC și FASOLE. Oprindu-se lângă mormânt, citi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câteva persoane care erau gata să se înscrie. Nu cred că vor accepta această chestie cu pederaștii, deși cred și eu că ne-am putea folosi de un partid al homosexualilor ca să slăbim grupurile fasciste marginale. Poate vom reuși să separăm aripa de dreapta în două. Totuși mă îndoiesc că asta e o idee bună. Să presupunem că vor să se alăture și nepederaști, iar noi îi refuzăm. Vom fi acuzați că avem prejudecăți și totul se va da peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bisturiului din spatele uneia dintre urechi, pe frunte, până la cealaltă ureche, secționând pielea. Fără ca măcar să clipească, Înfipse degetele În tăietură și trase de scalp ca de o șosetă. Logan Închise ochii, Încercând să nu audă sunetul făcut de pielea care se separa de structura de mușchi de dedesubt: ca și cum ai rupe partea de sus a unei salate. Lăsând să se vadă craniul. Sunetul asemănător cu scrâșnitul din dinți al fierăstrăului reverbera În camera faianțată, iar stomacul lui Logan fremăta. Și În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de la contabilitate. Logan se strâmbă. — Au. Asta a fost tare. Gary cel Mare ridică din sprâncene. — Crezi? Eu mereu am fost de părere că nevastă-sa e destul de apetisantă. Un cap chel și mustață stufoasă se ivi din spatele despărțiturii care separa biroul de recepție de mica zonă administrativă din spate, și Îl privi pe Logan În ochi. — Sergent, zise Eric - cealaltă jumătate a cuplului Gary și Eric - fără prea multă căldură În glas. Putem discuta ceva la mine În birou, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
departe, peste stradă, În hol, și din nou afară pe partea cealaltă. Numai că, de data aceasta, nu mai urma un șir de clădiri cenușii deznădăjduitoare: de data aceasta, era doar un gard de sârmă, Înalt de șase picioare, care separa uscătoria verde de o fâșie largă de teren viran. O proprietate industrială se distingea prin gard și În spatele ei două clădiri Înalte: Tillydrone. Doug Disperatul MacDuff se străduia să se cațere peste marginea de sus a gardului celui Înalt. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trupul zdrobit al Hoitarului. Logan și Watson stăteau la intrare, sorbind din cafeau călâie, cu aromă de plastic, pe care agentul le-o adusese În cele din urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi puseseră ambele brațe și un picior În ghips de când Îl văzuse Logan ultima dată. De parcă era Într-un film din seria Carry On. Masca de oxigen dispăruse, fiind Înlocuită de un tub cu o piesă pentru nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la Minneapolis - acestea fuseseră elementele cu care intrase la St. Regis’. Însă anii din Minneapolis nu formaseră o pojghiță suficient de groasă ca să ascundă combinația „Amory plus Beatrice“ de ochii iscoditori ai colegilor de internat, așa că perioada St. Regis’ o separaseră dureros pe Beatrice de el, Începând să așeze structura nouă, mai convențională, a caracterului fundamental al lui Amory. Numai că nici St. Regis’, nici Amory nu aveau habar de faptul că, fundamental, acest Amory nu se schimbase deloc. Trăsăturile din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
erau aruncate grămadă lângă pat. S-au Îmbrăcat și și-au luat micul dejun În tăcere, pe urmă au ieșit să ia o gură de aer. Creierul lui Amory lucra Încet, străduindu-se să asimileze ceea ce se Întâmplase și să separe urzeala adevărului de imaginile haotice ce-i Încărcau memoria. Dacă dimineața ar fi fost rece și cenușie, ar fi reușit să apuce numaidecât frâiele trecutului, dar era o zi de mai din cele care fericesc uneori New York-ul, când aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
One Hundred and Twenty-seventh Street. A coborât din autobuz și, fără o destinație precisă, a mers În jos, de-a lungul unui trotuar șerpuit, care l-a scos În fața râului, mai precis la un lung debarcader cu mai multe șantiere, separate prin garduri, pentru ambarcațiuni mici: șalupe, canoe, bărci cu vâsle, veliere. S-a Întors spre nord, a urmat linia țărmului, sărind peste un gard scund de sârmă, și s-a pomenit În mijlocul unui șantier naval dezordonat de lângă doc. În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
morgii până în centrul orașului, dorind ca mașina lui să fi avut o sirenă, să ajungă acolo mai repede. Morga Orașului Los Angeles și cea a Comitatului ocupau parterul unei magazii, pe Alameda, la sud de Chinatown. Un paravan de lemn separa cele două activități: lespezi de examinare, frigidere și mese de disecție pentru trupurile din jurisdicția Orașului, un alt set de facilități pentru cadavrele provenind din regiunea limitrofă, patrulată de cei de la Departamentul Șerifului, LASD. Înainte ca Mickey Cohen să provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încărcare a morgii. Trecură paisprezece minute până la apariția caravanei. Niles se dădu în spectacol dirijând peste rampă tărgile acoperite cu cearșafuri. Norton Layman ieși să le dea o mână de ajutor. Danny îl auzi cum îl certa pe Niles pentru că separase cadavrele. Rămase în mașină, în așteptarea rezultatelor de la Layman. Se lungi cât mai mult pe scaunul din față, închise ochii și încercă să doarmă, știind că doctorul putea avea nevoie de patru ore sau chiar mai mult pentru examinarea cadavrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și i se dezinfecta rana, ce i-a fost apoi cusută și bandajată. Sună acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție de speranță îl făcu să raționeze ca un polițist. Îl sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cinci de minute mai devreme. Văzu câteva Cadillacuri și Lincolnuri parcate la intrare, lumini estompate lucind dincolo de perdelele de la geamuri, o lucarnă întredeschisă pentru aerisire - acoperită, dar deschisă. Lucarna dădea spre o potecă pietruită și un gard viu înalt, ce separa domeniul De Haven de casa învecinată. Danny se duse acolo, se lăsă pe vine și ascultă. Cuvintele ajungeau la el filtrate printre tusete și întreruperi neclare. Distinse strigătul unui bărbat: „Cohen și lacheii lui fershtunkener ar trebui mai întâi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în urmă, auzise vocile lor ascuțite în acest moment al dimineții. Sunetul venea din spatele perdelei groase de copaci care ascundea de privirea lui gardul metalic ce îi înconjura complet reședința transformată acum în închisoarea lui particulară. Copacii și gardul îl separau complet de ei și de restul lumii. Nu-și închipuise că evadarea ar necesita atâta planificare, o schemă atât de sofisticată și două luni de așteptare lipsită de alte evenimente. În timpul acestor două luni, încetase să se mai mire că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o depășească. Multe poezii de-ale lor izvorăsc chiar din aceste sentimente. Însă, japonezii nu încearcă deloc să pășească dincolo de lumea asta. Nu se gândesc nici să meargă mai departe și să caute absolutul. Nu le plac deloc hotarele care separă lămurit omul de Dumnezeu. Pentru ei, chiar dacă ar exista ceva mai presus de ființa omului, atunci și omul ar putea deveni la fel. De pildă, Buddha este ființa iluminată în care se poate transforma orice om care se leapădă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ființa omului, atunci și omul ar putea deveni la fel. De pildă, Buddha este ființa iluminată în care se poate transforma orice om care se leapădă de amăgirile acestei lumi. Chiar și natura care pentru noi este cu totul separată de ființa omului, pentru ei este o ființă care învăluie întreaga omenire. Noi... am dat greș și n-am putut să le îndreptăm această înclinație. La cuvintele neașteptate ale părintelui Valente, episcopii se cufundară într-o liniște adâncă. Dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mărturisit că este una din cele mai mari aberații. Ceea ce s-a întâmplat cu nația română nu s-a întâmplat cu nici o altă nație a lumii care au fost despărțite de stăpâniri străine, comuniste. în România dușmanul a reușit să separe, cel puțin oficial, două națiuni și asta este doar în demența lor, și este un caz de demență recunoscut de către oameni de știință. Este o situație cumplită. Ce-i de făcut? Trezirea. Nu-i altă metodă de a ieși, decât
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
un orizont istoric uriaș, o experiență profesională fructuoasă. În istoria omenirii, Marea Neagră a fost, În viziunea lui Gh. I. Brătianu, un factor de apropiere și de unitate Între regiunile al căror litoral Îl scaldă, mai mult decât o barieră ce separă popoarele și civilizațiile, o mare fără egal Între mările euro-asiatice, prin greutatea economică și importanța sa politică, În istoria ultimelor trei milenii. Este vorba despre o mare aproape Închisă care, datorită marilor fluvii ce se revarsă În ea, dar și
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
controlul aleșilor. Se presupune, așadar, că o cultură politică urbană aproximează mai bine cultura civică atât de invocată ca resursă politică. Așa cum arată Daniel Barbu (2005a), în ciuda unor nuanțe, "rămâne însă clară tendința unor (asemenea) considerații și comentarii de a separa și de a opune două Românii extreme, oarecum ideal-tipice, fără portretizarea cărora nu pot fi surprinse nici tipurile sociale intermediare. Prima ar fi ilustrată de versiunea postcomunistă a lui homo oeconomicus, de un cetățean în plină maturitate, din ce în ce mai european și
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]