204,613 matches
-
și alte costuri generale ar trebui deduse din costul de producție, pentru a nu fi contabilizate de două ori. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că valoarea normală a trebuit să fie calculată folosindu-se costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și profitul singurei societăți care a avut vânzări interne reprezentative și ale celor două societăți ale căror vânzări interne reprezintă 2,2 %, respectiv 0,2 %, și că acești trei exportatori cumpărau ei înșiși majoritatea țesăturii crude
32006R0695-ro () [Corola-website/Law/295257_a_296586]
-
celor două societăți ale căror vânzări interne reprezintă 2,2 %, respectiv 0,2 %, și că acești trei exportatori cumpărau ei înșiși majoritatea țesăturii crude. De asemenea, ar trebui remarcat că orice achiziție de materie primă include costuri de vânzare, cheltuieli administrative și alte costuri generale care sunt incluse în prețul plătit, dar că este vorba despre costuri ale furnizorului și nu despre costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale ale exportatorului în cauză. Prin urmare, afirmația a fost respinsă
32006R0695-ro () [Corola-website/Law/295257_a_296586]
-
ar trebui remarcat că orice achiziție de materie primă include costuri de vânzare, cheltuieli administrative și alte costuri generale care sunt incluse în prețul plătit, dar că este vorba despre costuri ale furnizorului și nu despre costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale ale exportatorului în cauză. Prin urmare, afirmația a fost respinsă. 2. Prețul de export (45) Șapte dintre producătorii-exportatori din eșantion și-au efectuat totalitatea vânzărilor la export în Comunitate direct către clienți independenți. În conformitate cu articolul 2
32006R0695-ro () [Corola-website/Law/295257_a_296586]
-
făcut parte din Județul Sibiu cu o singură sincopă de apartenență la Regiunea Stalin, între anii 1950 - 1968. În perioada 1765 - 1851, Racovița s-a identificat cu compania de grăniceri care a existat aici, fiind subordonată din punct de vedere administrativ numai "Stabului" de la Orlat și pe linie directă Comandei generale de la Sibiu și Curții Aulice din Viena. Prima mențiune despre obștea racoviceană și conducătorul ei datează din anul 1494, când cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
înființat, Alba Superioară. De îndată după militarizarea Racoviței și includerea ei în "granița militară", cele două părți de sat, partea "scăunală" și cea "iobăgită", au fost unificate. Trecând din nou în administrație civilă în 1851 , localitatea a cunoscut numeroase reorganizări administrative, făcând parte rând pe rând din preturile: Rășinari, Sibiu și Cisnădie, care la rândul lor au făcut parte din Comitatul Sibiului. Prin înființarea județului Sibiu în 1919, Racovița a fost inclusă în teritoriul acestuia, aparținând de Cisnădie, Avrig și Tălmaciu
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
alcătuit din fruntașii satului aleși prin vot, membrii acestuia purtând numele de "oameni buni", "bătrâni", "sutași" sau "jurați". În perioada 1765 - 1851, Racovița s-a identificat cu compania de grăniceri care a existat aici, fiind subordonată din punct de vedere administrativ numai "Stabului" de la Orlat și pe linie directă Comandei generale de la Sibiu și Curții Aulice din Viena. Primarii și jurații erau sub comanda căpitanului de companie și în lipsa lui în cadrul așa-ziselor "Kirchenparade" primarul era acela care în "Plațu Ariștii
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
și jurații erau sub comanda căpitanului de companie și în lipsa lui în cadrul așa-ziselor "Kirchenparade" primarul era acela care în "Plațu Ariștii" sau de pe "trepții"(treptele scării) bisericii anunța "poruncile" primite de la eșaloanele superioare. După anul 1849, o dată cu noua împărțire administrativă a țării, în structura organelor administrative locale a apărut și funcția de notar, primul ce a ocupat acest post fiind caporalul "halbinvalid" Ioan Metea, plătit din "lada comunei". Începand din anul 1851, primăria comunală este întâlnită în documente sub denumirile
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
de companie și în lipsa lui în cadrul așa-ziselor "Kirchenparade" primarul era acela care în "Plațu Ariștii" sau de pe "trepții"(treptele scării) bisericii anunța "poruncile" primite de la eșaloanele superioare. După anul 1849, o dată cu noua împărțire administrativă a țării, în structura organelor administrative locale a apărut și funcția de notar, primul ce a ocupat acest post fiind caporalul "halbinvalid" Ioan Metea, plătit din "lada comunei". Începand din anul 1851, primăria comunală este întâlnită în documente sub denumirile de "oficiul comunal", "reprezentanță comunală", „antistia
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
Ioan Metea, plătit din "lada comunei". Începand din anul 1851, primăria comunală este întâlnită în documente sub denumirile de "oficiul comunal", "reprezentanță comunală", „antistia” sau "dregătoria comunală" ba chiar și "comuna politică". Prin Legea din 15 ianuarie 1949, vechile structuri administrative ale primăriilor au fost înlocuite cu așa-zisele "Comitete Provizorii" și în 5 aprilie 1949 comitetele au fost înlocuite cu "Sfaturile populare", în baza Legii nr. 5. Din acest moment funcția de primar a fost înlocuită cu cea președinte și
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
profesor titular (la 28 martie 1908) la Catedra de Teologie Dogmatică și Simbolică a Facultății de Teologie din București, unde a predat până la alegerea sa în scaunul mitropolitan al Moldovei (1939). În paralel cu activitatea didactică, a îndeplinit și funcții administrative, ca decan al Facultății de Teologie din Chișinău (1926-1927), apoi ca decan al Facultății de Teologie din București (1927-1929 și 1933-1936). În anul 1923 a fost hirotonit de către mitropolitul-primat Miron Cristea ca preot pentru Biserica Amzei din București. A inițiat
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
unul. Tronul a rămas vacant până la moartea lui Martel. Ultimii patru ani de viață ai lui Charles au fost mai pașnici decât cea mai mare parte a fost și o mare parte din timpul său a fost ocupat cu planurile administrative și organizatorice pentru a crea un stat mai eficient. Deși, în 738, el i-a obligat pe saxonii din Westphalia să-i fac un omagiu și să-i plătească tribut, iar în 739 înăbușe o revoltă în Provence a rebeliilor
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
teritoriile ei și imunitate; în 885 dreptul de a-și alege singură episcopul prin votul clericilor de la catedrala episcopală. În anul 822 a fost întemeiată mănăstirea benedictină din Corvey din apropierea Höxter-ului. Aceasta a fost secularizată în 1802. Warburgul a aparținut administrativ din 1321 până în bis 1806 de episcopia din, jumătate din membrii dietei orășenești fiind din Warburg. Warburg este un posibil loc al Irmisului, o clolonă sacră a sașilor. Teritoriul actual al orașului este prin tradiție catolic cu excepția cartierului Herlinghausen. Din
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
regat și reocuparea Westfaliei de către armatele prusace nenumărați credincioși protestanți s-au mutat Warburg, majoritatea dintre ei preluând funcții ale administrației publice de acolo. În anul 1820 s-au pus bazele unui comitet pentru întemeierea unei parohii evanghelice și autoritatea administrativă din Minden a încredințat superintendentului Scheer din Bielefeld evaluarea posibilității întemeierii unei comunități protestante autonome în Warburg. Raportul pozitiv al superintendentului Scheer a dus la înființarea parohiei în 1826. Superintendentul Scheer a fost extrem de surprins să afle de existența comunității
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
devine periculos când plouă mult, aducând pagube însemnate câmpului și satului. Prima mențiune documentară a satului Reuseni datează din 24 septembrie 1468, deși vechimea așezării trebuie să fi fost mult mai mare. În urma cercetărilor arheologice de suprafață efectuate în aria administrativă a localității de astăzi s-a putut deduce, pe baza materialelor ceramice recoltate, că aceasta s-a construit în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, asemeni multora dintre așezările rurale din zona bazinului mijlociu al râului Suceava. Documentul
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
și anume: Aceste eparhii au fost conduse de doi ierarhi și un locțiitor de episcop. Cancelaria Misiunii era compusă din 27 persoane, printre care și un director, 3 consilieri mitropolitani, 2 inspectori bisericești, un revizor și 4 șefi de servicii (administrativ, arhitectură, cultural și economico-financiar). Arhimandritul Antim Nica, cel de-al treilea conducător al Misiunii, odată cu demisia Mitropolitului Visarion Puiu. Unul martorii acelor timpuri descria sarcina care îi revenea Patriarhiei Române astfel: „..Situația era următoarea: Biserica ortodoxă rusă ca instituție desființată
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
, cunoscut și ca "Varmeghia Ugocea" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Seleușu Mare (în , în ). se învecina la nord și vest cu Comitatul Bereg ("Bereg"), la est cu Comitatul Maramureș ("Máramaros") și la sud cu Comitatul Sătmar
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
Maramureș ("Máramaros") și la sud cu Comitatul Sătmar ("Szatmár"). Era situat pe ambele maluri ale râului Tisa. Suprafața comitatului în 1910 era de 1.213 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Ugocea a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Ugocea a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Trei sferturi din comitat (inclusiv capitala) au intrat în componența noului stat Cehoslovacia, iar partea de sud (incluzând
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
unele landuri numit simplu district ("Kreis"), este o unitate teritorial-administrativă din Germania cu o anumită autonomie în administrația proprie. Pe teritoriul unui district rural se află și orașe (în germană "Stadt") din categoria celor mici, și care nu au statut administrativ de districte urbane. În unele landuri unitatea administrativă imediat superioară de care țin districtele rurale și urbane este regiunea administrativă de tip "Regierungsbezirk". În celelalte landuri districtele țin direct de land. Districtele rurale se subîmpart în comune ("Gemeinde"); în unele
District rural al Germaniei () [Corola-website/Science/309555_a_310884]
-
unitate teritorial-administrativă din Germania cu o anumită autonomie în administrația proprie. Pe teritoriul unui district rural se află și orașe (în germană "Stadt") din categoria celor mici, și care nu au statut administrativ de districte urbane. În unele landuri unitatea administrativă imediat superioară de care țin districtele rurale și urbane este regiunea administrativă de tip "Regierungsbezirk". În celelalte landuri districtele țin direct de land. Districtele rurale se subîmpart în comune ("Gemeinde"); în unele landuri germane există și grupări de comune ("Verbandsgemeinde
District rural al Germaniei () [Corola-website/Science/309555_a_310884]
-
teritoriul unui district rural se află și orașe (în germană "Stadt") din categoria celor mici, și care nu au statut administrativ de districte urbane. În unele landuri unitatea administrativă imediat superioară de care țin districtele rurale și urbane este regiunea administrativă de tip "Regierungsbezirk". În celelalte landuri districtele țin direct de land. Districtele rurale se subîmpart în comune ("Gemeinde"); în unele landuri germane există și grupări de comune ("Verbandsgemeinde"). <br>
District rural al Germaniei () [Corola-website/Science/309555_a_310884]
-
Oltului și la confluența a trei regiuni istorice: Mărginimea Sibiului, Țara Loviștei și Țara Făgărașului. Această amplasare a făcut ca Racovița să beneficieze de toate avantajele includerii sale la începutul secolului al XV-lea în „Scaunul filial al Tălmaciului”, unitate administrativă a sașilor transilvăneni din „Scaunul Sibiului” și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Revendicați”. Presa vremii menționează că la adunarea care a avut loc cu acest prilej, grănicerii au vărsat „"cele din urmă lacrimi de suvenire"”. Ca „"predător"”, actele au fost semnate de comandantul companiei, locotenentul-major Ioan Poplăcean iar ca „"primitor"” din partea autorităților administrative superioare, Ioan Pușcariu. Din partea autorităților locale actele sunt semnate de către judele satului, Gheorghe Raț, precum și de decanul de vârstă al așezării, Nicolae Todea. Din actele întocmite cu acest prilej rezultă că populația satului era de 1166 oameni dintre care 573
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
atunci asupra „munților revendicați”. Odată cu instaurarea dualismului austro-ungar în 1867, situația racovicenilor a cunoscut o înrăutățire progresivă pe plan social-economic. Ea își găsește expresia în „Jălania” pe care Eforia școlară și „Diregătoria” comunală a înaintat-o în anul 1872 „Comitetului Administrativ al Fondului Școlastic Grăniceresc” de la Sibiu: În plus față de greutățile care sunt enumerate în „Jălanie” se pot adăuga inundațiile Oltului ce compromiteau recoltele, numite de localnici "esundații" și desele epidemii ce afectau atât șeptelul cât și populația, astfel că în
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
, întâlnit și sub formele Coțmani sau Chițmani (în , în , în , în ) este un oraș în regiunea Cernăuți (Ucraina), centru administrativ al raionului omonim. Este situat la o distanță de 22 km nord-vest de orașul Cernăuți pe șoseaua către Zalișciîkî, pe malul râului Sovița. Pădurea "Codrii Cozminului" este situată între luncile râurilor Siret și Prut în apropiere de oraș și este
Cozmeni () [Corola-website/Science/309584_a_310913]
-
în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, orașul Cozmeni face parte din raionul Cozmeni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente, fiind centru administrativ raional. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 162 (90+72), adică 2,26% din populația localității . În prezent, orașul are 7.293 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației
Cozmeni () [Corola-website/Science/309584_a_310913]