204,613 matches
-
mișcare a fost redenumită „Franța Combatantă” în iulie 1942. În sarcina istoricilor a fost pusă sarcina definirii categoriei celor care pot să se numească membrii ai „Rezistenței”. O definire corectă a fost necesară pentru a determina din punct de vedere administrativ pe cei care au dreptul să acceadă la pensiile la care erau îndreptățiți veteranii mișcării. O astfel de definiție era foarte importantă și pentru văduvele și orfanii celor aproximativ 60.000 de deportați politic care nu s-au mai întors
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
central de informații și acțiune)” (BCRA) din Londra avea în evidență 250.000 de „combatanți voluntari ai Rezistenței”, propuși pentru recunoaștere de cele 45 de rețele ale Rezistenței Franceze și de cele 270 de rețele ale Franței Combatante. În conformitate cu definiția administrativă bazața pe evidențele mai sus amintite, membrii rețelelor SOE nu erau considerați membri ai rezistenței, de vreme ce ei au fost în slujba unei organizații străine - Regatul Unit. Unele dintre mișcările de rezistență din Franța au oferit cu mai multă largheță statutul
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
reconstituie SFIO. În martie 1941, Daniel Mayer a creat în Nîmes, împreună cu alți activiști socialiști precum Suzanne Buisson și Félix Gouin, organizația „Comité d'action socialiste”, (CASE). O organizați similară fusese deja creată de Jean-Baptiste Lebas pentru regiunea „Nord-Pas-de-Calais” (atașată administrativ la Belgia) în ianuarie 1941. O altă CASE a fost fondată în septembrie 1940 pentru acoperirea zonei nordice a țării. În 1942, „Le Populaire”, organul de presă al SFIO din perioada 1921 - 1940, a reînceput să apară în condiții de
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
() este un sat din apropierea orașului Novgorod de pe râul Kalóșka, la zece kilometri de centrul administrativ - Solțî. Conform unei legende locale, numele satului provine de la verbul "a bate" (în ), fiindcă în Evul Mediu aici au fost învinși (bătuți) cavalerii teutoni. Se mai consideră că numele satelor din apropiere, Úpolzî, Úgoșea (care acum e o parte de
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
este o insulă din Marea Baltică, și în același timp numele orașului de pe insulă, care ține de landul Schleswig-Holstein, Germania. În cadrul reformei administrative din 2003 teritoriul de până atunci al orășelului a fost extins pe întreaga suprafață a insulei, incluzând acuma toate localitățile de pe insulă. În anul 2009 Danemarca și Germania au hotărât construirea unui pod rutier uriaș între localitățile Rødby de pe insula
Fehmarn () [Corola-website/Science/309621_a_310950]
-
că, pe ambele maluri se aflau așezări întărite, locuite de o populație stabilă, diferită de triburile în migrație și conduse de șefi locali. După alungarea lui Sviatoslav, împăratul a rămas în zona Dunării pentru a organiza, din punct de vedere administrativ și militar, noile sale cuceriri. În regiunea cuprinsă între fluviu și mare, în fosta provincie Schitia, el a creat o thema (provincie) numită Paristrion (Paradunavon). În traducere, "para" însemna la marginea, lângă iar "Istros" sau "Dunavon" este Dunărea de astăzi
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Viena trece orașul sub dominație prusacă are o stemă și va aparține de provincia Rinului. In 1827 va apare primul ziar local. Prin Tratatul de la Versailles Eupen ajunge să aparțină de Belgia, între anii 1920 - 1925 din punct de vedere administrativ va aparține de guvernământul Eupen-Malmedy sub comanda generalului „Herman Baltia”. La data de 18 mai 1940 este anexat de Germania, fiind în septembrie 1944 eliberat de trupele americane, iar în 1983 orașul devine centru de reședință a comunității cu populația
Eupen () [Corola-website/Science/309638_a_310967]
-
franceze cu elemente moderate ale tradiției monarhice. Chiar dacă forma de guvernământ dorită de majoritate este o monarhie legitimitatea regală este fragilă iar țara este foarte agitată. La început, gesturile lui Ludovic al XVIII-lea de acceptare a numeroase reforme legale, administrative și economice ale perioadei anterioare i-au sporit popularitatea. În continuare însă politica de revenire la situația de dinainte de 1789 au dus la pierderea sprijinului din partea stării șase a populației. La data de 1 martie 1815 regele este obligat să
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
de Mihály Károlyi, aristocrat cu vederi pro-Antanta. La 16 noiembrie 1918 a fost abolită monarhia și proclamată Republica Ungară. Károlyi a devenit președintele republicii, iar Dénes Berinkey prim-ministru. Guvernul ungar a încercat să ofere minorităților naționale autonomie culturală și administrativă, dar acestea au refuzat, cerând separarea de statul ungar. La întâlnirea dintre generalul francez Louis Franchet d'Esperey (comandantul armatei aliate din Balcani) și contele Károlyi (Belgrad, 13 noiembrie 1918), s-a încheiat o convenție, în principal de natură militară
Republica Sovietică Ungaria () [Corola-website/Science/309738_a_311067]
-
de succes în proporție de 90%” și a spus: „Din punctul meu subiectiv de vedere, dacă operațiunea ar fi fost susținută în mod corespunzător încă din faza de început și i-ar fi fost date avioanele, forțele terestre și resursele administrative necesare sarcinii, ar fi avut succes în ciuda greșelilor mele, a vremii potrivnice sau a prezenței Corpului al 2-lea Panzer SS în regiunea Arnhem. Eu rămân apărătorul care nu se căiește al Operațiunii Market Garden. După cât se pare, toate victoriile
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
sau Mica Polonie (, ) este o regiune istorică a Poloniei, care se întinde în zona de sud-est a țării. A nu se confunda cu regiunea administrativă din zilele noastre, Voievodatul , care corespunde doar unei regiuni mai mici a Poloniei Mici. Capitala tradițională este Cracovia. Fluviul Vistula formează o axă a regiunii. Polonia Mică istorică este mult mai mare decât Voievodatul actual care îi poartă numele. Se
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
care se făceau vinovați de desființarea ilegală a monumentului de valoare națională Moară lui Assan. Sesizarea penală a fost făcută în conformitate cu prevederile Legii 50/1991 republicata, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Deoarece este vorba de un monument istoric, competențele administrative în cazul ansamblului Morii lui Assan revin Ministerului Culturii și Cultelor, respectiv Primăriei Municipiului București. Nici cavoul familiei Assan din Cimitirul Bellu nu a scăpat de distrugeri. În repetate rânduri acesta a fost vandalizat: literele aurite au fost scoase rând
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
Tamași, având în total 1288 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Buftea din regiunea București, iar în 1968 a redevenit parte a județului Ilfov. În 1981, la o reorganizare administrativă a zonei, comuna Corbeanca a devenit parte a Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, cu această ocazie satul Oracu fiind inclus în satul Ostratu, iar satul Mechioaia (Mecheaua) în satul Corbeanca, ele dispărând din lista localităților. Tot atunci, la comuna
Comuna Corbeanca, Ilfov () [Corola-website/Science/310025_a_311354]
-
1968, a devenit parte a nou-reînființatului județ Ilfov; cu această ocazie, satele Canela, Moara Săracă și Pășcani au fost comasate într-un singur sat, denumit "Moara Vlăsiei", și devenit reședința comunei, care a și luat numele acestuia. O nouă reorganizare administrativă a zonei, în 1981, a dus la plasarea comunei în Sectorul Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Cinci obiective din comuna Moara Vlăsiei sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de
Comuna Moara Vlăsiei, Ilfov () [Corola-website/Science/310024_a_311353]
-
fiind formată din satele Grădiștea, Grecii de Jos, Grecii de Mijloc, Grecii de Sus, Balamuci și Măxineni. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Urziceni din regiunea București. În 1968, la reorganizarea administrativă, a devenit parte din județul Ilfov, satele ei fiind și ele comasate până la structura actuală. Astfel, satul Grecii de Mijloc a fost inclus în satul Sitaru, iar satele Măxineni și Grecii de Sus au fost incluse în satul Grădiștea. În
Comuna Grădiștea, Ilfov () [Corola-website/Science/310023_a_311352]
-
Ilfov, satele ei fiind și ele comasate până la structura actuală. Astfel, satul Grecii de Mijloc a fost inclus în satul Sitaru, iar satele Măxineni și Grecii de Sus au fost incluse în satul Grădiștea. În 1981, la o nouă reorganizare administrativă, comuna a devenit pentru câteva luni parte din județul Ialomița, pentru ca în toamna aceluiași an să fie transferată la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Cinci obiective din comuna Grădiștea sunt incluse în
Comuna Grădiștea, Ilfov () [Corola-website/Science/310023_a_311352]
-
Pantelimon a aceluiași județ, având 3811 locuitori. În 1913 îi este vândută lui Stere Negropontes, care o stăpânește până la reforma agrară din 1945. În 1950, a devenit parte a raionului 1 Mai din orașul republican București. În 1968, la reforma administrativă de atunci, a devenit comună a județului Ilfov, reînființat. În 1981, la o nouă ajustare a organizării administrative, a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector care în 1998 a devenit județul Ilfov. Conform recensământului efectuat în 2011
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
până la reforma agrară din 1945. În 1950, a devenit parte a raionului 1 Mai din orașul republican București. În 1968, la reforma administrativă de atunci, a devenit comună a județului Ilfov, reînființat. În 1981, la o nouă ajustare a organizării administrative, a fost arondată Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector care în 1998 a devenit județul Ilfov. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Afumați se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]
-
textul de bază!) prin care să încerce lămurirea destinului vitreg al vorbitorilor dialectelor sud-dunărene sau să clarifice găselnița pseudoștiințifică numită „limba moldovenească”; paginile 286-289 sunt o întinsă notă consacrată acestei false probleme, notă însoțită de două hărți elocvente: a) împărțirea administrativă a provinciilor istorice ale României în perioada interbelică, conform Micului Atlas Lingvistic Român, 1 (p. 288) b) harta Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, conform "The World Atlas", Moscova, 1967 (p. 286). Urmează o analiză a acestei note, echivalentă cu un mic
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
de cneazul de Bezere. Dar Bistra este una dintre cele mai vechi așezări de pe Valea Arieșului, iar numele ei era cunoscut încă de pe vremea regelui Carol Robert de Anjou. În secolul al XV-lea, Bistra aparținea, din punct de vedere administrativ, Capitulului de Alba-Iulia și era socotita că un cnezat: Kenesius Byzere. Din anul 1650 până în anul 1875 a făcut parte din Comitatul Albă Inferioară, domeniul superior al Zlatnei. După arondarea administrativă din 1875, Bistra a fost cuprinsă în comitatul Turda-Arieș
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
al XV-lea, Bistra aparținea, din punct de vedere administrativ, Capitulului de Alba-Iulia și era socotita că un cnezat: Kenesius Byzere. Din anul 1650 până în anul 1875 a făcut parte din Comitatul Albă Inferioară, domeniul superior al Zlatnei. După arondarea administrativă din 1875, Bistra a fost cuprinsă în comitatul Turda-Arieș. Teritoriul comunei Bistra a fost locuit încă din preistorie. Descoperirea unor podoabe de aur, provenind din neoliticul tîrziu, precum și înmulțirea urmelor în epocile bronzului și a fierului dovedesc cunoașterea de către localnici
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
micile depresiuni de-a lungul văii (Mămăligani, Bârlești, Valea Ghioghești, Valea Țupilor, Negrești, Bărbești, Bârlești - cătun și Oncești ) ori așezate în vârf de deal (Bârzogani, Butești, Bogdănești, Cristești, Bocești, Tomești). În ce privește distanța la care se află unele sate față de centrul administrativ al comunei, satul Mogoș (fost Miclești), unele sunt așezate la distanțe de 10-16 km (Tomești, Bârlești cătun, Oncești și Cojocani); la distanțe cuprinse între 6-10 km (Bârluțești, Cocești, Bârzogani, Butești, Bărbești, Valea Barnei) sau la distanțe de 3-5 km (Valea
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
Pustei, Pădurița,Ioancii,Rozman și Ceichii - în aceste câmpuri înalte pânză freatică se află la adâncimi mai mari de 5 metri; - Câmpiile joase (sub 100 m):Câmpul Belocului,Zoltan,Ghizu,Momac,Lupu, Iugăre, Crăciun; - Luncile pârâului Teuz și canalului Sartiș Administrativ teritorial comună Șepreuș se află în partea central nordică a județului Arad,județului Arad, la o distanță de 63 Km față de municipiul Arad. Vecinii comunei sunt: - spre nord - comună Apateu cu satul Berechiu; - spre est - comună Cermei cu satele Șomoșcheș
Comuna Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/310114_a_311443]
-
comunei cu același nume, se află la o distanță de 13 km de municipiul Arad și 37 km de municipiul Timișoara. Comună Sagu se întinde pe o suprafață de 10602 ha, din care 9476 ha reprezintă terenul agricol. În componență administrativă a comunei se regăsesc următoarele localități: Sagu, Cruceni, Fiscut, Firiteaz și Hunedoara Timișană. Evidențiat că o singură unitate geomorfologica, parte a Câmpiei Vingăi, arealul studiat prezintă trei trepte de relief: câmpia înaltă propriu-zisă, cu aspect de platou ușor ondulat de la
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
În continuarea porțiunii DJ119D aflată în satul Valea Seaca, se află DC107 asfaltat. La intersecția DN2 - DJ119D există o stație de carburant. Cele mai apropiate stații CFR sunt Orbeni și Sascut. Activitatea economică principala este reprezentată de agricultură. Din suprafața administrativă a comunei, 52,30 % este reprezentată de terenul agricol. Cea mai mare pondere la nivelul acestuia o au terenurile arabile, restul fiind reprezentat de pășuni, fânețe, vii și livezi. Solurile sunt de tip luvisoluri. Principalele culturi agricole practicate sunt: cerealiere
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]