20,876 matches
-
că atacatorii au uniforme militare. Suspicioși, Crăciun și celelalte cadre militare îi leagă pe cei doi noi-veniți sub acuzația de a fi teroriști, dat fiind vestonul încă prezent a lui Costică, acoperit doar de o haină civilă. Păziți de un militar, cei doi încerca să-l convingă de inocentă lor și de faptul că "nu sunt teroriști arabi, cum pretinde Crăciun". În acest timp, patrulă de milițieni a lui Neagu plimba străzile în căutarea lui Coști. După o dispută legată de
Hârtia va fi albastră () [Corola-website/Science/321484_a_322813]
-
și la înfiriparea ideii unui stat arab palestinian independent și de sine stătător. În timpul lui Arafat, a avut multă vreme un caracter radical, fiind implicată în numeroase atacuri, multe din ele cu caracter terorist, asupra unor obiective și cetățeni și militari ai Israelului. Ca nou președinte al OEP, după moartea lui Arafat a fost ales Mahmud Abbas, care a trebuit să se confrunte cu consecințele deteriorării relațiilor cu Israelul în urma atentatelor, multe din ele sinucigașe, din vremea așa numitei intifade din
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
s-a plasat în contextul anexării Alsaciei și Lorenei, rapt (furt) teritorial ce a alimentat naționalismul francez extremist. Traumatizanta înfrângere din 1870 părea îndepărtată, dar spiritul revanșard era încă prezent. Numeroși actori ai afacerii Dreyfus au fost, de altfel, alsacieni. Militarii au avut nevoie de mijloace considerabile pentru a pregăti următorul conflict, și în acest sens a fost semnată, pe baza unei convenții militare, la 27 august 1892, alianță pe care unii o considerau a fi „contra naturii”. Armata și-a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
SR) au afirmat în mod constant că în septembrie 1894, „calea obișnuită” a adus contraspionajului francez o scrisoare denumită în cele ce urmează „”. Aceasta, ruptă parțial în șase bucăți mari, scrisă pe hârtie subțire, nesemnată și nedatată, era adresată atașatului militar german postat la ambasada Germaniei, Max von Schwartzkoppen. Ea stabilea că documente militare confidențiale, dar de importanță relativă, erau pe punctul de a fi transmise unei puteri străine. Această captură a părut destul de importantă pentru șeful „Secțiunii de Statistici”, mulhousianul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
afirmă chiar că „natura scrisului din borderou exclude falsificarea grafică”. Dezamăgit, Mercier apelează acum la , inventator al judiciare, dar deloc expert grafolog. El nu este mai ferm decât Gobert, neexcluzând o copiere a scrisului lui Dreyfus. Ulterior însă, sub presiunea militarilor, el a afirmat că Dreyfus și-a schimbat scrisul și a dezvoltat o ipoteză a „autofalsificării”. La 13 octombrie, fără a avea vreo probă tangibilă și cu dosarul gol, generalul Mercier a cerut convocarea căpitanului Dreyfus pentru o inspecție generală
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
dar nu a mărturisit nimic. Du Paty a încercat chiar să-i sugereze să se sinucidă, punând un revolver în fața lui Dreyfus, dar acuzatul a refuzat să facă aceasta, afirmând că „dorește să trăiască pentru a-și demonstra nevinovăția”. Speranțele militarilor au fost deșarte. Du Paty de Clam l-a arestat, totuși, pe căpitan și l-a acuzat de furnizare de informații inamicului, în vederea judecării în fața unei curți marțiale. Dreyfus a fost încarcerat la din Paris. Doamna Dreyfus a fost informată
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Procesul a început la 19 decembrie la orele treisprezece, procedura fiind aproape imediat declarată „cu ușile închise”. Aceasta nu s-a respectat chiar cu totul, întrucât maiorul și prefectul au fost prezenți la anumite audieri, măsură care totuși a permis militarilor să nu divulge publicului larg conținutul dosarului și de a-i sufoca dezbaterile. Discuțiile de fond asupra borderoului au arătat că ipoteza că Dreyfus ar fi autorul său întâmpină foarte multe contradicții. Pe de altă parte, acuzatul își clama nevinovăția
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pun problema metodelor de intoxicare ale Serviciului de Statistici și a obiectului acestei alegeri documentare. Dosarul secret a fost trimis la începutul deliberărilor, în , președintelui curții marțiale, colonelul Émilien Maurel, din ordinul ministrului de război, generalul Mercier. Într-adevăr, în dreptul militar francez al vremii, toate probele vinovăției trebuie trimise și apărării în scopul de a fi dezbătute în contradictoriu, ceea ce nu era obligatoriu în justiția civilă. Mai târziu, în procesul de la Rennes din 1899, generalul Mercier a explicat că însăși natura
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
hipnoză, i-a vorbit pentru prima oară despre un „dosar secret”. Faptul i-a fost apoi confirmat de președinte doctorului Gibert într-o discuție privată. Puțin câte puțin, în ciuda amenințărilor cu arestarea pentru complicitate, a piedicilor și hățișurilor țesute de militari, el a reușit să-i convingă pe diverși moderați. Astfel, ziaristul libertarianist s-a aplecat asupra zonelor tenebroase ale procedurii. În 1896, Lazare a publicat la Bruxelles prima broșură dreyfusardă. Această publicare nu a avut decât o influență limitată asupra
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
ar fi achitat pe dl. Zola.” Cu toate acestea, procesul Zola a fost mai degrabă o victorie a dreyfusarzilor. Ca urmare a lui, afacerea și contradicțiile ei au putut fi evocate pe larg de-a lungul procesului, mai ales de către militari. Mai mult, violența atacurilor contra lui Zola și nedreptatea condamnării sale au întărit hotărârea dreyfusarzilor: Stéphane Mallarmé s-a declarat „pătruns de sublimul faptei [lui Zola]” și Jules Renard scria în jurnalul său: „din această seară, țin cu Republica, ce-
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
murit. A fost ales în locul lui Émile Loubet, un progres pentru cauza revizuirii, întrucât fostul președinte îi fusese un feroce adversar. La 23 februarie, cu ocazia înmormântării lui Félix Faure, Déroulède a încercat o lovitură de stat la . A eșuat, militarii nealăturându-i-se. La 4 iunie, Loubet a fost agresat la . Aceste provocări, la care s-au adăugat manifestările permanente ale extremei drepte, deși nu au pus niciodată cu adevărat în pericol Republica, au creat totuși un val de simpatie
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
periculoasă atunci când se utilizează tabele de decompresie de la "nivelul mării". Bűhlmann propune o metodă de calculare a cantității maxime de azot dizolvată în sânge în funcție de presiunea atmosferică și elaborează tabele specializate pentru scufundare la altitudine care au fost adoptate de către militarii elvețieni în anul 1972, precum și un studiu asupra decompresiei pentru scufundări succesive. Tabelele specializate pentru scufundare la altitudine sunt tabelul BÜ-700 utilizat în cazul scufundărilor în medii acvatice situate la altitudini cuprinse între 0 m și 700 m și tabelul
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
la Viena. Nunta a avut loc la 14 februarie 1736. Tratatul secret dintre împărat și Francisc a fost semnat la 4 mai 1736. În ianuarie 1737 trupele spaniole s-au retras din Toscana și au fost înlocuite de 6000 de militari austrieci. La 24 ianuarie 1737 Francisc a primit Toscana e la socrul său. Gian Gastone de Medici, care a murit la 9 iulie 1737, a fost văr de-al doilea cu Francisc. În iunie 1737 Francisc a plecat în Ungaria
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
prima vizită a unei nave românești în această țară. La data de 25.11.2008 a primit Emblema de Onoare a Forțelor Navale din partea Șefului Statului Major al Forțelor Navale. În martie 2007, la bordul fregatei, specialiștii IAR Ghimbav împreună cu militarii Grupului de elicoptere au executat testarea/omologarea elicopterului IAR 330 Puma Naval. În cadrul exercițiului multinațional CERTEX 2007, desfășurat în Bulgaria, nava a fost certificată național nivel 1 interoperabilitate, iar în cadrul exercițiului „Noble Midas” desfășurat în Croația, a fost certificată NATO
Fregata Regele Ferdinand () [Corola-website/Science/322439_a_323768]
-
corpului expediționar italian. Ca adjunct al luil Rotta a fost numit generalul Luigi Frusci. 23 decembrie: primii 3.000 de soldați ai armatei regulate italiene („Misiunea Armatei Italiene”) au debarcad la Cadiz. Ianuarie: până în acest moment, aproximativ 44.000 de militari ai armatei italiene și membri ai forțelor paramilitare fasciste ("Fasci di Combattimento") fuseseră dislocați în Spani. La începutul lunii februarie, „forța expediționară” a fost redenumită „Corpul Trupelor Voluntare” ("", ori CTV). CTV a fost organizată în patru divizii: Diviziile „Cămășile negre
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
italiene au fost retrase din Spania. După victoria naționaliștilor de pe 1 aprilie 1939, Italia avea un guvern prieten în Mediterana occidentală. Dar această realizare a fost reușită cu un uriaș cost material și uman. Dintre cei aproximativ 78.500 de militari dislocați în Spania, 3.819 au fost uciși, iar alți aproximativ 12.000 au fost răniți. Italienii au pierdut în Spania aproximatv 3.400 de mitraliere, 1.400 de mortiere, 1.800 de piese de artilerie, 6.800 de vehicule
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
adminstrația austro-ungară. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În zilele 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați. Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele, fără încălzire. Nu aveau voie sa privească pe fereastră
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
insuficient. Tot acum s-au intreprins și unele acțiuni de organizare a românilor basarabeni aflați în diferite centre din Rusia. Astfel, la Odessa, studenții basarabeni au întocmit un manifest intitulat „Către cetățenii pământeni” pe care l-au răspândit în rândurile militarilor români basarabeni frați, în număr mare în garnizoana Odessa 27. Pe de alta parte la Kiev, studenții moldoveni și-au elaborat un „program care cuprindea ca punct de plecare Unirea Basarabiei cu toate provinciile românești”28. La 18 aprilie 1917
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
instalat în „Palatul Libertății” (fostul palat al guvernatorului rus), și a devenit, treptat, cel mai dificil adversar al luptei naționale a românilor din Basarabia. Opoziția acestuia a fost învinsă pe măsură ce Partidul National Moldovenesc a cucerit noi adepți și împreună cu comitetul militarilor, au creat și dezvoltat în toată Basarabia, cohorte moldovenești. Pe acest fond s-a format Partidul Progresist în frunte cu căpitanul Emanuel Catelli și sublocotenentul Nicolae Ciornei. Programul acestui partid era aproape identic cu cel al Partidului National Moldovenesc. În
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
mai 1917 s-au deschis din nou lucrările congresului învățământului din Basarabia, unde au participat doar învățătorii români reprezentați de 350 de delegați. Au fost reluate probleme legate de învățământ iar în cadrul acestui congres au luat cuvântul și reprezentanți ai militarilor basarabeni din armatele a VII-a , a XI-a, a IX-a rusă dar și reprezentanți ai flotei ruse. La 14 mai 1917, la Odessa, s-a construit „Comitetul executiv moldovenesc”, reprezentând ofițerii și soldații români din Odessa, Kerson, Nicolaev
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
civili eterocliți și soldați, forțe militare bolșevice, conduse de Kotovski, Levinsion și Pespa. Aceste organizații paramilitare au prins câțiva deputați din Sfatul Țării, iar multi deputați au fost amenințați cu moartea și din această cauză au părăsit Chișinăul. Batalionul de militari transilvăneni care se îndrepta spre Iași, fiind chemat de guvernul român, a fost atacat de forțele bolșevice care au împiedicat batalionul de militari ardeleni să-și continue drumul, mulți soldați ardeleni fiind dezarmați și batjocoriți. Fără apărare Basarabia cădea pradă
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
iar multi deputați au fost amenințați cu moartea și din această cauză au părăsit Chișinăul. Batalionul de militari transilvăneni care se îndrepta spre Iași, fiind chemat de guvernul român, a fost atacat de forțele bolșevice care au împiedicat batalionul de militari ardeleni să-și continue drumul, mulți soldați ardeleni fiind dezarmați și batjocoriți. Fără apărare Basarabia cădea pradă anarhiei 38. În acest context cei mai activi membri ai Sfatului Țării, formând „blocul moldovenesc”, au trimis o delegație la Iași, ca să ceară
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
iobăgiei, se așezau în satele moldovenești, în special în cele din ținutul Hotinului, încă de la începutul secolului al XVIII-lea. După 1812, ucrainienii veneau datorită deschiderii fostei granițe a Nistrului. Mai târziu, ucrainenii au venit ca lucrători agricoli, meseriași, funcționari, militari, preoți. Primul recensământ rusesc (1817) consemna că în ținutul Hotin românii alcătuiau populația majoritară absolută, însă imigrările vor schimba treptat structura etnică în detrimentul autohtonilor. În deceniile din preajma Primului Război Mondial, Banca țărănească (o instituție menită să sprijine dezvoltarea capitalistă a agriculturii) a
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
optulea calif, Al-Mutasim(833-842), s-a înmulțit numărul mercenarilor sclavi cumpărați, cei mai mulți de origine turcică, nucleul gărzii califului și chiar al armatei abbaside fiind format dintr-o miliție de condiție servilă. Numărul mercenarilor a crescut rapid, ei eliminându-i pe militarii khorasanieni și pe descendenții acestora, care susținuseră până atunci califatul. Califul reprezenta autoritatea supremă și delega exercitarea autorității civile unui vizir "(wazir)", a autorității judiciare unui judecător "(qadi)", a celei militare unui general "(amir)". Califul rămânea mereu arbitrul suprem în
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
adus bani și o oportunitate pentru serviciul militar pentru 98.000 de africani, numiți "askaris". Aceștia erau înrolați în corpul de "Pușcași Africani ai Regelui Războiul" King's African Rifles (KAR). Războiul a stimulat naționalismul african. Cu toate acestea, acești militari nu își vedeau interesele în afara forței coloniale. Participarea africanilor în KAR a creat o nouă societate africană modernizată, cu interese și aspirații noi, care se va dovedi o forță după război. Oficialii britanici au încercat să modernizeze agricultura kikuyu în
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]