20,506 matches
-
s-a reușit reducerea costurilor transportului de la 30 filleri la 10 filleri; însă uzina primea cantitate redusă de minereu din cauza transportatorilor care impuneau noi condiții și au grăbit construcția căii ferate până la furnal. Diferența de nivel dintre orizontul Lucaci din mina centrală de la Ghelari și gâtul furnalului era de 260m, ca să compenseze s-a construit o cale ferată lungă de 5120m, împărțită pe trei secțiuni de rostogolurile de la Retișoara și Nădrab, cu ecartamentul de 633 care a costat 20000 Koroane. Ulterior
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
1888 în locul rostogolurilor încorporate din calea ferată au fost construite două planuri înclinate (șiclăuri): unul de 140m la Nădrab, altul de 260m la Retișoara. După construcția uzinelor de fier de la Hunedoara în anul 1882, cantitatea enormă de minereu exploatat de la minele din Ghelari nu s-a putut transporta spre Hunedoara cu ajutorul mijloacelor de transport deja existente, astfel în acest scop a devenit necesar construcția unui sistem separat pentru transport. Din cauza problemelor economice și geografice au ales construirea funicularelor. Construcția funicularului a
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
spre două direcții, spre furnalele de la Hunedoara și la furnalul de la Govăjdia, în anul 1897 s-a hotărât schimbarea radicală a sistemului de transport. Așa s-a construit „” unde la stația finală din Retișoara ajunge minereul de fier exploatat de la minele din Ghelari, deunde se transportă spre uzinele de la Govăjdia respectiv Hunedoara. Construcția Căii Ferate Miniere Ardelene a determinat și schimbarea drastică al sistemului de transport din mina centrală de la Ghelari. Așa s-a dovedit necesar ca tot minereul exploatat să
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
construit „” unde la stația finală din Retișoara ajunge minereul de fier exploatat de la minele din Ghelari, deunde se transportă spre uzinele de la Govăjdia respectiv Hunedoara. Construcția Căii Ferate Miniere Ardelene a determinat și schimbarea drastică al sistemului de transport din mina centrală de la Ghelari. Așa s-a dovedit necesar ca tot minereul exploatat să se coboare la orizontul galeriei de coastă „Kerpely” unde ajutau mult și rostogolurile și planurile înclinate existente. Tot atunci orizontul galeriei de coastă „Kerpely” a fost legată
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
fost începute în anul 1888 și între 1897 și 1898 au avansat atât de mult încât pentru construcția liniei la începutul lui 1899 s-au efectuat pașii decizionali, după ce au legat planul înclinat din Retișoara cu calea ferată minieră de la mina Ghelari și după mărirea capacității planului înclinat de la Retișoara. După ce au ocupat prin lege și terenul necesar căii ferate miniere, în perioada 9-13 Ianuarie 1899 inspecția terasamentului a decurs cu succes, ministrul comerțului a cerut o inspecție din partea guvernului la
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
Hunedoara (depoul de azi). Clădirea originală a gării de vest din Hunedoara a fost demolată și o altă clădire construită în alt stil. Stația finală de la Retișoara a fost desființată în 1970 după ce un alt tunel a fost construit între mina subterană de la Ghelari și Uzina de preparare a minereului de la Teliuc. În 1971 s-a deschis cariera de dolomită, talc și calcar la Crăciuneasa și s-a dezafectat linia pe o porțiune de 3km între stația finală de la Retișoara și
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
De la Baia, reședința țării se crede că s-a mutat temporar la Siret, apoi a fost atestată la Suceava și apoi la Iași. Pentru sensul vechi al toponimului Baia, cea mai sugestivă denumire e cea din documentele maghiare, Moldvabánya, tradusă „Mina Moldovei”, fiindcă în maghiară "bánya" înseamnă „mină” dar și "bănie" centrul administrativ al unui șef local sau ban. Traducerea nu se referă strict la activitatea de minerit subteran, ci și la obținerea metalelor prețioase prin decantare, adică „spălarea” aurului de către
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
s-a mutat temporar la Siret, apoi a fost atestată la Suceava și apoi la Iași. Pentru sensul vechi al toponimului Baia, cea mai sugestivă denumire e cea din documentele maghiare, Moldvabánya, tradusă „Mina Moldovei”, fiindcă în maghiară "bánya" înseamnă „mină” dar și "bănie" centrul administrativ al unui șef local sau ban. Traducerea nu se referă strict la activitatea de minerit subteran, ci și la obținerea metalelor prețioase prin decantare, adică „spălarea” aurului de către „băieși”. Vestigii din epoca metalelor și din
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
Luis Váez de Torres. În secolul XIX insulele se numeau "Noile Hebride" și erau controlate de către britanici dar după 1880 controlul a fost preluat de către francezi care au început să exploateze insula, folosindu-se de mâna lucru de aici pentru minele sale de pe insula Noua Caledonie. Orașul a fost întemeiat de către un cetățean francez, Ferdinand Chevillard, care a defrișat terenul pentru a crea cea mai mare plantație de pe insulă, însă în loc de aceasta a luat ființă orașul care la acel moment purta numele
Port Vila () [Corola-website/Science/324416_a_325745]
-
că, datorită ordinelor imprecise, robotul a avariat comenzile navei, ceea ce face imperios necesară supravegherea umană în timpul misiunilor. Povestirea a apărut pentru prima dată în numărul din ianuarie 1958 al revistei "Infinity Science Fiction". Seria de roboți LNE este proiectată pentru minele de bor din centura de asteroizi. Un turist reprogramează accidental prototipul, ștergându-i creierul și aducându-l la stadiul de bebeluș. Robopsihologul Susan Calvin realizează experimente cu robotul (pe care instinctele materne o determină să îl numească "Lenny") și, după
Povestiri cu roboți () [Corola-website/Science/324448_a_325777]
-
îi dă lui Horațiu sarcina de a organiza eliberarea lui Neagoe, considerat un om foarte important pentru partid. Eliberat prin intervenția lui Gaetano (Petre Tanasievici), directorul circului, Sarca i se alătură „studentului”. Neagoe se afla la muncă forțată într-o mină, iar camarazii din partid îi trimit mesaje prin intermediul lui nea Cozma, un muncitor liber. Sarca pătrunde noaptea pe sârmă în lagăr și-l scoate din baracă pe Neagoe, apoi fug ascunși în corfa (cușca) trasă pe cablu de ceilalți tovarăși
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
una dintre coloane. Detașamentul a căzut întro cursă, și sub împușcături de gloanțe a căzut întro prăpastie cu pietre care avea 20 de metri înălțime. În urma acestui accident leonid Vasilevici sa ales cu multiple răni (clavicula și trei coaste rupte, mina dreaptă din nou este traumată). El sa aflat la reabilitare în Kabul și Tașkent. În 1991, colonelul L. Khabarov este șef militar de catedră, și apoi a departamentului militar din Ural, Universitatea Tehnică de Stat (din 2003 - instituția militară de
Leonid Habarov () [Corola-website/Science/326927_a_328256]
-
În 2013 a apărut în filmul Eden având rolul lui Felix. În prezent ,din anul 2013 ,se află în Chile și Columbia jucând pentru pelicula Los 33 (Cei 33) ,în care Mario interpretează rolul un miner chilean prins într-o mină ,o istorie bazată pe filmul Derrumbe de la mină Sân José din 2010. La fel s-a confirat participarea în peliculă Palmeras en la nieve, unde va juca alături de Adriana Ugarte și alții.
Mario Casas () [Corola-website/Science/326976_a_328305]
-
rolul lui Felix. În prezent ,din anul 2013 ,se află în Chile și Columbia jucând pentru pelicula Los 33 (Cei 33) ,în care Mario interpretează rolul un miner chilean prins într-o mină ,o istorie bazată pe filmul Derrumbe de la mină Sân José din 2010. La fel s-a confirat participarea în peliculă Palmeras en la nieve, unde va juca alături de Adriana Ugarte și alții.
Mario Casas () [Corola-website/Science/326976_a_328305]
-
cu combustibilul conventional care este ars pentru a obține energie chimică. Materialul cel mai utilizat pentru a produce combustibilul nuclear este uraniul. Diferitele activități (procese) asociate producției de electricitate de origine nucleară sunt denumite generic «ciclul combustibilului nuclear». începe cu mina de uraniu și se sfârșește cu depozitarea definitivă a deșeurilor radioactive. include trei părți: Ciclu de combustibil nuclear bazat pe Uraniu include următoarele activități (procese): Uraniul este un metal ușor radioactiv , destul de răspândit în scoarța terestră. Uraniul este mai abundent
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
recuperat prin spălare cu soluție de acid azotic. Uraniul este concentrat prin evaporare și apoi calcinat pentru a obține UO3 pur. Trioxidul de uraniu UO3 este redus într-un cuptor cu hidrogen pentru a obține UO2. Atunci când este extras din mină uraniul conține trei tipuri de atomi: În majoritatea aplicațiilor pentru producerea de energie prin fisiunea nucleară, compoziția uraniului trebuie schimbată în sensul creșterii conținutului de U235 de la 0,7% până la circa 5%. Procesul tehnologic se numește îmbogățire izotopică și se
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
an și jumătate pentru tronsonul până la Valea Putnei (anterior "Valeputna") și trei ani și jumătate până la Vatra Dornei. Această concesiune prevedea construirea unei ramificații de la Pojorâta (anterior "Pożoritta") spre Fundu Moldovei (anterior "Louisenthal"), care trebuia să realizeze o legătură cu minele locale de acolo. Concesiunea trebuia să se aplice până la 4 iunie 1973. Ambele tronsoane au fost deschise traficului înainte de termen: tronsonul de la Câmpulung Moldovenesc la Valea Putnei la 9 ianuarie 1901 și cel de la Valea Putnei la Vatra Dornei la
Gara Vatra Dornei Băi () [Corola-website/Science/323601_a_324930]
-
fost obligată să expulzeze trupele germane din țară. Acest lucru a dus la războiul Laponiei. Războiul Laponiei a fost purtat între Finlanda și Germania nazistă în Laponia, partea nordică a Finlandei. Principalul interes strategic al Germaniei în regiune au fost minele de nichel din zona Petsamo. Inițial, războiul a fost prudent pentru ambele părți, care reflectă cooperarea anterioară a celor două țări împotriva dușmanului lor comune, dar până la sfârșitul anului 1944 lupta sa intensificat. Finlanda și Germania au făcut un acord
Istoria militară a Finlandei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323636_a_324965]
-
House of Cards", ce înfățișează mops jucând cărți), Francisco Goya (într-o operă realizată în anul 1785 și în care apar exemplare cu urechile cupate). Standardizarea rasei se produce începând cu secolul al XVIII-lea. Simpatic, amuzant (are mereu o mină ușor îngrijorată și nedumerită, sugerată de ridurile de pe frunte), afectuos și atașat de stăpân și de familia acestuia, Pug-ul este un partener canin plăcut și reconfortant. Acești câini se împacă bine cu copiii și acceptă destul de ușor străinii care se
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
iulie 1999, trupele Ministerului Rus de Interne au distrus un post de frontieră cecen și au capturat o secțiune de 800 de metri a unui drum strategic. Pe 22 august 1999, 10 polițiști ruși au fost uciși de explozia unei mine antitanc în Osetia de Nord, iar pe 9 august 1999 șase lucrători au fost răpiți in capitala osetină Vladikavkaz. Invadarea Daghestanului a fost declanșatorul celui de-al Doilea Război Cecen. În august și septembrie 1999, Șamil Basaev, în asociere cu
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
și nu de lipsa oxigenului din fluxul sanguin și de asemenea descrie pentru prima dată proprietățile hemoglobinei (efectul Haldane). Haldane a studiat efectele diferitelor gaze toxice și a monoxidului de carbon întâlnite în locurile de muncă cu spațiu închis ca minele de cărbune, fântâni, rețele de canalizare și prezintă un raport în anul 1896, arătând cauzele îmbolnăvirilor și deceselor care aveau loc. John Scott Haldane este considerat a fi părintele teoriei moderne de decompresie. Haldane a fost primul om de știință
John Scott Haldane () [Corola-website/Science/323054_a_324383]
-
Anghel Anuțoiu a murit în anul 2003. Este înmormântat în cimitirul satului Năruja. „În sufletele noastre, numele Anuțoiu Anghel este scris cu litere de aur și așa va rămâne pentru că a respectat ceea ce propăvăduiește Biblia și anume: «Iubește-ți aproapele» (Mina Iancu - Yad Vashem). Dosarul nr. 1395 de la Yad Vashem cuprinde mărturii asupra faptelor lui Anuțoiu. Cu toate că nu există dovezi istorice directe care să atesteze întâlnirea lui Anuțoiu cu Ion Antonescu, există mărturii care sprijnă această teză:
Anghel T. Anuțoiu () [Corola-website/Science/323068_a_324397]
-
aparțin Podgoriei Dealu Mare. Pe flancurile sudice ale anticlinalului Istriței apar complexe de calcare sub formă de cuestă, exploatabile pentru industria materialelor de construcții, care beneficiază pe plan local și de existența unor nisipuri cuarțoase. Industria extractivă este prezentă prin mina de petrol de la Sărata Monteoru. Rețeaua națională de telcomunicații beneficiază de un număr de relee radio-TV și de telefonie mobilă - situate la nivelul vârfului, unde se află și o stație de monitorizare seismică. Turismul beneficiază atât de pe urma existenței unui mare
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
sau cioplită pentru construcții, monumente funerare, materie primă pentru prepararea varului și prin măcinare și pentru prepararea filerului necesar acoperiririi îmbrăcăminților asfaltice. La Năeni există și o exploatare de nisipuri cuarțoase. La Sărata Monteoru industria extractivă este prezentă printr-o mină de petrol. Turismul beneficiază atât de pe urma stațiunii Sărata Monteoru, cât și de pe urma obiectivelor din arealul Pietroasele-Năeni, sau a accesului la podgorii - Drumul Cramelor. Satele pomi-viticole, răspândite în special pe povârnișurile sudice și sud-estice ale Dealurilor Istriței, pot susține activitatea turistică
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
făcut demersuri încă din a doua jumătate a secolului XVIII. Din lipsă de resurse financiare, guvernul ungar inițial nu a sprijinit acest demers. Finanțarea acestei investiții a demarat totuși în 1870, în baza sprijinului oferit mai întâi de Societatea de Mine și Furnale Brașov (interesată de valorificarea consistentelor zăcăminte de cărbune descoperite în zonă), ulterior de comuna Petroșani printr-un credit obținut de la statul austro-ungar și, la final după ce în 1880 o comisie ungară a stabilit definitiv traseul viitorului drum, de către
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]