20,452 matches
-
și atribuia largi teritorii Aliaților, Greciei și Armeniei. După războaiele cu Grecia, cu Armenia și cu Franța, revoluționarii turci, biruitori la rândul lor, i-au obligat pe Aliați să renunțe la pretențiile lor, să evacueze teritoriile lor atribuite, și să negocieze un nou tratat: cel de la Lausanne din iulie 1923, care a permis incorporarea Anatoliei și Traciei răsăritene în noul stat, Republica Turcia (1923). Crearea Mișcării Naționale Turce a dus la prăbușirea sistemului "milieturilor" otomane și, după punerea în practică reformelor
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
activitatea în sprijinul independenței Turciei. În aceste condiții, el a hotărât că singura soluție este să-și ia un concediu de două luni. Pe 16 octombrie 1919, Ali Riza Pașa l-a trimis pe ministrul marinei, Hulusi Salih Pașa, să negocieze cu Mișcarea Națională Turcă. Hulusi Salih Pașa nu luase parte la război. Salih Pașa și Mustafa Kemal s-au întâlnit în Amasya. Mustafa Kemal a dorit să se discute problemele reprezentativității Parlamentului Otoman. El dorea semnarea unui protocol între Ali
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
iar armata elenă a trecut la punerea în practică a acestei decizii. Primele contacte dintre cele două tabere au avut loc în timpul Conferinței de la Londra. Primii pași spre restabilirea păcii au fost făcuți însă doar după ce [[Antanta]] a accepta să negocieze cu revoluționarii turci. Mai înainte de începerea tratativelor cu Antanta, naționaliștii turci au reușit să rezolve o parte a problemelor de la frontiera estică prin semnarea [[Tratatul de la Alexandropol]] cu [[Republica Democrată Armeană]]. Desființarea acestui stat și apariția [[RSS Armeană]] și altor
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
au semnat tratatul de pace la [[Kars, Turcia|Kars]] pe 23 octombrie 192 și a fost ratificat la [[Erevan]] pe 11 septembrie 1922. Stațiunea [[Mudanya]] de la [[Marea Marmara]] a găzduit conferința pentru pregătirea armistițiului (3 octombrie 1922). Din partea turcă a negociat İsmet İnönü, comandantul armatelor din vest. Spre deosebire de negocierile de la [[Armistițiul de la Moudros|Moudros]], turcii se aflau în avantaj, iar britanicii și grecii (reprezentați de britanici) se aflau în defensivă. Britanicii sperau ca Marea Adunare Națională să fie dispusă să facă
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Dekanozov, i-a transmis, la 17 august 1940, ambasadorului român la Moscova Grigore Gafencu, că statul sovietic dorește întrunirea la Moscova a unei comisii mixte pentru delimitarea frontierei. Delegația română condusă de generalul Constantin Sănătescu a avut instrucțiuni de a negocia linia de frontieră așa cum era aceasta trasată pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940, anume pe talvegul brațului Chilia. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie-24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
pentru a o proteja. Nicefor I a încercat, fără succes, să recupereze și să refortifice Serdica. La începutul anului 811, Nicefor I a întreprins o expediție masivă împotriva Bulgariei. A înaintat până la Marcellae (lângă Karnobat). Aici, Krum a încercat să negocieze cu el la 11 iulie 811, dar Nicefor a decis să-și continue campania. Armata lui a reușit să evite ambuscadele bulgarilor din Munții Balcani și a învins o oaste de 12.000 de oameni care încercau să blocheze înaintarea
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
s-a căsătorit în 1161 cu Maria de Antiohia, fiica defunctului Raymond de Antiochia și verișoara regelui cruciat Amalric I al Ierusalimului, în timp ce Amalric s-a căsătorit cu nepoata lui Manuel, Maria Comnena. În 1168 o alianță formală a fost negociată de viitorul Arhiepiscop William de Tir și în 1169 Manuel a lansat o expediție în Egipt înpreună cu Amalric. Această campanie ambițioasă lui Manuel era o demonstrație de forță a Imperiului Bizantin; acest lucru implica o flotă de peste 200 de
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
a ucis pe loc. Crezând că incursiunea a arătat slăbiciunea reginei, Ducele Valdemar s-a răzvrătit. Regina a fost nevoită să ridice o altă armată și a mărșăluit în Iutlanda. Ea l-a învins pe duce și, în timp ce el a negociat un armistițiu cu ea, acesta a adunat aliații din nordul Germaniei pentru a-l ajuta să atace. Forțele combinate au învins-o pe regină în bătălia de la Lo Heath. Ea și fiul ei Eric, au fost capturați și fortați să
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
cu consimțămîntul a cel puțin unuia dintre directorii adjuncți. Directorul și directorii adjuncți nu sînt în drept să dețină funcții, acțiuni și/sau părți sociale, să aibă cîștiguri materiale ori financiare sau să intervină pentru angajarea unei persoane, sau să negocieze angajarea sa după expirarea termenului de aflare în funcție la întreprinderile a căror activitate este reglementată de agenție. Anual, până în data de 30 aprilie, agenția publică raportul privind activitatea sa în vederea implementării strategiei de dezvoltare a comunicațiilor electronice și a
Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației () [Corola-website/Science/320331_a_321660]
-
aștepte sosirea a două tunuri cu proiectile de 5 kg care urma să sosească pe 7 martie. În acea seară, o localnică, probabil verișoara prin alianță a lui Bowie Juana Navarro Alsbury, l-a abordat pe Santa Anna pentru a negocia capitularea apărătorilor Alamoului. Această vizită i-a sporit, se pare, nerăbdarea lui Santa Anna; istoricul Timothy Todish nota: „n-ar fi fost cine știe ce glorie într-o victorie fără vărsare de sânge”. A doua zi dimineața, Santa Anna a anunțat ofițerii
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
eliberați de germani), fiind întărită în ritm rapid la Versailles. Garda Națională a început ciocnirile cu armata regulată de la Versailles la 2 aprilie. Niciuna din părți nu încerca să declanșeze un mare război civil, dar niciuna nu era dispusă să negocieze. Suburbia Courbevoie a fost ocupată de forțele guvernului la 2 aprilie, și o tentativă întârziată a forțelor Comunei de a mărșălui asupra Versailles-ului la 3 aprilie a eșuat. Apărarea și supraviețuirea au devenit esențiale, iar conducerea Comunei a depus
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
Munich Agreement") a fost o înțelegere care a permis Germaniei Naziste să anexeze Regiunea Sudetă (Sudetenland) care aparținea Cehoslovaciei. Regiunea Sudetă era situată în zona de graniță a Cehoslovaciei și era locuită în principal de etnici germani. Acordul a fost negociat la o conferință care a avut loc în München, Germania, de puterile mari ale Europei, fără ca reprezentanții Cehoslovaciei să participe. În prezent, acordul este apreciat ca fiind o încercare eșuată de conciliere cu Germania Nazistă. Acordul a fost semnat în
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
Doilea Război Mondial, a format un guvern cehoslovac în exil la Londra. La începutul lunii noiembrie 1938, ca urmare a Primului arbitraj de la Viena, rezultat din aplicarea Acordului de la München, Cehoslovacia (și mai târziu Slovacia), după ce nu a reușit să negocieze o soluție de compromis cu Ungaria și cu Polonia, a fost forțată de Germania și de Italia să cedeze sudul Slovaciei (o treime din teritoriul slovac) Ungariei, în timp ce Polonia a câștigat alte părți mici din teritoriu curând după aceea. Ca
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
germane) va deveni următoarea țintă pentru expansiunea nazistă, ceea ce s-a și întâmplat, aparent prin disputa asupra Coridorului Polonez și asupra Orașului Liber Danzig. Aceasta a dus la semnarea unei alianțe militare anglo-poloneze și la refuzul guvernului polonez de a negocia propunerile germanilor cu privire la Coridorul polonez și la statutul orașului Danzig. Prim-ministrul Chamberlain s-a simțit trădat de ocuparea Cehoslovaciei de către naziști și a înțeles că politica sa de satisfacere a pretențiilor lui Hitler a eșuat, astfel că a început
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
regatul tatălui său, dar înainte de intrarea în Franța s-a convertit la religia romano-catolică, cum prevedea contractul matrimonial. Căsătoria aranjată a fost concepută de mătușa ei Anna Gonzaga, prietenă apropiată a soțului ei și a fostei soții decedate, care a negociat contractul de căsătorie. La curtea franceză, soțul său era cunoscut cu titlul onorific tradițional de "Monsieur", în cosecvență ea și-a asumat titlul de Madame. Elisabeth Charlotte era foarte legată de fiicele sale vitrege Maria Luiza de Orléans și Anne
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
războiul, ambele puteri au renunțat la vechea lor rivalitate și și-au rezolvat diferendele din Africa, din Americi, Asia și Pacific. În acest scop, ministrul francez de externe Théophile Delcassé și Lord Lansdowne, secretarul de stat pentru afaceri externe, au negociat un acord în problemele coloniale, iar Lord Lansdowne și Paul Cambon, ambasadorul Franței la Londra, au semnat această convenție la 8 aprilie 1904. Nu este foarte clar ce însemna această "Antantă" pentru Foreign Office-ul britanic. De exemplu, la începutul
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
în a-și asigura hegemonia franceză în Europa. A îndepărtat Anglia și Provinciile Unite din comerțul spaniol, amenințând serios interesele comerciale ale celor două țări. Astfel, William al III-lea a putut să-și asigure susținerea supușilor săi și să negocieze tratatul de la Haga cu Provinciile Unite și cu Austria. Acordul, parafat la 7 septembrie 1701, îl recunoștea pe Filip al V-lea ca rege al Spaniei, dar dădea Austriei ceea ce-și dorea mai mult: teritoriile spaniole din Italia. Drept
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
bătălia de la Oudenaarde, după care să cucerească orașul Lille. În Italia, austriecii au distrus mai multe orașe, printre care Forlì (1708). Dezastrele de la Oudenaarde și Lille au dus Franța în pragul ruinei. Ludovic al XIV-lea a fost obligat să negocieze; el l-a trimis pe ministrul de externe, marchizul de Torcy, să se întâlnească la Haga cu comandanții aliați. Ludovic a acceptat să cedeze Spania și toate teritoriile sale aliaților, cerând doar să păstreze Neapole (în Italia). El era pregătit
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
au fost și ele teatru de luptă. Francezii și aliații lor autohtoni au atacat în mod repetat comunitățile învecinate din Massachusetts și New Hampshire, dar au evitat conflictul în New York de teamă să nu-i stârnească pe Iroquois, cu care negociaseră pace în 1701. Milițiile din Massachusetts au încercat în mod repetat să captureze capitala Port Royal, Acadia, dar a fost nevoie de o expediție navală majoră autorizată de regina Ana pentru a cuceri Acadia în 1710. Regina Ana a autorizat
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
împuternicit să se ocupe de administrarea așezămintelor religioase islamice, numirea cadiilor (judecătorii religioși) și a muftiilor locali. În timpul perioadei otomane, aceste sarcini cădeau în sarcina birocrației de la Constantinopol. Britanicii au preferat ca, în ceea ce-i privește pe arabii palestinieni, să negocieze mai degrabă cu elitele comunității decât cu membrii claselor de mijloc sau de jos. Herbert Samuel, înaltul comisar britanic, l-a ales pe Amin al-Husseini pentru funcția de mare muftiu, deși era tânăr și primise cele mai puține voturi din
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
1977, Sovietul Suprem al RSS Gruzine a propus o nouă constituție a republicii prin care, spre deosebire de cea din 1936, georgiana nu mai era declarată limbă de stat. Au urmat mai multe acțiuni de protest, iar liderul comunist Eduard Șevardnadze a negociat cu autoritățile centrale de la Moscova și a reușit să obțină permisiunea de a păstra statutul limbii georgiene. Această concesie neobișnuită acordată unor acțiuni de opoziție față de politica de stat a Uniunii Sovietice a dus la reducerea agitației din Tbilisi, dar
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
cei doi împiedică momentul critic în care emergenții intenționează să provoace un război atomic pe lumea păianjenilor, pentru a prelua puterea. Sabotând sistemul de conducere al emergenților, cu noroc și ambiție, ei înfrâng clasa emergenților. Flota combinată emergentă/Qeng Ho negociază acum cu civilizația păianjenilor ca partener de afaceri. Pham anunță planul său de a elibera toți focalizații din întreaga civilizație emergentă și, în caz că ar supraviețui acestui lucru, să pornească spre centrul galaxiei pentru a găsi sursa stelei fluctuante și a
Adâncurile cerului () [Corola-website/Science/321225_a_322554]
-
aprilie, comitetul a decis să mute sediul guvernului în provincia Oddar Meanchay din nord-vest. La orele 10:00, vocea generalului Mey Si Chan din statul major al FANK a ordonat la radio, tuturor forțelor FANK să înceteze focul, deoarece se negociază capitularea Phnom Penh-ului. Războiul se terminase, dar visurile groaznice ale Khmerilor Roșii aveau să se îndeplinească în nou-proclamata Kampuchea Democrată. Trupele Khmerilor Roșii au început să golească cu forța capitala, împingând populația spre zonele rurale și ucigând mii de oameni
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
a fost semnat o înțelegere care asigura sprijinul sovieticilor în lupta armenilor cu turcii. Această înțelegere asigura practic securitatea Karsului. Această înțelegere nu a convenit deloc turcilor. Marea Adunare Națională a Turciei l-a prevenit pe Karabekir în legătură cu implicațiile acordului negociat de Boris Legran. În ziua în care acordul a fost semnat, Karabekir a ordonat trupelor de sub comanda să se îndrepte spre Kars. Pe 24 octombrie, forțele lui Karabekir au lansat un atac masiv împotriva Karsului. În loc să lupte pentru apărarea orașului
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
fi pus în primejdie să dispară. Dacă la început armenii au ezitat să răspundă ultimatumului, înaintarea forțelor lui Karabekir i-a forțat să capituleze. Pe 18 noiembrie 1920 a fost semnată o înțelegere pentru încetarea focului. În timp ce termenii tratatului erau negociat de Karabekir și ministrul de externe al Armeniei, Alexandr Hatisian, Stalin, urmând indicațiile lui Lenin, i-a ordonat lui Grigori Ordjonikidze să invadeze Armenia cu trupele din Azerbaidjan, pentru aducerea la putere a unui guvern pro-bolșevi la Erevan. Pe 29
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]