205,475 matches
-
Watch Dogs este un joc de tip action-adventure jucat din perspectiva third-person.Jucătorii completează misiuni—un scenariu linear cu obiective setate—pentru a progresa în poveste.În a"fara poveștii, jucătorii se pot distra în free-roam și lumea open-world a orașului Chicago
Watch Dogs () [Corola-website/Science/331956_a_333285]
-
fondat mișcarea Centrul Democratic pentru a contesta alegerile naționale din 2014. Uribe și-a început cariera sa politică în departamentul natal Antioquia. Ulterior a devenit Ministru al Muncii, iar apoi și al Aeronauticii Civile. În 1982 a devenit primar al orașului Medellín, iar între 1986 și 1994 a fost senator. Înainte de a fi ales Președinte la Columbiei în 2002, Uribe a fost Guvernator al departamentului Antioquia între 1995 și 1997. Înainte de a se implica în politică Uribe a fost jurist. Șia
Álvaro Uribe () [Corola-website/Science/331993_a_333322]
-
fost tatăl său, iar talentul său a fost descoperit încă din copilărie, atunci când a dat dovadă de o memorie muzicală de excepție. Între anii 1945-50 a studiat la Școala Corală „Șorov” din Moscova, iar în 1955 a absolvit Conservatorul din orașul natal, la două specializări, studiind compoziția cu Iuri Șaporin și pianul cu Yakov Flier. Alături de Șaporin a continuat studiile postuniversitare până în anul 1959. În perioada celui de Al Doilea Război Mondial (octombrie 1941), familia Șcedrin a fost deportată în Samara
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
la sugestia profesorului Gheorghe Ghibănescu care a fost promotorul constituirii unei societăți istorico - arheologice pentru a strânge „materialului istoric cu privire la Iași”. Prin decizia lui Mihai L. Negruzzi din 1 octombrie 1920, primar al Iașului, s-a format Societatea culturală „Muzeul orașului Iași”. Comitetul societății era format din Gh. Ghibănescu, Mihai Costăchescu, A.D. Atanasiu, Sever Zotta, Teodor Burada, Gheorghe Lascăr, Eugen Herovanu și N.A. Bogdan. Această instituție de cultură avea patru obiective: Muzeul a fost amenajat într-o clădire din curtea Mânăstirii
Muzeul Municipal din Iași () [Corola-website/Science/331960_a_333289]
-
milion), dintre care 70% caldeeni, iar restul catolici sirieni, ortodocși sirieni, asirieni afliați Bisericii Răsăritene, precum și armeni, protestanți, greci de rit de ortodox și catolic, copți, latini și anglicani. Majoritatea era concentrată în Baghdad, Mosul și Basra, iar restul, în orașe și state din zona Mosul și din Kurdistan. În zona Ninive locuiește cea mai mare parte a populației creștine din Irak. Ei reprezinta aproximativ 40% din populatia noii provincii planificate. Acum, aceștia locuiesc într-o așa-numită zona disputata: teritoriul
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
regiune au devenit spațiul lor de refugiu. Sub autoritate otomană, creștinii au fost tratați ca cetățeni de rang secundar, în ceea ce a devenit cunoscut ca sistemul millet. Jizya era colectată, iar regulile valabile pentru dhimmi erau aplicate cu strictețe în interiorul orașelor. În același timp, munții ofereau, încă o dată, un refugiu pentru creștini, care conviețuiau pașnic alături de kurzi. Cele cinci secole de autoritate otomană au fost sinonime cu declinul continuu al Bisericii Răsăritene. În preajma perioadei prăbușirii Imperiului Otoman și a edificării statului
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
din aceasta regiune muntoasă din nordul Irakului, vehiculele sunt inspectate în numeroase puncte de control. Erbil si Dohouk (sub controlul Partidului Democratic din Kurdistan, PDK) și Suleimaniya (sub controlul Uniunii patriotice din Kurdistan, UPK) par a fi la fel de sigure ca orașele occidentale. Privite prin prisma istoriei, evenimentele curente par a fi o repetare a ceea ce s-a petrecut în trecut și o continuare a ceea ce s-a întâmplat în perioada anterioară prăbușirii Imperiului Otoman. În condițiile autorității musulmane, creștinii s-au
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
islam superior în rândurile musulmanilor din Marea Britanie în vederea implementării unui sistem "shari‘a "în Regatul Unit. Proiectul Islam4UK a atacat constant acțiunile guvernului britanic în Afganistan, în special, și în Irak. În anul 2010, Choudary a propus un marș prin orașul Wootton Bassett, aflat din 2011 sub patronajul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, cunoscut pentru onorariile aduse soldaților britanici decedați în misiunile militare din Afganistan. Choudary și-a propus atunci să arate motivele reale pentru care soldații britanici se
Anjem Choudary () [Corola-website/Science/331986_a_333315]
-
atunci când Muhammad III “al-Nasir” (1199-1214) a fost învins în bătălia de la Las Navas de Tolosa din Sierra Morena de o alianță a prinților creștini din Aragon, Navarre și Portugalia. Aproape toate puterile maure din peninsula Iberică s-au pierdut, inclusiv orașele Cordoba și Sevillia care vor fi câștigate de creștini în 1236 și 1248. Almohazii au continuat să domine Africa până când pierderea de teritorii datorată revoltei triburilor și a districtelor a înlesnit ridicarea la putere a inamicilor lor cei mai de
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
să domine Africa până când pierderea de teritorii datorată revoltei triburilor și a districtelor a înlesnit ridicarea la putere a inamicilor lor cei mai de temut, dinastia marinidă în 1215. Ultimul descendent al dinastiei, Idris al-Wathiq, și-a exersat puterea asupra orașului Marrakesh, acolo unde va fi și omorât de către un sclav în anul 1269; dinastia marinidă va ocupa Marrakesh-ul, punând astfel capăt dominației almohade din vestul Magrebului. Mișcarea almohadă a început o dată cu Ibn Tumart, un membru al unei confederații tribale berbere
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
o revoltă împotriva ideii de antropomorfism din ortodoxia musulmană. Susținătorii săi sunt cunoscuți drept almohazi (al-Muwahhidun), însemnând cei ce afirmă unitatea lui Dumnezeu. După ce s-a întors în Magreb în jurul anului 1117, Ibn Tumart a petrecut ceva timp în diferite orașe Ifriqiyan, o zonă care cuprinde regiunile de coastă din vestul Libiei moderne, Tunisia șiestul Algeriei, predicând și începând revolte împotriva magazinelor de băuturi alcoolice și a altor manifestări de lipsă de disciplină. El a dat vina pe dinastia almoravidă, pe
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
băuturi alcoolice și a altor manifestări de lipsă de disciplină. El a dat vina pe dinastia almoravidă, pe care a acuzat-o de obscurantism și impietate. S-a opus sponsorizării școlii de jurisprudență malikită. Acesta va fi mutat dintr-un oraș în altul de către autoritățile săturate de atitudinea sa. După ce a fost alungat din Bejaia, Ibn Tumart s-a instalat în Mellala, la marginea orașului, acolo unde va avea primii discipoli- cei mai importanți fiind al-Bashir și Abd al-Mu’min. În
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
și impietate. S-a opus sponsorizării școlii de jurisprudență malikită. Acesta va fi mutat dintr-un oraș în altul de către autoritățile săturate de atitudinea sa. După ce a fost alungat din Bejaia, Ibn Tumart s-a instalat în Mellala, la marginea orașului, acolo unde va avea primii discipoli- cei mai importanți fiind al-Bashir și Abd al-Mu’min. În 1120, Ibn Tumart și mica sa echipă de discipoli pleacă spre Maroc, oprindu-se întâi în Fez, acolo unde o va ataca pe sora
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
După discuție, învățații au ajuns la concluzia că ideile lui Ibn Tumart erau blasfematoare și el era periculos, și au îndemnat ca Ibn Tumart să fie omorât sau închis. Însă emirul almoravid a decis că acesta să fie alungat din oraș. Ibn Tumart s-a refugiat printre oamenii săi, în Hargha, în orașul său de baștină, Igiliz, în valea Sous. Se va retrage într-o peșteră din apropiere, și va duce o viață ascetică, ieșind doar pentru a-și predica programul
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
erau blasfematoare și el era periculos, și au îndemnat ca Ibn Tumart să fie omorât sau închis. Însă emirul almoravid a decis că acesta să fie alungat din oraș. Ibn Tumart s-a refugiat printre oamenii săi, în Hargha, în orașul său de baștină, Igiliz, în valea Sous. Se va retrage într-o peșteră din apropiere, și va duce o viață ascetică, ieșind doar pentru a-și predica programul puritan reformator, atrăgând mulțimi de oameni din ce în ce mai mari. În timp, spre sfârșitul
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
rebeliunea almohadă s-a limitat la un război de gheria de-a lungul vârfurilor și a ravenelor munților Atlas. Pierderea principală a fost transformarea drumurilor și a munților care treceau la sud de Marrakesh în locuri nesigure, amenințând ruta către orașul Sijilmassa. Imposibilitatea de a trimite destui oameni pentru a-i disloca pe almohazi, autoritățile almoravide s-au împăcat cu idea că trebuie să construiască fortărețe puternice (cea mai faimoasă fortăreața este Tasghimout), între timp fiind capabili să caute rute alternative
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
de comisar politic, impunând disciplina doctrinală printre oamenii triburilor Masmuda, câteodată chiar și cu forța. La începutul anilor 1130, almohazii au părăsit munții pentru primul atac de mari dimensiuni în zonele joase. A fost un dezastru. Almoravizii au atacat din oraș și i-au nimicit pe almohazi în bătălia de la al-Buhayra. Almohazii au înregistrat pierderi mari, jumătate din căpeteniile lor le-au fost omorâte în lupta iar supraviețuitorii abia au reușit să-și croiască drum înapoi în munți. Ibn Tumart a
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
care a domnit în al-Andalus. Guvernatorul de Murcia se va autoproclama calif. Cu ajutorul fraților săi, acesta va câștiga ușor controlul asupra Andaluziei. În 1225, rebelii lui Abdallah al-Bayyasi's însoțiți de o armată mare spaniolă, au coborât de pe dealuri, asediind orașe precum Jaen și Andujar. Au făcut o incursiune prin regiunile din Jaen, Cordoba și Vega de Granada și, înainte de sfârșitul anului, al-Bayyasi se stabilise deja în orașul Cordoba. Simțind neatenția adversarilor, atât Alfonso IX de Leon și Sancho II al
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
al-Bayyasi's însoțiți de o armată mare spaniolă, au coborât de pe dealuri, asediind orașe precum Jaen și Andujar. Au făcut o incursiune prin regiunile din Jaen, Cordoba și Vega de Granada și, înainte de sfârșitul anului, al-Bayyasi se stabilise deja în orașul Cordoba. Simțind neatenția adversarilor, atât Alfonso IX de Leon și Sancho II al Portugaliei au ordonat începerea unor raiduri pe teritoriul andalus în același an. Raidurile au fost greu de oprit din cauza faptului că majoritatea resurselor almohade, bărbați și bani
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
din cauza faptului că majoritatea resurselor almohade, bărbați și bani, fuseseră trimise în Maroc pentru a-l ajuta pe califul al-Adil să se impună în Marrakesh. Spre sfârșitul anului 1225, cu o lejeritate de neînchipuit, invadatorii portughezi au ajuns în împrejurimile orașului Sevilia. Văzându-se întrecuți ca număr, guvernatorii almohazi ai orașului au refuzat să se confrunte cu invadatorii portughezi, instigând populația Seviliei să se ocupe de această problemă pe cont propriu, să înființeze o miliție și să iasă la lupta singuri
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
trimise în Maroc pentru a-l ajuta pe califul al-Adil să se impună în Marrakesh. Spre sfârșitul anului 1225, cu o lejeritate de neînchipuit, invadatorii portughezi au ajuns în împrejurimile orașului Sevilia. Văzându-se întrecuți ca număr, guvernatorii almohazi ai orașului au refuzat să se confrunte cu invadatorii portughezi, instigând populația Seviliei să se ocupe de această problemă pe cont propriu, să înființeze o miliție și să iasă la lupta singuri. Rezultatul a fost un masacru veritabil. Mii de oameni, în
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
1228 pentru a-l confrunta pe Yahya. În același an, portughezii și-au intensificat incursiunile pe teritoriul musulman fără încetare. Simțind faptul că dinastia almohadă nu a fost capabil să-i protejeze, revolte populare au izbucnit pe întreg teritoriul andalus. Oraș după oraș, guvernatorii afiliați dinastiei andaluze vor fi înlocuiți de localnici cu mâna de fier. Un conducător murcian, Muhammad ibn Yusuf ibn Hud al-Judhami, care pretindea că făcea parte din dinastia Banu Hud, dinastie care guvernase odată în vechiul oraș
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
a-l confrunta pe Yahya. În același an, portughezii și-au intensificat incursiunile pe teritoriul musulman fără încetare. Simțind faptul că dinastia almohadă nu a fost capabil să-i protejeze, revolte populare au izbucnit pe întreg teritoriul andalus. Oraș după oraș, guvernatorii afiliați dinastiei andaluze vor fi înlocuiți de localnici cu mâna de fier. Un conducător murcian, Muhammad ibn Yusuf ibn Hud al-Judhami, care pretindea că făcea parte din dinastia Banu Hud, dinastie care guvernase odată în vechiul oraș Taifa de
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Oraș după oraș, guvernatorii afiliați dinastiei andaluze vor fi înlocuiți de localnici cu mâna de fier. Un conducător murcian, Muhammad ibn Yusuf ibn Hud al-Judhami, care pretindea că făcea parte din dinastia Banu Hud, dinastie care guvernase odată în vechiul oraș Taifa de Saragossa, s-a impus ca figură centrală a acestor revolte, alungând în mod sistematic garnizoanele almohade către Spania centrală. În octombrie 1228, al-Ma'mun a abandonat Sevillia, luând ceea ce mai rămăsese din armata almohadă cu el în
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
în 1230 -Aragon, Beja în 1234 Portugaliei, Cordoba în 1242 Castilliei, Valencia în 1238 Aragonului, Niebla-Huelva în 1238 Leonului, Silevs în 1242 Portugaliei, Murcia în 1243, Jaen în 1246 și Alicante în 1248 Castilliei, toate acestea culminând cu căderea marilor orașe andaluze, fosta capitala almohadă, Sevillia, în mâinile creștinilor, în anul 1248. Ferdinand III de Castillia va intra în Sevillia ca un cuceritor pe 22 decembrie 1248. Andaluzii au fost neajutorați în fața acestui masacru. O dată cu plecarea almohazilor, dinastia Nasrid ("Banū Nașri
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]