204,613 matches
-
883,01 ha, din care terenuri cu destinație agricolă 442,54 ha, 6,25 ha - terenuri destinate pentru construcția clădirilor de menire socio-culturale, două cimitire, terenurile fondului silvic constituie - 0,63 ha, terenurile fondului apelor -5,50 ha. La nivel administrativ el dispune de un gimnaziu, o grădiniță, un muzeu și o biserică. Satul Tartaul se află în zona de sud a Basarabiei și este situat la 14 km spre est de central rational Cantemir și la aceeași depărtare de calea
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
al IV-lea(1648-1687), eveniment care se închieie cu cucerirea cetății Camenița și a Podoliei. Cronica reprezintă un jurnal de expediție, descriindu-se în ea drumul parcurs de oastea otomană prin Dobrogea și Moldova. Pe lîngă informațiile de ordin politico-militar, administrativ, economic, autorul ei a însușit și denumirile locurilor unde forțele turcești au poposit în lungul lor marș spre Camenița. Referindu-se la la toponimele menționate în această veche scriere musulmană, alcătuitorul volumului de cronici, basarabeanul Mihail Guboglu a consemnat în
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
agrara în Basarabia, i-a împroprietărit pe 241 de țărani din Limbenii Noi cu 1.072 ha de pămînt confiscat din moșia boierului Leonard. Peste un an în sat au fost înregistrate 280 de case. Satul avea școală primară, dar administrativ se supunea primăriei din Limbenii Vechi. în toamna a. 1940, împreună cu cătunul Panteleevca, Limbenii Noi numărau 1.141 de locuitori. Potopul de foc, dezlănțuit peste un an, a mistuit din acest sat viețile a zeci de bărbați. Primul recensămînt de după
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
populația cu apă potabilă. E în deplină desfășurare construcția rețelei de gazificare, pîna astăzi sunt gazificate circa 1000 de gospodării. Peste 30% din gospodării beneficiază de un sistem de canalizare. Drumurile locale depășesc 33 de km. Predomină peste toate blocul administrativ cu 3 etaje. Văzînd în preajma satului Bardar plantații mari de viță-de-vie, bine îngrijite, fabricantul de origine germană Miller, ajutat de inginerul Fișman, aduse de peste Carpați, din Transilvania, utilaj pentru axtragerea spirtului din poamă. Construi o mica întreprindere, la care angajă
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
la 5 octombrie 1924. Dicționarul statistic menționează că, la începutul anilor 20, erau 2 grădini de zarzavaturi, 4 mori de vânt, poșta de cai a zemstvei, telefon, poștă. În fiecare marți se făcea târg de vite și manufactură. În ceea ce privește instituțiile administrative, acestea constituiau: reședința de voloste, postul de jandarmi, agentul sanitar, judecătoria rurală de ocol, primăria, agenția de percepție, cooperativa de consum. La 28 iunie 1940, ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov și protocolului adițional secret din 23 august 1939, Uniunea Sovietică
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
raional - Sîngerei. Suprafața terenului comunei Chișcăreni este de peste 8.000 hectare. Cartografic e poziționat la intersecția coordonatelor geografice: 47°34΄ lat. N, 28°01΄ long. E și are suprafața - 5,95 km2. Până la 9 ianuarie 1956 satul a fost centru administrativ al defunctului raion Chișcăreni. Satul Chișcăreni a fost atestat documentar la 6 martie 1560. Dar istoria adevărată a localității începe din vremuri mult mai vechi În documentele de arhivă este atestat cu denumirea de Zimbruani, denumire pe care a purtat
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
48.142742 - latitudine nordică și 27.973911 - longitudine estică. Satul are o suprafață de aproximativ 2.23 kilometri pătrați, cu un perimetru de 7.42 km. Localitatea se află în drumul de la Zgurita, spre comună Cotova(de care și aparține administrativ) între cele două localități. Satul are vreo 200 de case. În anul 1997, populația satului a fost estimată la 702 de cetățeni. Conform datelor recensământului din anul 2004, populația satului constituie 553 de oameni, 48.10% fiind bărbați iar 51
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
unui cătun, populat de un număr mic de oameni. Într-un catalog al așezărilor umane din Basarabia anului 1913, acest sat este trecut în componența volostei Bravicea din județul Orhei, împreuna cu Bogzești, Ghetlova, Săseni, Hoginești și Țibirica. Aceeași subordonare administrativă se atestă și în anii 1915-1918. Nomenclatorul poștal al localităților din 1918, ca și alte surse îl înregistrează și sub numele de Bagu. Începînd cu deceniul trei, documentele prezintă satul Bahu ca avînd următoarea situație economică și demografică: 31 locuitori
Bahu, Călărași () [Corola-website/Science/305227_a_306556]
-
continuă să fie un nod industrial și de comunicare important în sud-vestul republicii. Orașul Iargara este amplasat la sud-vestul Republicii Moldova, pe malul râului Tigheci, la o distanță de 100 km. de capitala țării Chișinău și la 25 km de centrul administrativ Leova. Fondul funciar al orașului Iargara constituie 2.704 ha, dintre care cea mai mare pondere revine terenurilor cu destinație agricolă care ocupă 1.512 ha sau circa 60% din toată suprafața orașului. Bonitatea medie a terenurilor agricole este 68
Iargara () [Corola-website/Science/305254_a_306583]
-
de răul Ișnovăț, la 18 km de centru municipal și 4 km de la stația Revaca. Orașul Sîngeră și localitățile din componența lui, satele Dobrogea și Revaca ce activează în baza Legii nr. 764 - XV din 27.12.2001 “Privind organizarea administrative teritorială” a fost format la 30 martie 1988 prin decretul Sovietului Suprem nr.2617-XI. Sîngeră a fost atestata documentar pentru prima dată la 8 iunie 1485 cu denumirea Sultană. Se spune ca, în urma unei bătălii crîncine dintre moldoveni și turci
Sîngera () [Corola-website/Science/305253_a_306582]
-
localitate-centru de comună în Raionul Hîncești, Republica Moldova. Satul Pogănești este situat pe prima și a doua terasă a părții stângi a văii râului Prut la granița dintre podișul Moldovei Centrale și cîmpia Moldovei de Sud, are ca vecini următoarele unități administrative: la nord satul Cioara, la nord și nord-est satul Mingir, la est și sud-est satul Voinescu toate din raionul Hâncești, iar la sud moșia satului se învecinează cu moșia satului Sărata-Răzeși din raionul Leova. La vest râul Prut desparte moșiile
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
Pogănești a fost creată și primăria Pogănești, care a fost desființată în 1957, satul Pogănești devenind pendinte de comuna Cioara. La 16 august 1981 primăria Pogănești este reactivată din nou și activează până la 1999 când în Republica Moldova are loc reforma administrativă; sau creat județele și primăriile mici au fost comasate cu alte primării. Satul Pogănești din nou a devenit pendinte de primăria Cioara. Odată cu schimbarea conducerii de vârf în Moldova, se face o nouă reîmpărțire administrativă, sunt lichidate județele și apar
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
în Republica Moldova are loc reforma administrativă; sau creat județele și primăriile mici au fost comasate cu alte primării. Satul Pogănești din nou a devenit pendinte de primăria Cioara. Odată cu schimbarea conducerii de vârf în Moldova, se face o nouă reîmpărțire administrativă, sunt lichidate județele și apar raioanele din nou, ca rezultat în 2003 primăria Pogănești este reactivată și la moment comuna Pogănești are două sate Pogănești și satul Marchet. Este necesar de a menționa și alte evenimente care au avut loc
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
persoane, dintre care 2.740 sunt moldoveni sau 57% din numărul total. Populația ocupată constituie 1.260 persoane. Pe teritoriul orașului funcționează școala medie de cultură generală cu un contingent de 800 elevi, 40 profesori și 25 unități personal tehnic administrativ. Din anul 2005, gimnaziul primește statut de liceu, funcționînd sub denumirea de Liceul Teoretic "Luceafărul". Grădinița de copii are o capacitate de 160 locuri, colectivul de educatori este format din 9 persoane și cel al personalului tehnic-administrativ din 25 persoane
Biruința () [Corola-website/Science/305255_a_306584]
-
români, în 1849 Costache Negri și-a dedicat eforturile cauzei unioniste, dar în curând a avut posibilitatea să se întoarcă în Moldova, unde fusese ales un nou domnitor, Grigore Alexandru Ghica, care l-a numit în diverse funcții judecătorești și administrative. Ca om politic și patriot s-a remarcat mai cu seamă după 1851, când a ocupat prima funcție publică - pârcălab de Covurlui. Odată cu internaționalizarea chestiunii românești, din 1855 Negri a început o carieră diplomatică, care a făcut din el cel
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
nici prea comod, nici confortabil. Aerian Toate aeroportulile civile, în Columbia, sunt gestionate de "Aeronautica Civil de Colombia". Transporturile naționale columbiene sunt controlate de aceeași agenție. Agenția de control vamal și imigrațiune este gestionată de "Departamento Administrativo de Seguridad (Departamentul Administrativ de Securitate)". Aeroporturi internaționale Transport urban, sub-urban, special Transporul urban în Columbia este gestionat de mai multe companii private, în marile orașe. Rutele sunt desemnate de autorități, diferitor companii, care deservesc respectiv aceste rute, cu variate tipuri de vehicole destinate
Economia Columbiei () [Corola-website/Science/305994_a_307323]
-
, cunoscut și ca "Varmeghia Hunedoarei" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1265-1920. Capitala comitatului a fost orașul Deva. se învecina la vest cu Comitatul Caraș-Severin ("Krassó-Szörény"), la nord-vest cu Comitatul Arad ("Arad"), la nord-est cu Comitatul Turda-Arieș ("Torda-Aranyos"), la est cu comitatele Alba
Comitatul Hunedoara () [Corola-website/Science/306003_a_307332]
-
Suprafața comitatului în 1910 era de 7.809 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Hunedoara a fost înființat în Evul Mediu. El a fost atestat pentru prima oară în 1265 ca "Hungnod" de către Papal Quitrent Register. În 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată, teritoriul său a fost parțial modificat. În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României. Majoritatea teritoriului Comitatului Hunedoara se regăsește azi în
Comitatul Hunedoara () [Corola-website/Science/306003_a_307332]
-
subiectivitate, participare afectivă a emițătorului, generând trei registre stilistice: neutru, solemn și familiar. Există cinci stiluri funcționale: Stilul beletristic se folosește în operele literare și prezintă următoarele trăsături: Stilul științific se utilizează în lucrările științifice și prezintă următoarele caracteristici: Stilul administrativ se utilizează în documente oficiale (cereri, rapoarte, procese-verbale, referate, curriculum vitae), în documente referitoare la activitatea unor instituții sau în relațiile administrative, politice, juridice etc. Se caracterizează prin:
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
operele literare și prezintă următoarele trăsături: Stilul științific se utilizează în lucrările științifice și prezintă următoarele caracteristici: Stilul administrativ se utilizează în documente oficiale (cereri, rapoarte, procese-verbale, referate, curriculum vitae), în documente referitoare la activitatea unor instituții sau în relațiile administrative, politice, juridice etc. Se caracterizează prin:
Limbă (comunicare) () [Corola-website/Science/306002_a_307331]
-
Ioncu, Gheorghe Stârcea și Nicolae Bivol. Tot în aceeași zi a fost elaborat și adoptat programul și statutul partidului. Programul partidului preconiza împărțirea tuturor moșiilor la țărani, vot universal pentru femei și bărbați, dezvoltarea cooperației sătești, gratuitatea învățământului elementar, descentralizarea administrativă. Este important de menționat faptul că denumirea partidului a fost aleasă în ultima minută a adunării. Inițial, Pantelimon Halippa și Daniel Ciugureanu, optau pentru denumirea de Partidul Național Democrat. Această denumire a circulat ca o denumire alternativă luni bune după
Partidul Țărănesc din Basarabia () [Corola-website/Science/306012_a_307341]
-
inclusiv a Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului, care avea statutul de „Primul între egali” în lumea episcopilor ortodocși. Unii dintre membrii acestor familii, care cuceriseră o mare influență politică și adunaseră averi considerabile în cursul secolului al XVII-lea, ocupau funcții administrative foarte importante în Imperiul Otoman. Din 1669 până la 1821, fanarioții au servit ca dragomani (translatori) ai Sublimei Porți și ai ambasadelor străine. Alături de demnitarii bisericii și de funcționarii locali din provincii, fanarioții reprezentau clasa conducătoare greacă în timpul dominației otomane până la
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
administrație a devenit extrem de periculoasă pentru statul otoman, de vreme ce acești supuși au tins să-și ofere sprijinul armatelor Habsburgilor în contextul Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman. Până în secolul al XVII-lea, Patriarhul Grec al Constantinopolului a devenit conducătorul administrativ și religios suprem al tuturor supușilor ortodocși din imperiu, indiferent de apartenența lor națională. Toate patriarhiile care fuseseră independente până la acea vreme, inclusiv Patriarhia Serbiei, fondată încă din 1557, au fost trecute sub autoritatea Bisericii Grecești. În plus, începând din
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
un factor politic foarte important în imperiu și, în funcțiile de agenți diplomatici, au jucat roluri notabile în afacerile Regatului Marii Britanii, Franței sau Imperiului Rus. Fanarioții au intrat rapid în competiție cu musulmanii pentru unele dintre cele mai importante funcții administrative din imperiu: unii dintre ei erau implicați în munca de colectare a impozitelor, erau împuterniciți să controleze monopolurile comerciale, lucrau ca subcontractori în diferite întreprinderi, au devenit furnizori ai Curții Sultanului și au căpătat demnitatea de domnitori ai unuia sau
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
, alternativ "Comitatul Albei Inferior", cunoscut și ca "Varmeghia Albei" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei. Capitala comitatului a fost în evul mediu orașul Alba Iulia, iar între 1878-1919 orașul Aiud. se învecina la vest cu Comitatul Hunedoara ("Hunyad"), la nord cu Comitatul Turda-Arieș ("Torda-Aranyos"), la est cu comitatele Târnava Mică ("Kis-Küküllő") și
Comitatul Alba de Jos () [Corola-website/Science/306062_a_307391]