20,856 matches
-
scriitura a trecut de-a lungul timpului ("plecată de la neantul în care gândirea părea că se înalță fericită deasupra cuvintelor, scriitura a parcurs toate etapele unei solidificări treptate: mai întâi obiect al privirii, apoi al acțiunii și, în sfârșit, al crimei, ea trăiește astăzi un ultim avatar, absența"276), Barthes se oprește la o definiție a scriiturii-ca-sociolect, "un orizont al speranței" ce ocupă un loc intermediar între "realitățile" numite limbă și stil. Producția literară se regăsește la intersecția a două axe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
chiar alienat, nu este niciodată obscen. Obscenitatea începe când nu mai există spectacol, scenă, teatru, când totul devine de o transparență și o vizibilitate imediate, când totul este expus luminii puternice și inexorabile a informației și comunicării"444. În Le crime parfait, Baudrillard face reconstituirea istoriei unei crime crima realului și a exterminării iluziei vitale, radicale a lumii. În stadiul actual, nu doar realul nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
începe când nu mai există spectacol, scenă, teatru, când totul devine de o transparență și o vizibilitate imediate, când totul este expus luminii puternice și inexorabile a informației și comunicării"444. În Le crime parfait, Baudrillard face reconstituirea istoriei unei crime crima realului și a exterminării iluziei vitale, radicale a lumii. În stadiul actual, nu doar realul nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul de "realitate". În orizontul descris de către simulare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
când nu mai există spectacol, scenă, teatru, când totul devine de o transparență și o vizibilitate imediate, când totul este expus luminii puternice și inexorabile a informației și comunicării"444. În Le crime parfait, Baudrillard face reconstituirea istoriei unei crime crima realului și a exterminării iluziei vitale, radicale a lumii. În stadiul actual, nu doar realul nu este posibil, ci și iluzia cine acceptă conceptul de "iluzie" asumă într-un fel și termenul de "realitate". În orizontul descris de către simulare, dispariția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
atragere în capcana proprie a Celuilalt, de disperare ironică ce va da naștere iluziei. Dorind să surprindă seducția într-o singură mișcare, Baudrillard o concepe cel puțin pentru primele două stadii ca fiind: • farmecul unei puteri formă sacrificială; • înfăptuirea unei crime perfecte (în sens simbolic); • crearea unei opere de artă, seducția fiind considerată drept una dintre Artele Frumoase; • operație a unei trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului aluziv și ceremonial al unui secret; • o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca o mască, uzează de toate atuurile seducției, cum ar fi secretul, amânarea, acoperirea și, din acest punct de vedere, "o carte este terminată doar când obiectele sale au dispărut. Substanța sa nu trebuie să lase urme. Este ca o crimă perfectă. Oricare ar fi obiectul său, scriitura trebuie să permită iluziei să radieze și să se transforme într-o enigmă care să nu poată fi dezlegată de specialiștii și politicienii realiști ai conceptului. Obiectivul scriiturii este acela de a-și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ses structures, Gallimard, Paris, 1970 (în trad. rom. Societatea de consum. Mituri și structuri, trad. de Alexandru Matei, Editura Comunicare.ro, București, 2005). BAUDRILLARD, Jean, La Transparence du Mal. Essai sur les phénomènes extrêmes, Galilée, Paris, 1990. BAUDRILLARD, Jean, Le crime parfait, Galilée, Paris, 1995. BAUDRILLARD, Jean, Le Miroir de la production, Galilée, Paris, 1985. BAUDRILLARD, Jean, Mots de passe, Pauvert, Paris, 2000. BAUDRILLARD, Jean, Oublier Foucault, Galilée, Paris, 1977. BAUDRILLARD, Jean, Paroxistul indiferent. Convorbiri cu Philippe Petit, trad. de Bogdan Ghiu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care conviețuiesc cu succes în scriitura unui autor paradigme opuse, pe care el le investește deopotrivă cu putere explicativă, iar, pe de altă parte, că această poziționare, printre altele, i-a adus și atributul de "maniheist". 417 Jean Baudrillard, Le crime parfait, Galilée, Paris, 1995, p. 141. 418 Jean Baudrillard, La pensée radicale, Sens & Tonka, éditeurs, Paris, 1994, p. 23. 419 Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent. Convorbiri cu Philippe Petit, trad. de Bogdan Ghiu, Editura Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2001, p. 26
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard, L'echange symbolique et la mort, p. 116. 441 Ibidem, p. 112. 442 Jean Baudrillard, Simulacres et simulation, p. 36. 443 Jean Baudrillard, Strategiile fatale, p. 72. 444 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, p. 15. 445 În Le crime parfait, Baudrillard notează: "trăim într-o lume în care cea mai înaltă funcție a semnului este aceea de a face să dispară realitatea, și în același timp de a masca această dispariție. Astăzi, arta nu face altceva. Mass-media nu fac
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al propriei biografii” îi rămâne străin. Și cum nu înțelege să cedeze puterea auctorială (,,personajele sunt personale, aparțin scriitorului”), el va domina scena prin comic. Umbrele din Banchetul lui Platon le ,,angajează” să lucreze pentru el, ,,fură” scenele unei enigmatice crime dintr-un roman polițist englez, își întrerupe ,,curentul liric” din inimă, își face harakiri ori, nemaivrând să locuiască în Cocktail, își rezervă rolul de prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a romanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
slab. Discutam chiar o astfel de problemă cu o angajată pe care o voi numi Mandy. „Nu Înțeleg de ce”, mi-a spus ea, „dar uitați-vă, Kelly (nume fictiv) ăsta cred că ar putea să scape nepedepsit și pentru o crimă”. „Ce vrei să spui?”, am Întrebat-o. „În departamentul nostru, suntem 11 persoane care ne spetim aici zi de zi”, s-a plâns ea. „Dar tipul ăsta Întârzie frecvent, nu prea muncește Ă uneori chiar doarme cu capul pe birou
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
lumea poetică a tenerorum lusor amorum 97: "Jur pe torțele mele..., pe săgețile mele..., pe mama mea și pe capul lui Cezar, că din ale tale precepte eu nu am învățat nimic ilegal, iar în arta ta nu comite nicio crimă. La fel ca și pe aceasta, de-ai putea tu apăra și restul! Știi că există ceva și mai grav98, care ți-a dăunat! (Scis aliud, quod te laeserit, esse magis). Oricum ar fi, căci nu trebuie amintită acea durere
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că există ceva și mai grav98, care ți-a dăunat! (Scis aliud, quod te laeserit, esse magis). Oricum ar fi, căci nu trebuie amintită acea durere nu poți spune că nu ai comis nicio greșeală. Chiar dacă vrei să-ți acoperi crima sub imaginea greșelii, furia judecătorului tău nu a fost mai severă decât o meritai"99. Iată repusă în discuție problema error în toată gravitatea ei. Totuși, chiar dacă, până la sfârșit, această error s-ar putea dovedi a fi un simplu pretext
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a atentat la viața împăratului și nici nu a folosit violență fizică împotriva acestuia (dacă asta deducem din repetatele declarații ale poetului potrivit cărora cauza delictului său nu a fost una sângeroasă)107. Mai rămâne doar a treia categorie de crime împotriva maiestății imperiale, cea mai vastă și mai elastică, și care, tocmai de aceea, a secerat mai multe victime sub diverși împărați: injurii, fie și numai cuvinte, împotriva împăratului. S-ar putea crede cu ușurință că poetul cu verva sa
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-l fi ignorat numai Graecinus? Fără îndoială, Sulmonezul vrea să îi clarifice destinatarului său adevăratul motiv al exilului.)260 Oricum ar fi, este vorba de o culpa și nu de un scelus 261, cu condiția să nu se considere o crimă orice vină împotriva marilor zei! Omnis an is magnos culpa deos scelus est? (v. 26) Ovidiu îi dojenește, în treacăt, pe "marii zei" (= Augustus) care au dat peste cap normele legale, considerând niște mici greșeli grave, atunci când îi vizează direct
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al lui M. Valerius Maximus și cele care aparțin unui alt personaj, Cotta Messalinus, fiul lui Cotta Maximus care a fost consul în anul 20 d.H. Se pare că acesta din urmă a fost acuzat în anul 32 d.H. de crimă de lesmaiestate și, cu toate că pe urmă a fost eliberat, și-a sfârșit viața otrăvit 272. În orice caz, pe noi ne interesează să subliniem că un nepot din neamul lui Messalla Corvinus a sfârșit prin a fi acuzat în mod
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și, cu toate că pe urmă a fost eliberat, și-a sfârșit viața otrăvit 272. În orice caz, pe noi ne interesează să subliniem că un nepot din neamul lui Messalla Corvinus a sfârșit prin a fi acuzat în mod explicit de crimă de lesmaiestate și că de el (sau, poate, de tatăl acestuia) Ovidiu se arată strâns legat, să spunem, spiritual: ne aflăm în cadrul acelorași tradiții de independență și de libertate față de instituția imperială și de tiranie 273. Lui Cotta Maximus îi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
două versuri pline de echivocuri: Et tamen ut cuperem culpam quoque posse negari, Sic facinus nemo nescit abesse mihi (v. 39-40). Ripert traduce: "[...] autant je souhaiterais qu'on pût mettre en doute ma faute, autant il est notoire que de crime je n'en ai pas commis". Fragmentul în latină pare să sugereze mai mult: dorința mea este să mi se poată nega până și vina. Aceasta este convingerea intimă a poetului, pe care el vrea să o insinueze în inima
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la Tomis. Numai pentru cei care nu sunt de partea poetului care-și susține nevinovăția în ceea ce privește pedeapsa gravă care l-a lovit, Ovidiu se umilește cu afirmații care reproduc, ca un ecou, părerile celor care l-au trimis în exil: crima, oricare ar fi aceasta, nu a comis-o. De altfel, dacă comportarea sa nu ar fi fost totuși scuzabilă, pedeapsa cu relegarea ar fi fost prea blândă. Însuși autorul pedepsei, Augustus, când a decis care-mi sunt greșelile (crimina), a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
referens, et quod mea crimina primi Erroris venia posse latere vides, Respicis antiquum lapsis in rebus amicum, Fomentisque iuvas vulnera nostra tuis. (v. 91-94) Ce va fi vrut să spună Ovidiu prin primus error nu putem ști. Ripert traduce: "... mon crime peut être excusé comme on excuse une première erreur...", dar sensul este foarte vag și nesatisfăcător. S-ar putea crede că pentru Ovidiu (și, după cum sugerează, pentru Paulus) primus error înseamnă scrierea Artei iubirii; sau, s-ar putea imagina, dar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n cea de apoi vreme: Să tremuri ca un cîine În rane schilăvit. Ca molipsit de crime veninul s-aibi În tine, Și-n casele ce intri să vezi a curați, Ca urmele de șarpe, și urma după tine, Cu apa cea sfințită În preajmă a stropi. Pribeag vei fi În lume, fără lăcaș, culcare, Și cin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc negru și roșu lumina se preface, Plumb e ușurința și cerul se desface; Cad rebelii-n spațiu și vîjÎie căzînd, Haos, abis mare-i așteaptă căscînd. Pică și se schimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn peste Codrul-Fără-Viață - regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea puterilor infernale: „Soția lui e groaza și noaptea-a lui complice! Ca tigru fără sațiu, sub un stejar la pîndă, El face zi și noapte o crîncenă izbîndă, Găsind În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
numai ură, să nu simți decît jale! Să chemi cumplita moarte, și ea, l-a ta chemare, Să rîdă, să te lase luptînd cu-a ta mustrare, Încît s-ajungi tu Însuți a te feri de tine Prin ultima ta crimă, ucidere de sine! Blăstem! blăstem pe capul-ți În lunga vecinicie! A ta cenușă peară În vînt și neagră fie!” Blestemul, În tradiția poetică a epocii, este, la Alecsandri de o violență abstractă. În afara apei care În atingere cu păcătosul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
când e vorba de dragoste. Negăsindu-și o exteriorizare legitimă, el se reține și invadează toate încăperile sufletului [...], ajunge să paralizeze toate forțele sufletești prin întreținerea unei febre continue, de care omul de rând nu poate scăpa decât doar prin crimă pasională, iar artistul prin transferul ei în ficțiune poetică: procesul cel mai obișnuit al creației artistice". 99 Vezi comentariul Gabrielei Omăt din E. Lovinescu "Sburătorul". Agende literare, vol. V, ed. cit., pp. 484-485. Femeile la care se referă frecvent Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]