22,212 matches
-
viziune ademenitoare din trecut. Entuziasmați de bunătatea timidă a cholos-ilor∗, ne-am dus Într-o albie secată din apropiere, unde ne-am Întins păturile și am dormit, sub mîngîierea soarelui care răsărea. La 12 am pornit din nou, mult mai fericiți; trecuserăm peste suferințele din noaptea precedentă, urmînd sfatul bătrînului Vizcacha∗. Dar drumul era lung, așa că n-a trecut prea mult și frecvența popasurilor a devenit notabilă. Ne-am oprit să ne odihnim la cinci după-amiaza, observînd indiferenți silueta unui camion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ajuns. Pe lîngă asta, carnetul său de șofer costase foarte mult, luînd În considerare obișnuita șpagă pe care a trebuit să o dea pentru a-l obține. Proprietarul camionului a urcat și el la bord ceva mai departe. A părut fericit să ne ia pînă la Lima, Însă numai cu condiția să călătorim pe mașină, pentru a ne putea ascunde cînd treceam prin punctele de control ale poliției, deoarece era interzis să iei călători Într-un camion ce transportă marfă. Proprietarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
LA CIUDAD DE LOS VIRREYES Orașul viceregilor Ne aflam la capătul uneia dintre cele mai importante părți din călătoria noastră, fără nici un cent și fără șanse prea mari de a face rost de ceva bani În viitorul apropiat, Însă eram fericiți. Lima e un oraș frumos, ce și-a depășit trecutul colonial (cel puțin așa părea după ce văzuserăm Cuzco) ridicînd clădiri noi. Renumele său de oraș bijuterie nu este justificat, Însă cartierele elegante de locuințe de la periferie sînt legate prin alei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Stromboli, cu Ingrid Bergman, În regia lui Rossellini. Nu cred că i se poate da alt calificativ În afară de groaznic. Ziua de miercuri a marcat o dată importantă: am fost anunțați că vom pleca a doua zi. Veștile ne-au făcut foarte fericiți, din moment ce nu am putut să mă mișc aproape deloc din cauza astmului și am petrecut zile Întregi zăcînd În pat. Încă de foarte devreme, În ziua următoare, am Început să ne pregătim psihic pentru plecare. Cu toate acestea, ziua s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ce dorm deja în pacea Domnului ne sunt mai aproape acum decât înainte, căci ne-au iubit și ne iubesc, și-au dat viața întru credință și speranță, iar dragostea lor a fost mai puternică decât moartea. Fr. Iosif Diac Fericiți cei prigoniți pentru dreptate O carte înălțătoare, cuprinzând 38 de biografii ale franciscanilor martiri care au fost - după expresia unuia dintre ei - „cernuți prin sitele Securității” în anii de neagră prigoană ateistă. Unele scrise chiar de subiecții detenției, altele (în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că timpul comunismului a reprezentat o perioadă de aproape cincizeci de ani de mare încercare a creștinilor de dincoace de cortina de fier, dar astăzi ne putem bucura de roadele abundente ale credinței înaintașilor noștri. Conștienți și recunoscători, dedicăm această fericită aducere aminte fraților franciscani care au suferit pe nedrept după gratii, în zeghe, pentru a nu-i afunda în abisul uitării și pentru a le mulțumi că pentru a ne croi nouă astăzi drumul acesta au dat dovadă de mari
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
frugală cină, am plecat la culcare. Marți, 21 aprilie. A treia zi a Paștelui catolic Astăzi continuăm vizitarea bisericilor din localitate și din împrejurimi. Astfel, după ce am servit micul dejun am plecat cu autocarul în localitatea Bartrès, unde Bernadeta Soubirous, fericita vizionară a Maicii Domnului la Lourdes în anul 1958, și-a petrecut câțiva ani ai copilăriei sale, la una dintre rudele ei. Aici, la Bartrès am celebrat Sfânta Liturghie în biserica parohială, după care am admirat un minunat triptic de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fost hirotonisit preot în catedrala din Alba Iulia, de Arhiepiscopul Alexandru Cisar, care în fiecare dimineață la sf. Liturghie ne-a vorbit înflăcărat latinește despre preoție în cele opt zile de exerciții spirituale pe care ni le-a ținut, de fericită pomenire, bunul și prea cucernicul părinte Alois Herciu, în mâinile cui am făcut și profesiunea solemnă, că și atunci tot el ne-a ținut sfintele exerciții spirituale. La 1 decembrie 1952 am fost numit vicar parohial la parohia catolică Huși
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Poart-o pe regeasca-ți urmă; Toate relele-i le curmă, Și în ziua cea din urmă, Du-o în cerescul plai! Întărește-ne pe cale Cu merindea Cinei tale; Dintru-a plângerilor vale Du-ne-n plaiuri imortale Du-ne-n fericitul rai. Amin. Pr. Ștefan Tătaru Viața, almanah 1943, pp. 65-66 ...Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Închinare P.C. Sale Pr. Dr. Iosif P. M. Pal Cu ocazia jubileului de 25 de ani de preoție Apostol de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bune și mulțumitoare. Iarna a apărut cu tot cortegiul ei de bucurii, este într-adevăr iarnă moldovenească, pe care o cunoști din copilăria ta, cred că îți aduci aminte. Aștept un răspuns. - Dorindu-ți încă o dată toate cele bune, sărbători fericite și la mulți ani, rămân al frăției tale cu dragoste în sfântul nostru Părinte Francisc, Preot Gheorghe Vameșiu Către Pr. Eldo Boreatti (Roma) Rădăuți, 1 aprilie 1977 Dragă Părinte, Și în anul acesta răsuflul cald al primăverii adus-a zilele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ajuns la convingerea din Imitațiunea lui Cristos, că ce vrei să vezi în lume, că doar peste tot îi pământ, apă și aer. Deocamdată toate acestea le am din belșug și în țara mea. Îți doresc toate cele bune, sărbători fericite și rămân al Frăției tale, cu dragoste în Sfântul nostru părinte Francisc, Pr. Gheorghe Vameșiu și - din corespondență, Arhiva Provinciei Text coperta spate: La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a doua jumătate nu m-am ales decât cu prietenia unui elev de excepție - Infantele - și, poate, într-un mod indirect - cu profesiunea vieții mele: cinematografia. CASTELE ÎN SPANIA Două perioade împletite într-un chip mai mult sau mai puțin fericit cu o facultate de predilecție, Filozofia, și cu trei prietenii fundamentale: Vally [Valentin Bălănescu] și Crin [Teo dorescu] - colegi la Filozofie, și Florino [Delatola] - muzician, vecin de cartier. După trecerea celor două jumătăți ale tinereții, normal era să urmeze maturitatea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și dinamic, tinzând fără încetare către o finalitate exterioară și simplistă. Acum însă, dimpotrivă, e pacea, e abandonarea, deloc sterilă, ci evoluând pe niște planuri interioare ascendente... S-ar zice că sunt trist... De fapt, sunt numai calm, calm și fericit. Am recopiat în acest caiet tot ce scrisesem pentru tine pe marginea unei cărți, într-atât simțeam nevoia de a-ți spune tot ceea ce gândeam în chiar clipa în care o gândeam... Nu te voi vedea astăzi! Va fi pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vedea astăzi! Va fi pentru prima oară de câteva săptămâni încoace. Va fi ca o repetiție a acelei despărțiri mai lungi care va veni în curând... Mă gândeam azi că datorită ție trăiesc acum o a doua adolescență... O adolescență fericită. 10 iulie 1952 Cred că lucrurile se vor aranja - mă gândesc la munca mea și la bani. Am avut de altfel ieri câteva indicii de bun augur și intuiția a ceva fast care va să vină. Mai mult decât atât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu mândrie... Din refuzul meu de a prețui lucruri râvnite de alții... Nu am nici un fel de regrete, ba dimpotrivă, m aș simți chiar foarte mulțumit dacă aș fi sigur că refuzul meu nu te-a supărat. Aș fi chiar fericit dacă aș fi sigur de contrariul... 14 iulie 1952 Simțământ de neliniște: Giglio n-a mai apărut de mai multe zile. Va trebui să-l caut. Seara nu pot să adorm. Citesc târziu în noapte... 16 iulie 1952 Am lucrat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
basmale multicolore, nici domnii cu burtă, nici bohema care infestează plaja și nici - supremă fericire - orchestra simfonică a cinema tografiei. Pe blo curile mari de piatră și ciment prăvălite în mare zburdă și pescuiesc ado lescenți arși de soare, grațioși, fericiți, rău-crescuți și cu ochii blânzi. Marea - verdele tare, nobil al adâncimii, care n-are nimic a face cu braga sordidă de lângă plajă - clocotește necontenit printre stâncile artificiale, deși azi e prima zi mai calmă și crabii au ieșit din găurile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am avut doar o scurtă conversație prin fereastră. Mihai s-a întors negru și cu nasul cojit. Am avut din cauza emotivității sale și câteva zile agitate. Totul însă s-a liniștit și se va sfârși definitiv în chipul cel mai fericit prin plecarea noastră la munte. Aici la București e o căldură îngrozitoare, însă pe mine nu mă supără întru nimic: acasă stau cu toate perdelele trase, într-un costum din cele mai sumare, și sug sifon cât este ziulica de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu adevăratul Eu, care zace undeva în străfunduri... și tot mai puternic, tot mai irezistibil mă simt atras către această Realitate și știu bine că ziua în care o voi regăsi (ca pe o idee platoniciană) va fi cea mai fericită zi din viața mea, dar totodată - cea mai dureroasă... Va fi ziua regăsirii, dar și a renunțării la aceste convențiuni care mi-au devenit o a doua natură și a căror menire era să-mi facă viața mai comodă și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o poate răpi (nici chiar eu), mă liniștesc și încep să mă simt aproape fericit! Abjurare Nu mai ai nevoie de dragostea mea: căci ai făcut din ea un lucru de nimic, lipsit de valoare. Cu atât mai rău pentru mine! M-ai lăsat să ard în zadar, Stăpâne, și nici măcar nu te-ai învrednicit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
răcoros. și astfel, timp de trei zile, am înșelat vigilența întregului personal și la capătul lor am obținut mult dorita externare. Era o zi frumoasă, însorită și Vally venise de dimineață să mă conducă acasă. Eu eram amețit, dar totodată fericit de cacialmaua pe care reușisem s-o duc la bun sfârșit. Am plecat cu tramvaiul și am făcut nesfârșite planuri de va canță împreună. Dat fiind că prietenul meu venea de unde venea, iar eu ieșeam de unde ieșeam, aveam nevoie amândoi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toate acestea țin de trecut! Cât despre viitor, viitorul este nesigur: justiția maurilor nu e totdeauna cea mai bună. N-are importanță: să ne bucurăm de prezent! Noi ducem mereu același mod de viață, bun și laborios, care ne face fericit, atât cât se poate fi fericit. Trebuia într-adevăr să fi plătit din plin pentru a avea dreptul la o asemenea fericire. Nicicând viața nu ni s-a părut atât de frumoasă! Mai mult decât atât, ne simțim extrem de bine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
despre viitor, viitorul este nesigur: justiția maurilor nu e totdeauna cea mai bună. N-are importanță: să ne bucurăm de prezent! Noi ducem mereu același mod de viață, bun și laborios, care ne face fericit, atât cât se poate fi fericit. Trebuia într-adevăr să fi plătit din plin pentru a avea dreptul la o asemenea fericire. Nicicând viața nu ni s-a părut atât de frumoasă! Mai mult decât atât, ne simțim extrem de bine în acest nou ermitaj pe care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toți au scris, au compus, au cântat, au muncit pentru tine, pentru tine s-au dăruit omenirii, pentru tine au suferit, și singura lor răsplată e bucuria ta. Bucură-te, dar și răsplătește-i... Fiind fericit, pe ei îi faci fericiți. Cât de convenționale și de înșelătoare sunt realitățile obiș nuite ale vieții, cât de mincinoase! Cât de amarnic se înșală cei care își închipuie că pentru o pungă de galbeni și-a scris Mozart melodiile-i nepieritoare, sau pentru zece
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
celălalt, să ne potolim setea care ne mistuie! Căci ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. „Când la sfârșitul zilei auzeam că numele-mi fusese salutat pe Capitoliu cu aplauze, noaptea aceea pentru mine încă nu era o noapte fericită...“ „Când însă cel pe care îl iubeam mai mult dormea acuma lângă mine sub același acoperiș, în noaptea rece, Când în tăcere, sub lumina tomnatică a lunii, fața lui era întoarsă către mine, Iar brațul lui era adus ușor pe după
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
băuturii... Casa Rădulescu era însă o casă serioasă, cu cămări totdeauna pline, așa că se punea problema doar a organizării într-un mod mai plăcut și mai festiv a tuturor acestor bunuri care, puse bine de prevederea gazdei, abia așteptau o fericită ocazie pentru a se risipi peste oaspeți ca dintr-un corn al abundenței. Agitată, Alice s-a retras în sanctuarele sale din fundul casei - cămări și bucătării -, iar noi, oaspeții, strânși în camera lui Mihai, atât de plăcută pe lumină
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]