21,807 matches
-
71-75; Gabriela Gavril, Omul năpădit de cuvinte, CL, 1991, 14; Ioan Holban, De aici nu vom putea evada niciodată!, CRC, 1991, 20; Eugen Simion, Peisaj liric cu înger palid, RL, 1991, 23; Maria Ana Tupan, Nichita Danilov și reabilitarea imaginarului poetic, VR, 1991, 7; Ioana Dinulescu, Lumea ca un teatru de marionete, R, 1991, 7-8; Ioan Milea, Melancolie și extaz, APF, 1991, 7-8; Traian T. Coșovei, Numele casei tale, melancolia, CNT, 1991, 38; Sebastian Vlad Popa, Neîndurătoarea rază a lucidității, CC
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
1; Alex. Ștefănescu, Al doilea Nichita al literaturii române, RL, 1999, 16; Mircea A. Diaconu, Nichita Danilov. Tablouri fără ramă, CL, 1999, 8; Ștefan Borbély, Spectacolul lumii (văzut dinspre crepuscul), APF, 2000, 10; Cistelecan, Top ten, 33-35; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 49-55; Pop, Viață, 191-195; Popa, Ist. lit., II, 331-332. R.D., L.H.
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
textul de epica rituală, recitarea amintește de incantație, apelurile către supranatural stabilesc relații cu poezia cultică, prezența fantasticului și finalul optimist trimit la basm, personajele din mitologia creștină la legendă etc. Valoarea artistică a speciei sporește datorită acumulărilor de experiență poetică din mai multe epoci. Cei care au practicat d. vreme îndelungată au căpătat o ușurință de improvizație generatoare de procedee noi: forma liberă a prozodiei, monologul și dialogul, alternarea fanteziei cu elemente de grotesc, coexistența caracterului arhaic (cifre fatidice, formule
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
o mitologie națională, în care eroi și divinități din folclorul românesc (Negru Vodă, Dochia, Sf. Vineri ș.a.) se întâlnesc cu personaje din mitologia latină sau cu altele, inventate de autor. Lipsită de unitate, epopeea este hibridă și greoaie, fără suflu poetic. În manieră clasicistă a scris o tragedie în versuri, în cinci acte, Optum (1897). Acțiunea este plasată în anul 1031 d.Hr., la Curtea domnului Timișanei. Personajele, puse în situații dramatice neverosimile, declamă emfatic și fără convingere. A mai compus
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
acte, Optum (1897). Acțiunea este plasată în anul 1031 d.Hr., la Curtea domnului Timișanei. Personajele, puse în situații dramatice neverosimile, declamă emfatic și fără convingere. A mai compus câteva poeme dramatice, rămase în manuscris, nefinisate. D. a tradus Arta poetică a lui Horațiu (1882), versuri din Camões, capitole din Dante (Paradisul pământesc) și Tasso (Ierusalimul liberat) și poezii din Silvio Pellico și Giacomo Leopardi. Traducerile din poeții italieni sunt stângace, într-un limbaj neexpresiv. Fragmentele traduse din Eneida lui Vergiliu
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
1885; ed. 2, Iași, 1894; Cercetări literare, Iași, 1887; Hore oțelite, București, 1892; Valea vieții, Iași, 1892; ed. îngr. și introd. Georgeta Antonescu, Cluj-Napoca, 1983; Optum, București, 1897; Cercetări literare, îngr. și introd. Georgeta Antonescu, Cluj-Napoca, 1983. Traduceri: Horațiu, Arta poetică, Iași, 1882. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, III, 109-127; Claudio Isopescu, Lo scrittore romeno Aron Densușianu, Napoli, 1936; E. Lovinescu, Titu Maiorescu, II, București, 1940, 211-216; Călinescu, Ist. lit. (1941), 481; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 275-276; L. Volovici, „Adversarii” Junimii (1867-1880), ALIL
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
pentru autor mărturii indubitabile asupra religiei pelasge, zeităților și tradițiilor acesteia. Construcția ieșită din fantezia lui D. nu rezistă unei riguroase analize a faptelor; ea rămâne doar mărturia unei pasiuni extraordinare pentru cercetarea mitologiei românești și a unei viziuni aproape poetice asupra trecutului îndepărtat al locuitorilor Daciei. SCRIERI: Les Roumains du Sud (în colaborare cu Frédéric Damé), București, 1877; Revoluțiunea lui Horia în Transilvania și Ungaria, București, 1884; Note critice asupra scrierii d-lui A.D. Xenopol, „Teoria lui Rösler”, București, 1885
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
Regatul României, București, 1912; Dacia preistorică, introd. C.I. Istrati, București, 1913; ed. îngr. Victorela Neagoe, introd. Manole Neagoe, București, 1986; Istoria militară a poporului român, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2002. Culegeri: Vechi cântece și tradiții populare românești. Texte poetice din răspunsurile la „chestionarul istoric” (1893-1897), îngr. și introd. I. Oprișan, București, 1975; Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarul lui Nicolae Densușianu, îngr. și introd. Adrian Fochi, București, 1976. Repere bibliografice: Encicl. rom
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
optimist, ca în Cumpăna (1949), Vadul nou (1951), Oameni de azi (1952), ultimele două încununate cu Premiul de Stat. Piesele cumulează toate convențiile și directivele oficiale referitoare la naționalizare, colectivizare etc., încercând uneori să depășească normele realismului socialist prin atmosfera poetică a acțiunii sau prin proiecția simbolică a unor eroi. Intențiile de răspuns la „comanda socială” conduc și mai acuzat la schematism în piesele într-un act pentru „teatrul de amatori”. În competiție cu dramaturgia lui Horia Lovinescu - Citadela sfărâmată, Surorile
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
paradigmatic pentru falimentul unei iluzii și - semn al conștiinței morale - pentru curajul de recunoaștere a acestuia. Autorul a mai scris reportaje, vioaie articole și eseuri pe teme sportive (el însuși practicând sportul), s-a încercat și în teatru (o farsă poetică), fără însă a persevera. Istoria literară îl reține ca poet cu o evoluție dintre cele mai spectaculoase și totodată ca pe un caz dramatic de conștiință. SCRIERI: Goarnele inimii, București, 1949; Cântec pentru Legea cea Mare, București, 1949; Lazăr de la
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
superioară. Personalitate contradictorie, D. a lăsat o operă inegală, din care totuși rezistă o parte însemnată. Critica d-lui N. Davidescu evoluează în cercul unor preocupări moderniste; cu tot excesul firesc unui scriitor ce operează în sânul propriei sale formule poetice, ea se menține, în genere, prin expresia sa abstractă, cenușie și masivă, într-o atitudine de relativă obiectivitate și de rezervă ce impune prin calitatea sa intelectuală și prin desăvârșita ei convergență spre o țintă precisă. E. LOVINESCU SCRIERI: La
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
noi. Majoritatea textelor au drept cadru satul părintesc și coboară, de cele mai multe ori, spre amintirile copilăriei. Povestitorul se plasează în logica personajului copil, de unde un stil al sincopei logice, tipic infantile, cu câștig imediat în calitatea atmosferei și în încărcătura poetică. Vaca bătrână e o piesă antologică, reluată, cu modificări păgubitoare, din păcate, în volumul pentru copii La noi, când vine iarna (1979). Eroul este un copil de zece ani, care se îmbolnăvește grav și este dus la oraș în vederea unei
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
Ieși, moment important în constituirea, la noi, a criticii literare, a apărut în D. M., fără a fi terminat. Hasdeu fixează, precedându-l pe T. Maiorescu și nu departe de spiritul acestuia, criteriile poeziei, insistând asupra „imaginii pure sau ideii poetice”, care e „sâmburele” ei, și asupra rolului determinant al imaginației. Tot aici Hasdeu începe și polemica sa cu T. Maiorescu, pe care-l ironizează la rubrica „Tutti frutti”. Conflictul se adâncește în urma acuzei de imoralitate pe care Comitetul central de
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
cuvintelor și are senzația deplinei integrări în existența generală. Din entitate alienată, victimizată, conștiința umană (numită adesea și „memorie”) devine un „univers convergent”, o concentrare fantastică de imagini și sensuri, o forță a cunoașterii care străbate spațiul și timpul. Eul poetic își afirmă credința că existența este posibilă și după sfârșitul pământesc, atenuându-și obsesia paralizantă a morții. Pe aceste coordonate, extrem de ambițioase, evoluează poetul, care se prezintă de la bun început ca fiind logodit cu „vestala elegiei”, ca „mirele unei solitudini
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
salvator, „poetul adună lumea-n manuscris” pentru a o feri de nonsens și dispariție. De la poezia ca plâns abisal, D. evoluează spre a-i conferi un statut transcendental - „sensul lumii e poezia”. Sedus de teoria mallarmeană a creării unui limbaj poetic în sine, ermetic, sibilinic, dar și de demonstrațiile suprarealiste, care acordau prioritate întâmplărilor de la nivelul subconștientului și al visului, D. a elaborat numeroase texte situate la granița dintre originalitate și ermetism, pe de o parte, și improprietate și neclaritate, pe
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
el continuă un tip de literatură tradițională, nutrită de efluvii romantice, pornind de la creația populară, înclinată spre reflexivitate critică, semnificativă însă prin nuanțare și mai cu seamă prin interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist care intuiește și stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul liric, când nu anticipă sentimentalismul sămănătorist, trimite la arta lui M. Sadoveanu sau la finețea senzitivă din proza poetică a lui D. Anghel. D. are gustul tainei, vocația fantasticului (chiar dacă uneori acesta e prea elaborat, cu puternice înrâuriri din E.T.A. Hoffmann și E.A. Poe), prefigurând factura scrierilor lui Gala Galaction și, poate, ceva din atmosfera povestirilor lui V.
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
realizând în limba franceză prima sinteză universitară originală asupra acestui domeniu, până la el studiat doar fragmentar: Istoria literaturii franceze. Secolul XX (1868), „o vedere de ansamblu asupra creatorilor contemporani din literatura franceză, pe care îi trece prin filtrul unei sensibilități poetice deosebite” (Irina Mavrodin). Lucrarea va fi completată prin apariția, în 1971, a antologiei La littérature française moderne, de Rimbaud à nos jours, realizată împreună cu Irina Mavrodin și Micaela Slăvescu. Va colabora la dicționarul Scriitori francezi (1978) cu articole ce se
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
populară (I-II, 1922-1923), că geneza etnică a românilor are natură pastorală, opinie care va fi nuanțată de alți etnografi și folcloriști. În Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice (1980), D. nu se mai rezumă la texte poetice și își depășește spațiul predilect de cercetare, Vrancea, prin prelungiri în zona Ceahlăului și spre unele localități transilvănene apropiate. Ca și în celelalte lucrări, autorul angajează aici și aspecte etnografice și dialectale, iar despre textele-convorbiri crede că „pot înfățișa mai
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
e o prezență aproape obsesivă, de obicei străină și neprietenoasă, și un anume simț al naturii nu-i lipsește lui D. La fel cu poeții anacreontici sau petrarchiști, cultivă și el contrastul, însă într-o manieră artificială. Dintre producțiile lui poetice, mai cunoscută este Piima lui Neculai Dimachi asupra vistieresei Anica Roset, care a circulat sub un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț de observație și nu lipsit de umor, D. a compus și versuri satirice
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
suflul poematic anunțau certe calități de prozator. În volumul de nuvele Stânca tarpeiană (1975), aflat sub umbra tutelară a lui Cehov (cum remarca Sorin Titel), autoarea folosește un ton discret, evită, de regulă, melodrama și exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută prin școala reportajului, ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă monologul confesiv și câștigă în autenticitate prin gesturi și replici. Și în proza din volumul În căutarea Penelopei
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
28; Daniel Dimitriu, „Poeme mecanice”, CL, 1973, 2; Dragoș Vrânceanu, „Poeme mecanice”, ARG, 1973, 12; Barbu, O ist, 382; Iorgulescu, Scriitori, 59-60; Lit. rom. cont., I, 733-734; Dinu Flămând, Sub un clopot de sticlă, AFT, 1980, 4; Laurențiu Ulici, Clima poetică, CNT, 1980, 4; Dana Dumitriu, Un volum convingător și original, RL, 1980, 17; Petru Poantă, „Grădina de iarnă”, TR, 1980, 14; Valentin Tașcu, „Camera albă”, CRC, 1983, 4; Emil Nicolae, „Camera albă”, ATN, 1983, 2; Adriana Iliescu, „Camera albă”, RL
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
Poeme introductive (1986), În căutarea poemului pierdut (1995) ori Poesia mirabilis (1999), e rostită frecvent ideea că poemul nu se oferă de la sine celui care îl modelează. La rândul său, poetul există ca o favoare și o consecință a uimirii poetice, el trecând necondiționat de la starea contemplativă la ipostaza de dependență creatoare. Fiind o existență aparte printre cei „fără gloria greierului în fața furnicii”, poetul găsește satisfacții simbolice dincolo de pragmatismul relațiilor sociale, unde opulența face bună pereche cu obtuzitatea sau cu impostura
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
Un poet la New York, 2002). Interesat de apusul modernității și de intrarea liricii în vârsta postmodernă, poetul concepe volumul Elegiile după Rilke (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), recurgând la intertextualitate pentru a construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului este de a se dedica unei existențe solitare, departe de zgomotul mundan, cu scopul de a-și clarifica, în liniștea confruntării directe cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații nemediate de subterfugiile livrești. Starea poetică, aptă să „comunice” întreg cuprinsul lumii fenomenale, încearcă să surprindă momentul desfacerii lumilor și a timpului, al condensării și încâlcirii emoțiilor, inclusiv al unui erotism difuz. În absența iubirii, se pronunță divorțul estetic de lume cu Poeme golănești (1997), aici
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]