204,613 matches
-
(n. 24 iulie 1951) Jurist, Demnitar, Diplomat, Parlamentar. Facultatea de Drept, București (1975). Magistrat, procuraturile Curtea de Argeș și Pitești (1975-1990). Avocat, Barourile Argeș (1990-1995), București (1995-2004). Responsabilități politice și administrative: Primarul Municipiul Pitești (1990); Prefect, Argeș (1990); Deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Argeș pe listele partidului FSN. a demisionat din Parlament pe data de 29 iukie 1991. Secretar general, Guvernul României, București (1991); Ambasador în Republica Ecuador
Nicolae Olteanu () [Corola-website/Science/305472_a_306801]
-
Finanțare Europeană PROFESOR universitar TITULAR Didactice FACULTATEA DE MANAGEMENT DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII DE STIINTE AGRONOMICE BUCUREȘTI - FILIALA SLATINA Discipline predate: Managementul General; Managementul Resurselor Umane; Managementul Afacerilor; Managementul Proiectelor cu Finanțare Europeană CONFERENȚIAR universitar TITULAR Didactice FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII „CONSTANTIN BRÂNCUȘI”, TÂRGU-JIU Discipline predate: Managementul General; Managementul Resurselor umane; Managementul Afacerilor; Managementul Proiectelor cu Finanțare Europeană CONFERENȚIAR universitar TITULAR Didactice FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII „CONSTANTIN BRÂNCUȘI”, TÂRGU-JIU Discipline predate: Managementul General; Managementul Resurselor Umane; Managementul
Marin Ionică () [Corola-website/Science/305473_a_306802]
-
Managementul Proiectelor cu Finanțare Europeană CONFERENȚIAR universitar TITULAR Didactice FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII „CONSTANTIN BRÂNCUȘI”, TÂRGU-JIU Discipline predate: Managementul General; Managementul Resurselor Umane; Managementul Afacerilor; Managementul Proiectelor cu Finanțare Europeană LECTOR asociat Didactice FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII „CONSTANTIN BRÂNCUȘI”, TÂRGU-JIU, FILIALA SLATINA Discipline predate: Managementul General; Managementul Resurselor Umane; Managementul Afacerilor; Managementul Proiectelor cu Finanțare Europeană 1976 - 1980 PROFESOR cumulard Predare disciplină „Organizarea și conducerea științifică a muncii (Management)” Grupul Școlar Industrial de Construcții - Montaj
Marin Ionică () [Corola-website/Science/305473_a_306802]
-
BELLI, MEMBRU de ONOARE al ACADEMIEI de STIINTE AGRONOMICE și SILVICE din ROMÂNIA, DIRECTOR al Institutului Național de Cercetări Economice - ACADEMIA ROMÂNĂ Studii postuniversitare de DOCTORAT în COTUTELA; 1997 DIPLOMĂ de studii „MANAGEMENTUL procesului democratic” RADSTEDHUS - DANEMARCA Studii politice și administrative; 1996 - 1998 Doctorand în COTUTELA Managementul activității economice și publice regionale Academia de Studii Economice din Chișinău - Republică Moldova Studii postuniversitare de doctorat; 1994 DIPLOMĂ de absolvire „Managementul Administrației Publice” Internațional Institut Republican SUA ¬- locația Municipiul Pitești Studii de specializare
Marin Ionică () [Corola-website/Science/305473_a_306802]
-
teritoriul capitalei. În perioada dintre cele două războaie, dezvoltarea orașului și a vecinătăților a făcut ca această zonă să fie înconjurată de câteva dintre cele mai importante parcelari din acea perioadă, cum ar fi Regiei, Herescu, Grant, situate pe teritoriul administrativ al capitalei, și Costescu și Micescu, aflate în intravilanul comunei Marele Voievod Mihai. În 1936, se pune temelia unei adevărate capodopere de arhitectură bisericească în stil neobizantin, Biserica Belvedere, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Sfânta Muceniță Ecaterina
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
a făcut parte din Sectorul Negru al Capitalei, actualul sector 6, știind fiind faptul că, la momentul respectiv, Bucureștiul era împărțit în cinci sectoare, în cadrul a patru culori: galben, negru, albastru și verde. Când s-a adoptat, în 1952, denumirea administrativă de raioane, sectorul 6 includea raioanele Gheorghe Gheorghiu-Dej și o parte din raionul Lenin. Între 1940 și 1960, terenul din această zonă, mai puțin afectat de inundațiile periodice (primăvara) ale Dâmboviței, a început să fie ocupat în etape succesive de
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
a fost dezvoltată ad-hoc, pentru a suplini o lacună legală. După admiterea acțiunii de modificare a actelor de stare civilă ca urmare a schimbării de sex, realizarea operației, expertiza INML care să ateste noul sex, are loc, doar prin procedură administrativă, schimbarea prenumelui persoanei trans. Ulterior se atribuie un nou CNP, se înscriu mențiunile corespunzătoare pe marginea actelor de stare civilă și se obțin noile acte de identitate. Persoanele transgender se confruntă cu bariere structurale în accesarea unor servicii medicale corespunzătoare
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
Municipiul București ( comparativ cu celelalte sectoare ), fiind deci cea mai sigură zonă din București, conform acestor statistici. În sec. al XIX-lea, în sud, teritoriul Bucureștilor, considerat cu periferia sa mai mult agricolă, se întindea dincolo de linia de centură dar, administrativ, nu ținea de oraș. De aceea nu era cuprinsă nici în planul Borroczyn din 1854. Harta topografică Satmari din 1864 o reprezintă însă clar: se întindea de la centură pe 1-2 km către sud și către est și foarte puțin către
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
Pe un plan din 1911 și o hartă din 1914 se poate observa un proces de densificare a zonei și apariția de noi străzi cum ar fi Str. Veseliei. Pe hărțile din 1926 respectiv 1930 se pot observa clar limitele administrative ale Bucureștiului, în zona studiată aceasta fiind reprezentată de Str. Bachus. Trebuie menționat faptul că foarte puține hărți ale Bucureștiului din acei ani ofereau informații și din afara limitelor administrative ale orașului și în consecință lipsa informațiilor în afara acestor limite nu
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
Pe hărțile din 1926 respectiv 1930 se pot observa clar limitele administrative ale Bucureștiului, în zona studiată aceasta fiind reprezentată de Str. Bachus. Trebuie menționat faptul că foarte puține hărți ale Bucureștiului din acei ani ofereau informații și din afara limitelor administrative ale orașului și în consecință lipsa informațiilor în afara acestor limite nu trebuie asimilată cu ideea că acolo nu ar fi existat nici un fel de așezare; în realitate procesul de extindere a cartierului era în curs și în strânsă legătură cu
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
era în curs și în strânsă legătură cu dezvoltarea industriei din zonă care atrăgea o numeroasă forță de muncă. Perimetrul orașului închis între șoselele de centură de la jumătatea secolului al XIX-lea a fost ultimul care încerca, fără succes, definitivarea administrativă a orașului propriu-zis (zona exterioară, rurală, putând fi asimilată cu o regiune suburbană). De atunci au mai fost căutate și alte sisteme de definitivare administrativă a orașului dar care nu aveau nici o legătură cu întinderea reală a vetrei orașului și
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
centură de la jumătatea secolului al XIX-lea a fost ultimul care încerca, fără succes, definitivarea administrativă a orașului propriu-zis (zona exterioară, rurală, putând fi asimilată cu o regiune suburbană). De atunci au mai fost căutate și alte sisteme de definitivare administrativă a orașului dar care nu aveau nici o legătură cu întinderea reală a vetrei orașului și nici cu vreun accident de teren, vatra clădită întinzându-se tentacular dincolo de limitele fixate. Totuși, după 1920, perimetrul fixat a încercat să se raporteze la
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
ca limită posibilă a întinderii vetrei orașului, linia forturilor, înăuntrul acesteia putându-se schița ușor, dar mereu mobil, limitele suprafeței clădite fără întreruperi din vatra orașului, față de vetrele și moșiile comunelor suburbane. În prezent, cartierul Ferentari se află pe teritoriul administrativ al sectorului 5 al Municipiului București. Din 1929 (anul când s-a realizat prima zonare a capitalei în 4 sectoare) până în 1948 cartierul Ferentari a făcut parte atât din sectorul III (albastru) cât și din comuna suburbană Șerban Vodă. Prima
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
principiul sectoarelor de cerc cu vârful în zona centrală și baza în cartierele periferice. a fost inclus în totalitate în Raionul V.I. Lenin. Această organizare a fost menținută până în 1968 când cele 8 raioane au fost înlocuite cu 8 sectoare administrative delimitate după aceleași principii. Cartierul Ferentari se va afla începând din acest an în sectorul 5 chiar și după 1979 când a avut loc o nouă reorganizare administrativ-teritorială ce a însemnat în principal reducerea numărului de sectoare de la opt la
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
1926 se observă deja fenomenul de densificare în curs iar pe o hartă din 1930 se poate observa deja formarea aproape definitivă a rețelei de străzi, în forma cunoscută chiar și în prezent, cu mențiunea că Str. Bachus reprezenta limita administrativă între sectorul III albastru și Comuna Șerban Vodă. Se pot observa ochiurile de teren rămase libere; acestea au fost ocupate mai târziu fie prin parcelări particulare fie prin intervenții ale statului în timpul regimului de factură comunistă. Suprafețele parcelelor sunt în
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
linii de autobuz fiind introduse în vederea asigurării unor condiții mai bune de transport pentru populație. În toate aceste situații legătura cartierului cu centrul orașului a fost asigurată. Totuși, după 1987, odată cu amplificarea lucrărilor de constucție a noului Centru politic și administrativ din București traseele acestor linii au fost modificate radical, acestea ocolind centrul. Chiar dacă, la începutul anilor 90 a fost restabilită o legătură cu Piața Unirii de care a beneficiat publicul călător din cartierul Rahova, tramvaiele din Ferentari nu au mai
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
fiind adăugați leii, care îi dau numele. De-a lungul istoriei sale, a găzduit ospătăria „La Soarele de Aur”, băcănia „La Câinele Alb” și prăvălia „La Fluierul Mare”. În timpul regimului comunist Casa cu Lei a fost sediu pentru diverse oficii administrative, pentru ca după Revoluția din 1989 să fie sediu pentru diferite firme. Pe locul actualei construcții este atestată pe planul cetății Timișoara încă de la 1752 o clădire care deservea comunitatea ortodoxă, atât cea română, cât și cea sârbească. Se afla acolo
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
un apartament și a făcut eforturi pentru a fi aprobate de către primărie planurile de refacere. La parterul Casei Brück funcționează din 1910 o farmacie, care păstrează în parte mobilierul și vitrinele originale. Palatul Baroc a fost de la construirea lui sediu administrativ. În prezent găzduiește Muzeul de Artă din Timișoara. Palatul are o formă rectangulară. Are subsol, parter, două etaje și o mansardă. Structura s-a dezvoltat înglobând unele clădiri mai vechi, printre ele clădirea Oficiului minier din 1733. Palatul a găzduit
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
fiind și liderul organizației de partid asociate acelei structuri ministeriale. La nivel provincial sau la nivelurile inferioare, structurile de partid și de stat sunt separate în mod invariabil, în ciuda faptului că șeful local al partidului deține funcții importante pe linie administrativă, iar șeful administrației locale se numără printre fruntașii comuniști provinciali Structura organizatorică a partidului a fost distrusă în timpul Revoluției Culturale și a fost reconstruită după aceea de Deng Xiaoping, cel care este inițiatorul așa-numitului "Socialism cu caracteristici chineze" și
Partidul Comunist Chinez () [Corola-website/Science/303474_a_304803]
-
de retragere. În octombrie, o forță de 130.000 de oameni, aflată sub conducerea lui Bo Gu și Li De, a străpuns liniile naționaliștilor. Dintre cei aproximativ 130.000 de oameni, cam 86.000 o reprezentau soldații, 11.000 personalul administrativ, restul fiind format din civili simpatizanți ai comuniștilor. Această acțiune militară a fost sprijinită de o serie de diversiuni locale în timpul străpungerii pricipale, dar și după aceasta. După câteva luni de marș către apus, armata comunistă, hărțuită fără întrerupere de
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
moartea sa, proprietatea era împărțită în mod egal între moștenitori ca și cum ar fi fost proprietate privată: regatul era o formă de patrimoniu" (Rouche 1987 p 420). Regii numeau magnați care să devină "comiți", având sarcini de organizare a armatei, sarcini administrative, și de mediere a disputelor. Acest lucru a fost necesar după prăbușirea sistemelor birocratice și de încasare a taxelor ale romanilor, odată cu preluarea de către franci a administrației, pe măsură ce intrau în vestul și sudul puternic romanizate ale Galiei. Conții trebuiau să
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
moare, tronul revenindu-i lui. A abandonat cultul tatălui său, revenind la zeii tradiționali. În al doilea an de domnie, părăsește Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ și, în același timp, își schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton", în Tutankhamon, „imagine vie a lui Amon", marele zeu al Egiptului, adorat în temple de la Karnak până la Teba, capitala religioasă. Demolarea monumentelor închinate lui Aton începe
Tutankhamon () [Corola-website/Science/301461_a_302790]
-
zonă nu dobândise până atunci o importanță politică, economică, socială sau religioasă, pentru că rolul dominant în zonă, în plan politic și spiritual, îl avea Cenadul. În 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. În momentul atestării sale, acesta făcea parte din comitatul Timiș, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat, cu centrul administrativ în „Urbs Morisena” (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
în zonă, în plan politic și spiritual, îl avea Cenadul. În 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. În momentul atestării sale, acesta făcea parte din comitatul Timiș, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat, cu centrul administrativ în „Urbs Morisena” (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat regatului ungar. Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. În momentul atestării sale, acesta făcea parte din comitatul Timiș, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai târziu ca Banat, cu centrul administrativ în „Urbs Morisena” (apoi Cenad) fusese cucerit de către maghiari în jurul anului 1030 și încorporat regatului ungar. Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, atât Timișoara cât și funcția de comite de
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]