199,936 matches
-
Între 1878-1918 era numit "Landeschef" și guvernatorul Bosniei și Herțegovinei, care nu aparținea de nici una dintre jumătățile Dublei Monarhii, deci nu era subordonată guvernului de la Viena responsabil de Cisleithania, ci era un condominium administrat de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe, care era responsabil de afacerile comune ale întregii Austro-Ungarii. Landeschef-ul sau Statthalter-ul era numit de către împărat la propunerea guvernului cezaro-crăiesc. În cazul în care țara se confrunta cu relații politice încordate (cum a fost mai mereu cazul Regatului Boemiei), Statthalter-ul
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
vigoare. Landeschef-ul primea toate instrucțiunile de la guvernul din Viena. Potrivit legii din 1868 care privea guvernarea, în responsabilitatea Landeschef-ului cădeau în primul rând chestiunile legate de cultură și învățământ, apărarea teritorială, siguranța publică, agricultura, precum și (pe baza unor dispoziții separate) finanțele și comerțul - toate aceste domenii fiind reglementate prin legi inițiate și adoptate la nivel central, de către Consiliul Imperial. Chestiunile militare în sens restrâns intrau în sarcina autorităților militare. Landeschef-ului îi era subordonată conducerea Bezirk-ului, care controla și coordona comunele / localitățile
Landeschef () [Corola-website/Science/337477_a_338806]
-
la alegerile din 1907, nu a fost imitat de dietele regionale până în 1918. Un caz particular era cel al Bosniei și Herțegovinei care nu aparținea nici de Cisleithania, nici de Transleithania, ci era administrată de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe. Aici, prima dietă proprie a fost constituită în 1910, după ce teritoriul, deja ocupat din 1878, a fost oficial anexat în 1908. Dieta provincială avea dreptul de a elabora și emite legislație în privința politicilor sociale, economice și de educație ale țării
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
Rogers a făcut avere și și-a consolidat reputația de investitor. La 37 de ani a decis să renunțe la serviciul de zi cu zi, dar a continuat să fie deosebit de activ. Pe lângă administrarea pro-priului portofoliu, a fost profesor de finanțe la Școala de Afaceri a și a făcut o călătorie în jurul lumii, pe motocicletă, parcurgând peste 160 000 de kilometri, pe șase continente, și intrând, cu această expediție, în . Această călătorie a făcut obiectul primei sale cărți, "Investment Biker (Motociclistul
Jim Rogers () [Corola-website/Science/336475_a_337804]
-
septembrie 1520 - 4 august 1598, a fost un om de stat englez, primul consilier al reginei Elisabeta I a Angliei (17 noiembrie 1558 - 24 martie 1603), de două ori Ministru de Externe(1550 - 1553 și 1558 - 1572) și Ministru de Finanțe din 1572. A fost fondatorul dinastiei Cecil, care a produs mulți politicieni, inclusiv doi Primi miniștrii. Cecil s-a născut la Bourne, în Lincolnshire în 1521, a fost fiul lui Richard Cecil, proprietar la Burghley House ( în Stamford, Lincolnshire) și
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
discret și un bun catolic." Ducele de Northumberland îl face administratorul proprietăților prințesei Elisabeta. Corespondează în secret cu Elisabeta înainte de moartea Mariei I. Noua regină are încredere imediat în William Cecil și îl numește Secretar de Stat. Controlul strict asupra finanțelor, conducerea Consiliului Privy și crearea unui serviciu de spionaj sub conducerea lui Francis Walsingham, fac din el cel mai important ministru din timpul domniei Elisabetei I. Dawson susține că obiectivul pe termen lung a lui Cecil, era unificarea Insulelor Britanice
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
Franceză. În timpul Terorii Iacobine se retage la Evreux, ca apoi să fie rechemat la Paris pentru a face parte din Convenția Națională. În această calitate, a propus înființarea Școlii Centrale, a promovat libertatea presei și transparența modului de administrare a finanțelor publice. În 1799 a fost ales președinte al Corpurilor Legiuitoare și candidat pentru Senat din partea partidului conservator. De asemenea, a fost numit membru al Legiunii de Onoare. În 1809 a părăsit scena politică și s-a retras într-o fermă
Charles-François Dupuis () [Corola-website/Science/331184_a_332513]
-
prima expoziție fiind vernisată în iulie 1943. Colecția este apoi mutată și redeschisă, în 1949, în blocul Rosenthal de pe Calea Victoriei. În toamna anului 1952 se amenajează spațiul de la parterul imobilului pentru a adăposti întreaga colecție, dar ocuparea spațiului de către Ministerul Finanțelor îi obligă pe organizatori să cedeze piesele Academiei Române, unde au rămas până în preajma inaugurării muzeului, la 3 mai 1997. Sunt expuse seriile numismatice emise de Banca Națională a României, alte piese de importanță majoră, însemne bancare, precum și o galerie de portrete ale guvernatorilor
Muzeul Băncii Naționale a României () [Corola-website/Science/331327_a_332656]
-
succes cu danezii, s-a întors la Stockholm și s-a angajat în corectarea situației politice, financiare și economice reușind să susțină pacea în timpul restul de 20 de ani ai domnie sale. În această perioadă au avut loc modificări în finanțe, comerț, procedura judiciară, educație, a apărut guvernul biserică Carol al XI-lea a fost succedat de singurul său fiu, Carol al XII-lea, care a făcut uz de armata bine instruită în bătălii în întreaga Europă. Când regele Carol al
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
aproape tot. În timpul războiului, regele a condus personal armata pe câmpul de luptă, dar fără mari rezultate iar conflictul a deteriorat relația sa cu consilierii. Cu toate acestea, tulburările interne din Suedia și preluarea administrării daneze de capabilul ministru de finanțe Peder Oxe a stabilizat situația. Războiul s-a încheiat printr-un status quo care a permis Danemarcei să obțină pacea. Frederic al II-lea a semnat Tratatul de pace de la Stettin (1570), care nu a adus decât slabe avantaje Danemarcei
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
de dezvoltare economică continuă, dar nesustenabilă pe termen lung. Motorul creșterii economice l-a reprezentat efortul general de modernizare a țării după cucerirea independenței, prin executarea de mari lucrări publice de infrastructură finanțate cu împrumuturi externe. După cum arăta ministrul de finanțe Take Ionescu la prezentarea bugetului anului 1900, România era "o țară care s-a obicinuit de 18 ani să introducă în fiecare an, în viața ei economică, o medie de 45 până la 50 de milioane de lei, bani streini. Ei
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
piețele externe, ca urmare a evoluțiilor de pe piața mondială, respectiv declanșarea războiului burilor în Africa și a Răscoalei Boxerilor în China. Compromiterea aproape în totalitate a producției agricole a anului 1899 a avut un impact economic major asupra economiei și finanțelor României. Deși cantitățile de precipitații căzute în anii 1898 și 1899 au fost aproape de mediile multianuale (511 respectiv 527 mm/m față de media de 562 mm/m înregistrată în perioada 1880-1910), particularitatea a fost reprezentată de repartiția lor temporală, acestea
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
metalică ajunsese aproape la limita legală." Pierderile înregistrate nu au fost semnificative (130.000 lei în 1899 și 230.000 în 1900), fiind recuperate în următorii doi ani. Perioada de vârf a crizei, atât pentru piața comercială cât și pentru finanțele publice, a fost între decembrie 1899 și februarie 1900, când Banca Națională a fost nevoită să ia măsura fără precedent de a urca ratele scontului și lombardului la 9% și respectiv 10%, valorile maxime din întreaga istorie a băncii de
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
principalele valute, precum și cea mai mare variație anuală, de 4,76%, (de aproape trei ori mai mare față de media multianuală de 1,62%) Rămânea, pentru rezolvarea crizei, o singură soluție: contractarea unui nou împrumut în străinătate. Generalul Manu, ministrul de finanțe, a încercat să-l contracteze în Germania, dar nu a reușit, considerând condițiile ca nefiind satisfăcătoare. În loc să înțeleagă că piața financiară era slabă în Europa, d-lui s-a gândit la persoana sa; și putând face în primăvară un împrumut
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
neutilizate încă din creditele anterioare, ele "impunând statului român să-și retragă legile votate și promulgate în suveranitatea sa." La 11/23 aprilie 1899 s-a constituit guvernul conservator condus de Gheorghe Grigore Cantacuzino, în care funcția de ministru al Finanțelor era deținută de generalul Gheorghe Manu. În aceeași zi (30 martie/11 aprilie) cu demisia guvernului anterior (Sturdza II), s-a produs moartea liderului conservator Lascăr Catargiu, căruia îi fusese încredințat de către rege mandatul, astfel că Partidul Conservator a fost
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
liberală. Deși nu contesta acest fapt, Adevărul din 9 octombrie 1899 observa că cei care își luaseră sarcina de-a conduce Partidul Conservator au făcut tot posibilul să încurce moștenirea grea. În același timp, referindu-se la noul ministru de finanțe ziarul "Adevărul" scria că "nimeni n-a uitat cuvântările sale din parlament, ca ministru de finanțe și mai în urmă de interne, care erau monumente de inconștiență și inabilitate. Trecerea sa prin aceste două departamente și modul cum le-a
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
luaseră sarcina de-a conduce Partidul Conservator au făcut tot posibilul să încurce moștenirea grea. În același timp, referindu-se la noul ministru de finanțe ziarul "Adevărul" scria că "nimeni n-a uitat cuvântările sale din parlament, ca ministru de finanțe și mai în urmă de interne, care erau monumente de inconștiență și inabilitate. Trecerea sa prin aceste două departamente și modul cum le-a administrat vor rămâne de pomină". Iar Petre P. Carp caracteriza astfel competența ministerială a generalului Manu
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
urmă de interne, care erau monumente de inconștiență și inabilitate. Trecerea sa prin aceste două departamente și modul cum le-a administrat vor rămâne de pomină". Iar Petre P. Carp caracteriza astfel competența ministerială a generalului Manu: "Domnul ministru de finanțe de atunci poate nu și-a dat seama de situațiunea în care se aflau piețele europene, căci d. general Manu este cunoscător de toate amănuntele lucrurilor de la noi, se vede însă că nu tot așa de competent este în judecarea
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
acestei datorii flotante guvernul recurge în noiembrie 1899 la un împrumut extern de 175.000.000 lei de pe piața germană. În același timp, plata cuponului datoriei externe și a altor angajamente financiare externe reprezenta un alt element de presiune asupra finanțelor publice. Astfel, numai pentru anul 1900 din cantitatea de 119 milioane lei aur și devize trase de Banca Națională de pe piețele externe, peste 46 milioane lei au fost puse la dispoziția statului pentru aceste plăți. Noua guvernare conservatoare a anunțat
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
cardinalului Mazarin, a fost întemnițat în 1643, dar a evadat în 1648 prin drumul de straja. Cardinalul de Retz (1652-1664) și prințul de Condé au fost și închiși pentru rolul lor de lideri în Fronda. În 1661, supraveghetorul deposedat de finanțe, Nicolas Fouquet, a fost deținut în donjonul în timpul procesului său pentru însușirea ilegală de fonduri ale statului și lezmajestate, înainte de a fi transferat la donjonul de la Moret-sur-Loing. În perioada respectivă, fiecare etaj se afla o cameră centrală, la care conduceau
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
comandant de divizie în campaniile anilor 1916 1917, și 1918. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 13 Infanterie în Bătălia de la Mărășești. După război, generalul Ioan Popescu a fost ministru de finanțe în anul 1919 în guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Popescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
(CCRM) este instituția supremă de audit public extern din Republica Moldova și unica autoritate publică a Republicii Moldova cu rolul de auditare a finanțelor publice și de exercitare a controlului asupra formării, administrării și utilizării resurselor financiare publice și gestionării patrimoniului de stat. Instituția a fost creată în 1994, în conformitate cu prevederile art.133 al Constituției Republicii Moldova și ale Legii nr. 312-XIII din 8 decembrie
Curtea de Conturi a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/334215_a_335544]
-
din Moldova, Facultatea „Drept” (specializarea: dreptul internațional și relațiile economice externe). În 1999-2000 a urmat un curs de magistru în administrarea afacerilor la Școala de Management din Bled, Slovenia. În 2001 a absolvit Academia de Studii Economice din Moldova, Facultatea „Finanțe” (specializarea: bănci și burse de valori). În perioada iulie 1994 - iunie 1996 a activat în calitate de consultant la Ministerul Economiei, iar în 1996-1998 a fost lector la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (Facultatea de Drept și Facultatea Studiilor Economice). În iunie
Iurie Muntean () [Corola-website/Science/334301_a_335630]
-
fost viceministru al Economei al Republicii Moldova, în timpul mandatului de ministru al lui Igor Dodon. În aprilie 2009 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova de Legislatura XVII pe lista PCRM. A fost numit președinte al Comisiei Politică Economică, Buget și Finanțe. La alegerile anticipate din iulie 2009 din nou a fost ales ca deputat, în parlamentul de Legislatura XVIII. La următoarele alegeri anticipate din 2010 iarăși a fost ales în funcția de deputat, în parlamentul de Legislatura XIX (2010-2014). În 2010
Iurie Muntean () [Corola-website/Science/334301_a_335630]
-
Gessner, urmând a fi redenumit în "" în 1821. Ziarul a renunțat la în anul 1946 și a fost tipărit în alb-negru până în 2005, cu o întârziere semnificativă față de alte ziare de aceeași anvergură. Articolele sunt concentrate pe noutăți din business, finanțe și cultură. Articolele despre lifestyle sunt foarte rar întâlnite. Ziarul se aliniază viziunilor politice ale , având o orientare politică liberală de centru-dreapta. Tirajul ziarului a constituit 18.100 de exemplare în 1910, 47.500 în 1930 și 66.600 în
Neue Zürcher Zeitung () [Corola-website/Science/334376_a_335705]