20,476 matches
-
câmp de forță numit AKKA, a cărui efect devastator se poate materializa în neantizarea oricărui obiect din univers, indiferent de mărime, fie el stea sau planetă. AKKA a fost o armă de distrugere în masă, iar secretul ei a fost încredințat unui grup de femei, fiind folosită pentru a răsturna tirania imperială. Ea este folosită și pentru exterminarea meduzelor, deși acestea încearcă să-i fure secretul. Odată cu dispariția meduzelor este distrusă și baza lor, Luna. John Ulnar se îndrăgostește de păstrătoarea
Jack Williamson () [Corola-website/Science/317222_a_318551]
-
Basarabia). O necurmată alergare în cerc sub apăsarea îndoielilor (tot mai torturante odată cu înaintarea spre echilibru și luciditate), gândind pasional Reîntregirea. Cunoaște acumulări, angoase, căderi și sfâșieri, râvnește „o mare de alb” ca un ultim acord, scrie în transă și, încredințându-ne vocea interioară, se eliberează, așteptând „un tren” (lumina de la capătul tunelului, deci) într-o „gară bolnavă”, pe un „peron de tranzit”, realitate în care a încremenit, din păcate, Basarabia de azi. E o carte-călătorie, în fond, de la Est către
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Placenta venetă îi hrănește visătoria. Dar și însingurarea, insomniile, febra scrisului, retrospecția. „Bântuită de faceri”, poeta cunoaște bucuria rodului. Dincolo de ușoara contaminare cezarivănesciană, preaplină de logos, simte cum fierbe în ea sămânța rodirii, atunci când, „cu unghii înfipte în carne” se încredințează paginii albe. „Înfiată” de arterele venețiene, poeta adulmecă înflorirea, conștientizând și depășind blestemul sterilității. Trăirea la limită, experiența de viață, dură, acumulată într-un spațiu al interminabilelor confruntări, permite autoarei a se simți „un vas plin, mult prea plin”, purtând
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
în sine, încrâncenată a rezista tuturor încercărilor vieții prin evoluție ființială. Experiența venetă demonstrează această reîncarnare. O „altă” poetă pare a se fi ivit. Suspendată între Est și Vest („cu ochi bifocali, care văd simultan două lumi”), Eugenia Bulat ne încredințează această carte a saltului calitativ, a rupturii. S-a eliberat, s-a mântuit („ce închis e-nafară /deschis e de-a dreptul în tine,/!tu știi”). Însingurarea, izolarea s-a vădit rodnică: un șir de nașteri/renașteri i-au răscolit viscerele
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
fabricii de văr. Din nou pe drumuri, ajung la Deva, apoi la Arad și mai pe urma la Lugoj și Caransebeș. Erau foarte săraci. În 1943 ajung la Lugoj, unde se mutase întreaga administrație a județului Satu Mare. Părinții l-au încredințat, pentru a fi întreținut, unei unități militare, unde mai erau și alți copii. Pe 15 iulie 1943 devine unul din soldații Regimentului 5 Roșiori din Lugoj. În regiment erau 12 copii de trupă, el fiind la vârsta de nici 10
Ion Săsăran () [Corola-website/Science/317505_a_318834]
-
doi aliați împotriva fortăreței Srrehes în 1342-1343 nu aveau succes. Campania lui Cantacuzino se reducea la aproximativ 500 de oameni. În acest moment, sosea vestea că Thessalonicul îl recunoștea ca împăra. Țara marilor proprietari se alia șefului aristocrației bizantine. Acesta încredința provincia, administrației viagere a vechiului său prieten Ioan Angelos, acesta domnind într-o semi-independență, dar fără a înceta să recunoască drepturile suverane ale stăpânului său în Epir, Acarnania, Etolia și Thessalia, reușind să-și extindă domeniul în detrimentul posesiunilor catalane din
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Stancu. Studioul Cinematografic București a semnat în 1968 un contract cu romancierul, pentru scrierea unui scenariu intitulat „Jocul”. Contractul a fost reziliat în 1972, dar studioul achiziționează totuși scenariul în august 1973. Casa de Filme 1 preia scenariul și îl încredințează regizorului Radu Gabrea; rolurile principale urmau a fi interpretate de actorii Toma Caragiu și Mircea Diaconu. Filmul intră în faza de producție la 30 martie 1974, dar este scos din producție la 11 mai 1974, "„datorită întârzierii nejustificate a regizorului
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
marele cneaz ortodox al Moscovei, Vasilii I, a trimis bani. Atunci basileul , urmând exemplul tatălui său, a hotărât să se ducă personal în Europa. La 10 decembrie 1399, lăsându-l, în calitate de regent pe nepotul său de frate, Ioan VII, și încredințându-și familia despotatului Moreei, Theodor I (a cărui curte se afla atunci la Monembasia), Manuel II Paleologul a plecat, cu corăbiile lui Boucicaut, din capitala asediată. El a trecut prin Veneția, Padova, Florența, Milano și, la începutul lunii iunie 1400
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
III-lea și soția lui Maria Feodorovna. Alexandru al III-lea avea încredere în el mai mult decât în ceilalți frați ai săi iar în 1886 l-a numit pe Serghei Comandant al Regimentului de Gardă Preobrajensky și i-a încredințat instruirea armată a viitorului Nicolae al II-lea. Marele Duce și soția sa au reprezentat Rusia la Jubileul reginei Victoria. În 1888 au fost trimiși în Țara Sfântă cu ocazia sfințirii Bisericii Sf. Maria Magdalena din Ierusalim, construită în memoria
Marele Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/317710_a_319039]
-
copii ei: Marle Duce Kiril perlele, Boris smaraldele, Andrei rubinele și singura ei fiică, Elena, diamantele. Unul dintre smaraldele din colecția Marii Ducese s-a aflat în posesia actriței Elizabeth Taylor. O altă parte a colecției de bijuterii a fost încredințată în 1918 legației suedeze la Petrograd de către un confident al Marii Ducese, profesorul ei de desen Richard Bergholz, în două fețe de pernă cusute. Marea Ducesă a murit înainte de a le putea recupera, nu știe unde sunt.<br> În august
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
care aceasta declară că are locuința principală. (2) Domiciliul minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește statornic ori, după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredințat în plasament. (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică și în cazul persoanei fizice puse sub interdicție. Art. 27. - Dovada domiciliului Dovada domiciliului se poate face cu unul dintre următoarele documente: a) acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația
Domiciliu (drept civil) () [Corola-website/Science/317722_a_319051]
-
Definirea domiciliului Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea își are locuința statornică sau principală. Art. 14. - Domiciliul minorului (1) Domiciliul minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește statornic. (2) Domiciliul copilului încredințat de instanța judecătorească unei a treia persoane ramâne la parinții săi, iar în cazul în care aceștia au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliu copilul, decide instanța judecatorească. Domiciliul minorului, în cazul în
Domiciliu (drept civil) () [Corola-website/Science/317722_a_319051]
-
infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului este definită ca fiind ""punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredințat spre creștere și educare (...)"". Potrivit prevederilor art. 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, "„nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante”". Principalele rele tratamente sunt: Privarea de mâncare sau băutură, privarea de medicamentele necesare
Abuz asupra copilului () [Corola-website/Science/317741_a_319070]
-
țară a minorilor fără consimțământul ambilor părinți, indiferent de statutul lor juridic (necăsătoriți, căsătoriți, divorțați, etc.). Dintr-o eroare legislativă, însă, Legea cu privire la libera circulație a bunurilor și persoanelor are un paragraf care menționează posibilitatea părintelui căruia i s-au încredințat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă de a ieși din țară fără a mai fi nevoie de acceptul celuilalt părinte. . Măsura de schimbare a domiciliului minorului într-o altă țară este de natură a îngreuna situația tatălui în exercitarea dreptului
Răpirea internațională de minori () [Corola-website/Science/317765_a_319094]
-
el prefera o viață simplă de familie. S-au separat în 1810 și procedura de divorț a început în 1811. Frederica și Gustav au divorțat în 1812. În secret ea l-a susținut financiar după separare. După divorț, ea a încredințat tutela copiilor ei Țarului Rusiei. Ea a continuat corespondența cu fosta soacră, Sophia Magdalena și cu regina Hedvig Elizabeth Charlotte căreia i-a încredințat interesele ei economice în Suedia. În conformitate cu doamnele ei de onoare, Frederica a refuzat propunerile de la cumnatului
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
divorțat în 1812. În secret ea l-a susținut financiar după separare. După divorț, ea a încredințat tutela copiilor ei Țarului Rusiei. Ea a continuat corespondența cu fosta soacră, Sophia Magdalena și cu regina Hedvig Elizabeth Charlotte căreia i-a încredințat interesele ei economice în Suedia. În conformitate cu doamnele ei de onoare, Frederica a refuzat propunerile de la cumnatului ei Frederic Wilhelm de Braunschweig-Oels și Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. S-a zvonit că s-a căsătorit în secret cu tutorele
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
bolșevici împreună cu verișorii săi: Marele Duce Nicolai Mihailovici, Marele Duce George Mihailovici și Marele Duce Paul Alexandrovici. Marele Duce Dimitri s-a născut la Strelna la 13 iunie 1860. Când a împlinit vârsta de șapte ani, educația lui a fost încredințată lui Alexei Zelenoi, un ofițer care servise sub tatăl lui în marina imperială. Lecțiile au urmat cursul obișnuit: știință, aritmetică, rusă, istorie, geografie, arte, limbi străine. A învățat rusă, franceză, germană și engleză. Ca toți membri pe linie masculină a
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
ctitor fiind generalul maior de gardă superioară din armata rusă Johann Georg von Staedler. Mort în luptele dintre ruși și turci la Râmnic, a fost adus și înmormantat în cimitirul ctitoriei sale de la Iași. Din anul 1945 lăcașul a fost încredințat parohiei Toma Cozma, care a amenajat-o pentru credincioșii ei, cu hramul Sf. Mucenic Mina, prăznuit la 11 noiembrie.
Biserica Sfântul Mina din Iași () [Corola-website/Science/318088_a_319417]
-
arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne. Între 14 decembrie 1900 - 11 ianuarie 1905 și între 22 martie 1916 - 23 ianuarie 1919 a fost ales vicepreședinte al Societății Arhitecților din București. La 1 august 1905 i-a fost încredințată direcțiunea Expoziției Generale Române din 1906, fiind numit inspector general al lucrărilor din Câmpul Filaretului, când a fost înființat și Parcul Carol I. Pentru Expoziția Generală Română din 1906, I.D. Berindey a proiectat Pavilionul Casei Staadecker și Pavilionul Comisiunii Europene
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
război daco-roman" Încă după primul război dintre Decebal și Traian (101/102) romanii ocupaseră Banatul și țara Hațegului, Oltenia, vestul Munteniei și probabil sudul Moldovei. Cassius Dio scria că după acest război, comanda armatei romane de ocupație i-a fost încredințată lui Cn. Pinarius Aemilius Cicatricula Longinus, legatul legiunii VII Claudia. La 4 iunie 105 Traian părăsea Roma și însoțit de Decimus Terentius Scaurianus, viitor guvernator roman al Daciei, se îmbarcă la Brundisium, îndreptându-se spre Moesia Superior. Traian va rămâne
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
într-o zonă ferită de perturbații magnetice artificiale, și la proiectarea laboratoarelor amagnetice. Tot el a supravegheat executarea construcțiilor și a adus în țară aparatura, după un stagiu de specializare la Potsdam. Conducerea științifică și organizatorică a observatorului a fost încredințată fizicianului Liviu Constantinescu. Pentru punerea în funcțiune a ansamblului complex de aparate aduse din Germania a sosit de la Potsdam profesorul Richard Bock, împreună cu un asistent. Inaugurarea oficială a avut loc la 16 octombrie 1943, în prezența unor membri ai guvernului
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
limitelor orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În funcția să de Inspector general șef al secției a doua a lucrărilor publice din departamentul Senei și orașul Paris, Brongniart a schițat marile axe ale cimitirului, sub forma unei grădini imense amenajate în
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
regină a Franței, soția regelui Ludovic-Filip al Franței și nepoată a Mariei Antoneta. Au corespomdat cu regularitate, în special când Charlotte era în Mexic. Când Charlotte avea zece ani, mama sa, Louise-Marie, a murit de tuberculoză iar Charlotte a fost încredințată contesei de Hulste, o prietenă apropiată a familiei. La 27 iulie 1857, la Bruxelles, Charlotte s-a căsătorit cu verișorul ei de gradul doi Arhiducele Maximilian de Austria, fratele mai mic al împăratului Franz Joseph I al Austriei. La curtea
Charlotte a Belgiei () [Corola-website/Science/319621_a_320950]
-
1761, deși încă nu avea nici-un venit fix, Christian Gottlob Heyne s-a căsătorit și a devenit administrator al unei moșii a baronului von Löben. La sfârșitul anului 1762, s-a reîntors la Dresda, unde P. D. Lippert i-a încredințat sarcina de a pregăti textul latin pentru al treilea volum din "Dactyliotheca" (o descriere științifică și artistică a unei colecții de pietre prețioase). În 1763 a reușit să ajungă profesor universitar, obținând o catedră la Universitatea din Göttingen. Aici l-
Christian Gottlob Heyne () [Corola-website/Science/319724_a_321053]
-
convenție stipula că în 30 de zile, Austro-Ungaria și Germania aveau să mobilizeze fiecare câte 6 divizii de infanterie, iar Bulgaria, în 35 de zile, avea să mobilizeze pentru lupta 4 divizii la granița cu Șerbia. Comandă generală a fost încredințată feldmareșalului August von Mackensen. După semnarea convenției de la Sofia, situația în Balcani s-a schimbat în favoarea Puterilor Centrale. Forțele armate bulgare erau considerate printre cele mai bune din regiune în acea vreme. Aliații și-au dat seama rapid de primejdia
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]