20,525 matches
-
survolau linia frontului. Din păcate, probabil ca urmare a invidiei unor superiori, la 3 august 1941 Horia Agarici a fost mutat de la Escadrila 53 la I.A.R. Brașov, ca pilot essayeur, deși între timp fusese decorat cu: Medalia „Virtutea Aeronautică” clasa a treia, Ordinul „Coroana României” cu spade și cu spade și panglica Medaliei Virtutea Militară clasa a cincea și cu Crucea de Fier germană, fiind avansat la gradul de căpitan aviator. Mai târziu a revenit în luptă, reușind ca
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
început sa lucreze pentru o companie americana care se ocupa cu proiectarea de sisteme de aprovizionare cu apă pentru orașul Tel Aviv. În 1951 s-a întors în Statele Unite, pentru a studia ingineria la Massachusetts Institute of Technology și ingineria aeronautică la Institutul Tehnologic California. Apoi a lucrat un timp in industria aviatică americană până în 1957 când a revenit în Israel. Între 1957-1962 a fost conferențiar la Technion, Politehnica din Haifa. Între anii 1962-1971 a fost director general al Industriei Aviatice
Moshe Arens () [Corola-website/Science/309873_a_311202]
-
culoare albastră. Ca acoperământ de cap, decretul prevedea o cușmă din blană de miel de culoare albă. Prin Decretului Regal nr. 328 din 10 februarie 1931, regimentele ale căror drapele fuseseră decorate cu ordinele Mihai Viteazul, Steaua României și Virtutea Aeronautică sau cu medalia Virtutea Militară, precum și personalul militar care servea în acestea, au primit dreptul de a purta o furajeră specifică. Aceasta se acorda prin decret regal și se purta pe umărul stâng, la capătul epoletului, de către toți militarii corpului
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” () [Corola-website/Science/309348_a_310677]
-
Cesare Battisti în timpul conferințelor ținute de către acesta în favoarea intervenției Italiei în război. În timpul primului război mondial a prestat serviciu militar în cadrul Regimentului 8 al alpinilor. Promovat sublocotenent în 16 octombrie 1917 lasă batalionul deoarece fu destinat, la cererea sa, Depozitului Aeronautic din Torino pentru un curs de pilotaj, adevărata sa mare pasiune. Câteva zile după, datorită ofensivei austro-germane, fu constrâns să se reîntoarcă pe front. În 1918 participă la ofensiva de pe Muntele Grappa, eliberând orașul Feltre. Pentru alte merite militare obținu
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
dar fu scutit de orice acuzație. În 1924 deveni comandant general al Miliției Voluntare pentru Siguranța Natională și subsecretar al economiei naționale în 1925. În 6 noiembrie 1926 fu numit secretar de stat în aviație și începu să organizeze Regia Aeronautică. În 19 august 1928 deveni Mareșal al Forțelor Aeriene și în 12 septembrie 1929, la numai 33 de ani, Ministru al Aviației (la acea epocă era cel mai tânăr ministru european). Balbo conduse două zboruri transatlantice. Primul, în 1930, către
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
lecții învățate de la luptele aeriene ale Războiului din Corea și cu accent pe efectuarea operațiunilor într-un război nuclear. Progresele tehnologice în aerodinamică, propulsie și materiale de construcții (în primul rând aliaj de aluminiu) au permis proiectanților să experimenteze inovații aeronautice cum ar fi aripă săgeată, aripă delta. Utilizarea pe scară largă a motoarelor turbopropulsoare cu postcombustie a făcut ca aceste avioane să spargă bariera sunetului și să fie capabile de a susține viteze supersonice. Proiectele acestor avioane de vânătoare beneficiau
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
sau doar Nadar, numele la naștere, Gaspard Félix Tournachon (n. 5 aprilie 1820, Paris d. 20 martie 1910, Paris), a fost un caricaturist, fotograf și pionier aeronautic francez. Félix Tournachon a început prin a studia medicina, a devenit apoi jurnalist și romancier. El și-a făcut inițial un nume prin caricaturile făcute celebrităților pariziene, publicate în diverse periodice, de exemplu în "Le Charivari", "Journal pour rire" (numit
Félix Nadar () [Corola-website/Science/306269_a_307598]
-
fost primul avion cu propulsie prin reacție din lume conceput, proiectat, construit, testat și pilotat de inginerul și inventatorul român Henri Coandă pe când avea numai 24 de ani. A fost expus de către acesta la cea de-"al II-lea Salon Aeronautic" din Paris, în noiembrie-decembrie 1910. Aparatul era unul de tip biplan cu două locuri, cu propulsor fără elice, cu turbină (suflanta centrifuga). Avionul avea fuselajul de lemn, acoperit cu placaj subțire. Secțiunea fuselajului era triunghiular-rotunjită, având elementele de direcție situate
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
Marinescu a fost raportor al Parlamentului European pe Pachetul legislativ Cerul Unic European II. Acest pachet legislativ se adresează întregului sistem al transporturilor aeriene, având implicații asupra companiilor aeriene, prestatorilor de servicii de navigație aeriană, controlorilor de trafic, aeroporturilor, industriei aeronautice. De asemenea, a fost raportor al Parlamentului European pentru extinderea competențelor Agenției Europene pentru Siguranța Aviației. In cadrul Comisiei pentru Libertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne, Marian-Jean Marinescu a fost Raportor al Parlamentului European pentru 3 dosare aflate în procedură
Marian-Jean Marinescu () [Corola-website/Science/305555_a_306884]
-
a fost un avion de luptă fabricat în România de Industria Aeronautică Română, în colaborare cu statul iugoslav. Rod al colaborării dintre specialiștii români și iugoslavi, avionul este un avion cu întrebuințări mutiple, putând îndeplini misiuni variate în toate condițiile meteorologice, ziua și noaptea. Primul zbor al prototipului a avut loc în
IAR 93 () [Corola-website/Science/303456_a_304785]
-
A devenit lider sindical, fiind unul dintre organizatorii grevelor de la Cluj din 1929-1933. În 1936 a intrat în partidul comunist, aflat pe atunci în ilegalitate. La sfășitul anilor 1930 s-a mutat la Brașov, unde a lucrat la întreprinderea Industria Aeronautică Română. În septembrie 1940 a organizat un protest la Brașov împotriva Arbitrajului de la Viena. În timpul celui de-al doilea război mondial, Răceanu a trăit în București, unde a avut conflicte ideologice cu Ștefan Foriș, conducătorul pe atunci al PCR. Răceanu
Grigore Ion Răceanu () [Corola-website/Science/314505_a_315834]
-
I în cadrul categoriei IIB și Cupa Presei Cehoslovace din partea Cehoslovaciei, apoi Cupa F.A.R.R 1938 pentru primul loc în clasamentul general din partea României. Ing. a fost decorat de Regele Carol al II-lea pe 24 Iunie 1939 cu Ordinul Virtutea Aeronautică de pace, clasa Cruce de Aur (FD Nr. 2595, Brevet nr. 295). A concurat în acestă întrecere aviatică alături de ing. Ion Cociașu (deținătorul recordului mondial pentru avionete), Matei Ghica Cantacuzino, Nadia Russo și alții. Au participat 44 de avioane din
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
I B, iar Cehoslovacia, primele două locuri în categoria I A, al treilea loc revenind soților Ionescu. Pentru performanțele obținute ing. Eduard Lindner și Nadia Russo au fost decorați în 1939 de către regele Carol al II-lea cu Ordinul Virtutea Aeronautică de pace, clasa Cruce de aur.
Concursul aerian al Micii Înțelegeri () [Corola-website/Science/314527_a_315856]
-
sau Fabrica de avioane S.E.T. inginer „Grigore Zamfirescu” (din 1931), (SET), a fost o fabrică românească de profil aeronautic din București, înființată din inițiativa inginerului Grigore Zamfirescu. Fabrica și-a desfășurat activitatea între anii 1923-1946. SET a desfășurat reparații sau modificări de avioane, pentru ca mai apoi să înceapă producția de avioane de concepție proprie sau în licență, de planoare
Societatea pentru exploatări tehnice () [Corola-website/Science/313594_a_314923]
-
importante de avioane pe o perioadă de cinci ani. În vederea realizării acestor comenzi, fabrica urma să fie dislocată în Moldova într-o clădire construită de Ministerul Aerului și Marinei. După dislocare, fabrica urma să poarte o nouă denumire: "Industria Națională Aeronautică". Din cauza declanșării celui de-al Doilea Război Mondial convenția nu a mai putut fi pusă în aplicare. Fabrica a continuat să construiască avioane și planoare până în anul 1946, când a fost desființată. În vederea dotării liniilor aeriene de transport pasageri, la
Societatea pentru exploatări tehnice () [Corola-website/Science/313594_a_314923]
-
a fost prima unitate industrială de profil aeronautic din România. A fost înființată în timpul primului război mondial și a făcut parte din Direcția aeronautică a Marelui cartier general al armatei române. A funcționat între 27 septembrie 1916 și 1 iulie 1920, la Iași (cea mai mare parte a
Rezerva generală a aviației () [Corola-website/Science/313893_a_315222]
-
a fost prima unitate industrială de profil aeronautic din România. A fost înființată în timpul primului război mondial și a făcut parte din Direcția aeronautică a Marelui cartier general al armatei române. A funcționat între 27 septembrie 1916 și 1 iulie 1920, la Iași (cea mai mare parte a existenței ei) și București. În cadrul "Rezervei generale a aviției" s-au executat lucrări de întreținere, reparare
Rezerva generală a aviației () [Corola-website/Science/313893_a_315222]
-
a luat naștere "", cu baza materială formată atât din materialele evacuate de la Cotroceni și Băneasa, cât și cu scule și mașini-unelte rechiziționate. În primăvara anului 1917, organizarea aviației militare românești includea și "Rezerva generală a aviației", ca fiind subordonată Direcției aeronautice. La conducerea " Rezervei generale a aviație" s-au aflat inginer Constantin Silișteanu și sublocotenent Petre Macavei. Activitatea desfășurată la "Rezerva generală a aviației" a cuprins întreținerea, repararea și revizuirea avioanelor de luptă și antrenament. La sosirea misiunii militare franceze condusă
Rezerva generală a aviației () [Corola-website/Science/313893_a_315222]
-
Activitatea "Rezervei generale a aviației" s-a desfășurat la Iași până în luna noiembrie a anului 1919, când materialele și majoritatea personalului au fost transferate la București. Mai apoi, la 1 iulie 1920, denumirea fabricii bucureștene a fost schimbată în "Arsenalul aeronautic".
Rezerva generală a aviației () [Corola-website/Science/313893_a_315222]
-
Societatea de transport Constanța, , a fost prima întreprindere românească de profil aeronautic care a construit hidroavioane. Activitatea ei s-a desfășurat la Constanța începând din anul 1924 când a fost aprobată funcționarea ei. "S.T.C." a fost înființată din inițiativa unor ingineri și tehnicieni constănțeni. Aceștia au susținut ideea că atâta timp cât România deține
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
adăugarea de abraziv (granat, alumină, silică, carburi sau nitruri de siliciu) în jetul de apă pentru tăierea materialelor dure: beton, metale, oțeluri speciale etc. Tăierea cu jet de apă și abraziv s-a impus ca tehnologie de vârf în industriile aeronautică, de automobile și petroliferă, în domeniul construcțiilor etc. În industria petroliferă offshore, tăierea cu jet de apă și abraziv se utilizează pentru diverse lucrări de tăiere ale unor componente ale echipamentelor de foraj marin, ale construcțiilor subacvatice și a conductelor
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
în zbor munții Carpați. După intrarea României în război, la 15 august 1916, căpitanul Mircea Zorileanu este numit la comanda unei escadriel de recunoaștere și bombardament, efectuând o serie de misiuni de observație în Oltenia. Datorită cursului războiului, Grupul 1 aeronautic (din care făcea parte și escadrila lui Zorileanu) este mutat întâi la Tecuci, iar în primăvara anului 1917 la Onești. Execută numeroase misiuni pentru Armata a 2-a română, exemple fiind cea din noaptea de 12-13 iunie 1917, când, împreună cu
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
(n. 1890, d. 1929) a fost un ofițer, unul dintre pionierii aviației române, primul aviator brevetat în România. era originar din Mehedinți. Alege cariera militară, arma geniu. Este atras de aviație și urmează școala din cadrul Complexului Aeronautic de la Chitila (lângă București), înființat la 20 noiembrie 1909. Aici, în data de 9 iulie 1911 sublocotenentul Ștefan Protopopescu obține brevetul de pilot militar, devenind primul pilot brevetat în România și primul pilot al armatei române. Zborul de brevetare l-
Ștefan Protopopescu () [Corola-website/Science/314898_a_316227]
-
în licență în atelierele de la Chitila. Imediat după el, în data de 17 iulie obține în condiții similare brevetul de pilot și colegul său, sublocotenentul Gheorghe Negrescu. În anii 1913-1914 ambii vor studia la Școala Superioară de Construcții Mecanice și Aeronautice din Paris, devenind primii ingineri militari de aviație ai armatei române. La 1 iulie 1920 se înființează "Arsenalul Aeronautic", la conducerea căruia este numit maiorul inginer aviator Ștefan Protopopescu. După proiectul realizat de el se construiește avionul Proto, care avea
Ștefan Protopopescu () [Corola-website/Science/314898_a_316227]
-
de pilot și colegul său, sublocotenentul Gheorghe Negrescu. În anii 1913-1914 ambii vor studia la Școala Superioară de Construcții Mecanice și Aeronautice din Paris, devenind primii ingineri militari de aviație ai armatei române. La 1 iulie 1920 se înființează "Arsenalul Aeronautic", la conducerea căruia este numit maiorul inginer aviator Ștefan Protopopescu. După proiectul realizat de el se construiește avionul Proto, care avea să fie în anul 1922 primul avion autohton construit într-o unitate industrială românească. În anul 1923, la fabrica
Ștefan Protopopescu () [Corola-website/Science/314898_a_316227]