20,240 matches
-
percheziție, dar după ce a intrat în casă și trei dintre cei patru însoțitori din curte l-au urmat, l-a informat pe Giurescu că percheziția avea să se facă în absența lui, el urmând a fi dus la Ministerul de Interne. Ajuns acolo, a așteptat o vreme, apoi a fost dus la intrarea de serviciu, la care așteptau două dube; i s-a dat un număr (7) și a fost dus într-o dubă, ale cărei cinci boxe individuale erau ocupate
Noaptea demnitarilor () [Corola-website/Science/329980_a_331309]
-
Austria în România. La sediul acesteia din strada Dumbrava Roșie nr. 7 sect. 2 se află reședința, reprezentanța diplomatică, consulatul, forumul cultural precum și birourile atașatului militar și a celui pentru agricultură, dar și biroul de legătură al Ministerului Federal de Interne. Secția comercială a ambasadei se află în imediata apropiere, într-o clădire proprie, pe strada Logofătul Luca Stroici nr. 15. Totodată, Austria deține consulate onorifice la Timișoara (strada Mărășești nr. 7, ap. 2) și Sibiu (strada General Magheru nr. 4
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
pe Willy Brandt să demisioneze în 1971. Hans-Dietrich Genscher a cumulat cea mai lungă carieră de ministru de externe al Germaniei (17 mai 1974-17 septembrie 1982 și 1 octombrie 1982-17 mai 1992). Deși în 1972 a înregistrat ca ministru de interne un eșec în criza teroristă din timpul Jocurilor Olimpice de la München și în pofida sprijinului acordat lui Willy Brandt în politica de reconciliere cu blocul comunist, prin acțiunile sale ulterioare (eforturile de aplanare a războiului rece, întâlnirea cu Lech Wałęsa în Polonia
Ministerul Afacerilor Externe (Germania) () [Corola-website/Science/328233_a_329562]
-
vigoare la 1/14 aprilie 1914. Are loc organizarea administrațiilor financiare, delimitarea corectă a proprietății private, organizarea sănătății publice, a învățământului, serviciile tehnice, de cult, și organizarea judecătorească. Comisarul guvernamental și apoi prefecții din zonă au înaintat rapoarte Ministerului de Interne, în care, arătând starea proastă a majorității drumurilor din regiune, au solicitat înfiintarea de servicii tehnice, în a căror sarcină să se afle și întreținerea drumurilor, podurilor și podețelor din cele două județe ale Cadrilaterului. Sterie Ciumetti este numit primul
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
Astfel, regele polonez a pierdut porțiuni din pământurile cucerite de tatăl său, Bolesław I, care a luptat de multe ori împotriva împăratului Henric al II-lea. Istoricii consideră că Mieszko al II-lea a capitulat așa de repede din cauza situației interne grave. Bolesław I cel Viteaz i-a lăsat fiului său un regat instabil, trebuind să-și apere autonomia și poziția sa printre conducătorii învecinați. Pe de altă parte, costurile mari ale unui război de durată au dus la scăderea popularității
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
a fost scris de Ioan Grigorescu, fiind achiziționat de casa de filme în august 1973. Sarcina realizării filmului i-a fost încredințată în 1974 regizorului Virgil Calotescu, care a finalizat decupajul în iarna dintre anii 1975 și 1976. Ministerul de Interne a avizat decupajul în februarie 1976. Varianta finală a suferit până la începutul anului 1977 o serie de refaceri și modificări. Filmul a intrat în faza de producție la 21 martie 1977 cu titlul de lucru „Un autobuz pentru moarte”, un
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
14 noiembrie 1977, fiind avizat. Copia standard a fost finalizată la 29 noiembrie 1977. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 2.938.000 lei. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu concursul Ministerului de Interne. Pe post de consilier a fost folosit maiorul Mircea Gîndilă. Concepția regizorală formulată la 13 iulie 1976 de Virgil Calotescu a fost următoarea: "„Dorim să demonstrăm cu acest film că fiecare cucerire a regimului democrat-popular în țara noastră s-a
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]
-
numele localității ("consiliu local") formate a fost Hadar Ramatayim. Când Hadar Ramatayim s-a unit cu încă două așezări la 1 noiembrie 1964, pentru localitatea nou creată a fost ales numele propus de către Dov Rozen, un funcționar al Ministerului de interne: Hod Hasharon. Așezarea Magdiel a fost întemeiată în august 1924 de 12 evrei așkenazi reuniți la Tel Aviv, care s-au adresat Companiei de colonizare conduse de Yehoshua Hankin pentru a cumpăra 4000 dunami (400 ha) în zona satului arab
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
Locuitorii ei, care s-au perfecționat în acest domeniu, au difuzat experiența și cunoștintele pe care le-au însușit rândurile vecinilor. Vânzarea produselor au făcut-o în mod privat, fără ajutorul instituțiilor existente. În aprilie 1963, conform ordinului ministerului de interne sl Israelului de a uni unele așezări mici învecinate, Ramat Hadar s-a unit cu Hadar-Ramatayim. Noua localitate s-a numit în continuare Hadar Ramatayim, având în acel moment 8,400 locuitori. Primul ei primar a fost Binyamin Even. La
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
contestată de către Tokelau, un teritoriu colonial din Noua Zeelandă.) Șamoa Americană a fost sub controlul Marinei SUA în perioada 1900 - 1951. Șamoa Americană a devenit teritoriu oficial în 1929. Din 1951 până în 1977, guvernatorii teritoriali au fost numiți de către secretarul de Interne. Imigrarea americanilor nu a fost niciodată la fel de mare cum a fost, de exemplu, în Hawaii, indigenii din Șamoa fiind în număr de 89% din totalul populației. Insulele au fost reticente în a separa de SUA prin orice metodă. Zona Canalului
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
Israeliților evrei negri din Dimona un statut oficial, ameliorând relațiile cu ei. În anul 1990 israeliții africani evrei au primit statutul de „turiști cu permis de muncă” Ulterior au fost recunoscuți ca „rezidenți temporari”, iar în anul 2004 ministrul de interne Avraham Poraz le-a acordat statutul de „rezidenți permanenți”. Începând din anul 2004 tinerii din comunitate au început să se înroleze în serviciul militar regulat al armatei israeliene. În anul 2006 așezarea lor a fost recunoscută drept kibuț urban. Membrii
Israeliții africani evrei ai Ierusalimului () [Corola-website/Science/327343_a_328672]
-
o altă actriță poloneză: Joanna Pacuła. "Ultima noapte de dragoste" a fost realizat în coproducție de Casa de Filme 3 și Cine TV Berlin în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale și al Ministerului de Interne. Filmările au început la 17 iulie 1979 și au durat 47 zile, fiind finalizate la 25 februarie 1980. Cadrele au fost filmate la București, Bran, Făgăraș, Câmpulung Muscel, Constanța (pe plaja din fața Cazinoului) și Buftea. Secvențele de război au fost
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
la moarte a avut loc la 1 iunie 1946 și nu la 5 iunie 1946, cum este scris la începutul prezentării imaginilor de arhivă de la închisoarea Jilava. Tot acolo, Constantin Z. Vasiliu este prezentat în mod greșit ca ministru de interne. Filmul începe cu prezentarea unor imagini de arhivă ale momentului executării la închisoarea militară Jilava a mareșalului Ion Antonescu și a trei dintre principalii săi colaboratori: profesorul Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de externe, profesorul Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, și
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
șist. În timpul unei întâlniri a consiliului local a fost semnată o hotărâre care interzicea exploatarea gazelor de șist în comună. De asemenea, un consilier a cerut demiterea primarului printr-un referendum. Prim-ministrul a solicitat un raport de la Ministrul de Interne, Radu Stroe, despre modul în care jandarmii au acționat la Pungești în acțiunea din 16 octombrie. Reprezentanții companiei Chevron au anunțat pe 17 octombrie că suspendă toate activitățile de explorare a gazelor de șist de la Siliștea. În comunicatul de presă
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
atac coordonat, peste 1.200 de gardiști și cazaci vor ataca comisariatul de poliție din oraș. Rachetele Alazan, lansate asupra postului, căzând și asupra gradiniței din apropiere. Noaptea tîrziu, dinspre satul Varnița, sosesc întăriri formate din angajați ai Ministerului de Interne și voluntari, pentru ajutorarea polițistilor asediați. O martoră astfel relata despre primele zile ale luptei: . În dimineața de 20 iunie, orașul era în mare parte sub control moldovenesc. Ca rezultat, tancuri grele ale Armatei a 14-a ale Federației Ruse
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
În cadrul politicii Partidului de promovare a muncitorilor ca funcționari în ministere, el a fost angajat la Ministerul Comerțului.În anii 1931-1932 el a lucrat în aparatul funcționăresc al Comsomolului. În anul 1932 el a început să lucreze la Ministerul de interne N.K.V.D., unde a ocupat mai multe funcții minore. A lucrat în anii 1932-1933 la departamentul economic și poate și la departamentul de anchete, dar în anul urmator, a fost găsit ca folosește camerele conspirative pentru întâlniri cu femei și atunci
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
În aprilie 1943, în mijlocul anilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Abakumov a fost numit comandant general al organizațiilor sovietice de contraspionaj SMERȘ și adjunct al ministrului apărării, în acest fel serviciul pe care îl conducea fiind despărțit de Ministerul de Interne de sub conducerea lui Beria și pus sub controlul Ministerului Apărării. Din acest moment Abakumov a devenit unul din apropiații lui Stalin, mai ales datorită rapoartelor zilnice pe care le înainta acestuia despre activitatea comandanților Armatei Roșii. În afară de aceasta s-au
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
răspunderea pentru crimele din trecut, iar pașii ce au fost luați până în momentul de față au corespuns cererilor societății. Numeroși membrii proeminenți ai regimului lui El Abidine Ben Ali au fost arestați și-și așteaptă procesele, inclusiv fostul ministru de interne Rafik Belhaj Kacem, cativa înalți funcționari și foști membrii ai gărzii de securitate prezindețiale. Un număr considerabil de membrii ai clanului fostului dictator sunt acuzați de corupție și șantaj. Totuși, scopul și natura justiției de tranziție ar putea avea nevoie
Justiția de tranziție în Tunisia () [Corola-website/Science/330068_a_331397]
-
interpretarea legii nu reprezintă pentru moment subiecte ce permit o analiză adecvată, procesele durând o perioadă considerabilă de timp, si astfel neexistând un numar indeajus de mare de procese finalizate pentru a putea trage concluzii. Numeroasele remanieri în Ministerul de Interne au întârziat ritmul urmăririlor penale și în ciuda existenței unui mandat de arestare, Ben Ali rămâne neîncarcerat în Arabia Saudita, în timp ce ritmul lent în care decurg investigațiile au trezit suspiciuni cu privire la lipsa unei voințe politice iar comisiile create să investigheze cazurile de
Justiția de tranziție în Tunisia () [Corola-website/Science/330068_a_331397]
-
Legea supremă a Federației Ruse. Pe 1 septembrie 2015, șeful interimar al Inspectoratului General de Poliție, Gheorghe Cavcaliuc, a fost reținut pe aeroportul Domodedovo din Moscova de către Poliția de Frontieră din Rusia, în timp ce se deplasa la reuniunea șefilor ministerelor de Interne din CSI la Minsk, împreună cu ministrul de Interne, Oleg Balan. Din cauza reținerii, delegația moldovenească a pierdut avionul spre Minsk. Motivul reținerii nu a fost explicat clar: inițial i s-a spus că ar avea probleme cu pașaportul, iar apoi au
Relațiile dintre Republica Moldova și Rusia () [Corola-website/Science/330162_a_331491]
-
2015, șeful interimar al Inspectoratului General de Poliție, Gheorghe Cavcaliuc, a fost reținut pe aeroportul Domodedovo din Moscova de către Poliția de Frontieră din Rusia, în timp ce se deplasa la reuniunea șefilor ministerelor de Interne din CSI la Minsk, împreună cu ministrul de Interne, Oleg Balan. Din cauza reținerii, delegația moldovenească a pierdut avionul spre Minsk. Motivul reținerii nu a fost explicat clar: inițial i s-a spus că ar avea probleme cu pașaportul, iar apoi au declarat că Cavcaliuc ar semăna cu un infractor
Relațiile dintre Republica Moldova și Rusia () [Corola-website/Science/330162_a_331491]
-
slujbele fiind celebrate până în 1860. Absența fondurilor a făcut însă ca starea bisericii să se degradeze astfel încât către jumătatea secolului al XIX-lea biserica ajunsese o ruină. Consiliului comunal a intervenit de mai multe ori (1867, 1872) pe lângă Ministrul de Interne și Cultelor și Ministrul Instrucțiunii Publice pentru aloca fondurile necesare restaurării lăcașului de cult. Ministerul Cultelor a motivat imposibilitatea executări reparațiilor prin absența fondurilor necesare și a amânat lucrările la o dată ulterioară. În același timp însă, guvernul a demarat lucrările
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
hală a fost inaugurată în 1873, activitatea comercială contribuind la accentuarea degradării bisericii care nu era separată de terenul cu activitate comercială. În 1874 un incendiu a accentuat starea precară a bisericii, Nicolae Gane, primar al Iașului, somând Ministrul de Interne să ia o decizie „căci în starea ei actuală nu mai poate exista o asemenea ruină lângă edificiul halei, unde publicul circulă zilnic”. În februarie 1877 Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a aprobat demolarea, nu înainte însă înainte de a se
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
platou de la TVR. Filmările au fost realizate în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Mircea Plângău, iar asistenți de regie Radu Leon și Alexandru Maftei. Filmul a fost realizat cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Trustului de proiectări „Carpați”, Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București, Studioului Cinematografic București S.A., Spitalului Clinic Municipal București și al companiei „Castel Film”. Pe genericul de final se precizează că filmul este „o producție 1995”. Stere Gulea și-a
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
sau polițistii făceau scapat aproape orice răufăcător. Soluția aleasă de Alimanescu a fost exterminarea crimei și a criminalilor. Cel mai celebru caz rezolvat de Alimănescu a fost spargerea de la BNR Brașov, în care Voinescu și Cairo, apropiați ai ministrului de interne Teohari Georgescu, au jefuit, ca în filme, sediul băncii și au furat un milion de dolari și 300 de cocoșei de aur. Eugen Alimănescu alături de comisarul-șef Gheorghe Cambrea, cel cu care a lucrat împreună la cele mai renumite cazuri
Eugen Alimănescu () [Corola-website/Science/329347_a_330676]