21,485 matches
-
circumscripția electorală, după caz, din statul membru de origine, pe ale cărei liste electorale acesta este înscris; ... c) mențiunea că solicitantul își exercită dreptul de vot numai pentru România; ... d) mențiunea că solicitantul nu este lipsit, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau printr-un alt act prevăzut de legea statului de origine, de dreptul de vot în statul membru de origine. ... (7) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii prevăzute la alin. (6), primarul unității administrativ-teritoriale înaintează cererea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190654_a_191983]
-
au mai fost utilizate pentru obținerea unei alte licențe de export sau, daca declarațiile vamale de import au mai fost folosite parțial, declarația din care să rezulte că licență de export care se solicită este numai pentru șoldul de marfă rămasă neexportată; ... d) avizul, după caz, al ministerului său instituției de specialitate. ... În acest caz pe cererea pentru licență de export la rubrică "Alte precizări ale solicitantului" acesta va înscrie în mod obligatoriu și mențiunea următoare: "Export în cadrul operațiunii de perfecționare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/147033_a_148362]
-
rețeaua de distribuție a energiei electrice (fără contoare) = Valoarea │ │ │investiției aferente lucrărilor necesare asigurării funcționării SMI, care │ │ │implică elemente din rețeaua de distribuție a energiei electrice [lei]/ Alte costuri Valoarea costurilor necesare pentru operarea și mentenanța SMI [lei/client] Valoarea rămasă neamortizată a contoarelor înlocuite cu SMI [lei] Valoarea CPT tehnic [lei] Valoarea estimată CPT tehnic [%] Valoarea CPT comercial [lei] Valoarea estimată CPT comercial [%] Valoarea totală a beneficiilor estimate [lei] Anexa 3 Criteriile pentru avizarea proiectelor-pilot privind implementarea sistemelor de măsurare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/269716_a_271045]
-
ani, apoi din anul 2004 simțitor a crescut numărul cetășenilor cu vîrsta sub 20 ani. Situația devine alarmantă - căci pleacă tineretul, respectiv viitorul țării noastre! Migrarea activă a cetățenilor Republicii Moldova peste hotarele țării a condus la influxul remitențelor În favoarea familiilor rămase, care recepționează aceste transferuri și le consumă. Tendințe spre urbanizare - În ultimele cîteva decenii a fost Înregistrată o migrare acută de la sate și orașe mici către orașele mari. Această migrare este strîns legată de perturbările demografice globale, de modificările tehnologice
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
activat credințele vechi de substrat (zalmoxiene), denotă conservatorismul tenace al mediilor rustice, care au influențat ritul de înmormântare și pe cel funerar. În timpurile târzii ale secolului al IV-lea, comportamentul păgânilor întârziați este unul specific, tainic, modest, inofensiv. Cei rămași, la Ulpia Traiana, Tibiscum, Napoca, n-au abandonat credințe și rituri vechi romane, altădată active, probe ale loialității față de Imperiu. În acest secol, se produce o schimbare de mentalități și credințe în favoarea creștinismului. Cimitirele din orașe indică și ele o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ai religiei noi se aflau și în alte teritorii controlate de Imperiu. În sursele istorice, nu este menționat nici un slujitor din comunitățile creștine daco-romane dependente de Moesia Prima și Dacia Ripensis. În partea centrală și de nord a ex-provinciei Dacia, rămasă permanent în afara Imperiului, menționăm bisericile de la Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Porolissum, care, prin vechimea lor, au conservat structura organizatorică și ierarhică anterioară anului 275. Putem vorbi aici, în nordul Dunării (Dacia) de o viață creștină autonomă, fără ierarhie completă și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost înfăptuită încă înainte de venirea slavilor, iar după 602, aceasta a devenit definitivă. În concluzie, creștinismul daco-roman, de factură populară certă, s-a răspândit treptat de la o comunitate la alta, din om în om, prin preoți ori predicatori locali, rămași anonimi. Impulsul și potențarea creștinismului au venit direct din sudul Dunării, prin contactul cu populația creștină și prin misionari ai episcopiilor sud-dunărene. Mai ales Oltenia și Banatul, alipite la Imperiu sub Constantin și Justinian, au constituit zone puternice de impuls
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În ciuda cercetărilor efectuate în spațiul carpato-danubiano-pontic, până acum nu s-au descoperit obiective slave pure, necontaminate de elemente romanice sau bizantine. Concluzia este că nu se poate vorbi despre existența unor așezări slave de sine-stătătoare, în secolele VI-VII. Slavii rămași definitiv la nordul Dunării, după 602, influențați puternic de civilizația și structurile social-economice ale romanicilor autohtoni, mai numeroși, s-au integrat rapid în sânul comunităților romanice, astfel că, pe la mijlocul secolului al VII-lea, nu pot fi ușor separate de elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, în secolele XII-XIII, după pătrunderea și așezarea ungurilor, și colonizarea sașilor în Transilvania. Rezultă, conform teoriei roesleriene, că românii sunt urmașii romanității sud-dunărene, căci în nordul ei o asemenea romanitate nu s-a putut închega, între 106-275, iar cei rămași, după 275, foarte puțini, au fost victime ale năvălirilor barbare, fiind readuși în urma pătrunderii slave, după 602, la forma de viață nomadă. După Roesler, alți învățați n-au mai adăugat decât prea puțin la cele spuse de acesta, iar teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populație romană după evacuarea lui Aurelian. El încheie astfel: "Desigur, au rămas mulți care n-aveau nimic de salvat și nimic de pierdut, dar cea mai bună parte, purtătorii civilizației romane, fugise acum, înainte de tratatul lui Aurelian dincolo de Dunăre. Partea rămasă, care nădăjduia să se înțeleagă cu stăpânirea barbară, trebuie să fi fost însă prea mică, de vreme ce nu găsim nici o urmă din viața ei romană". Istoricul J. Burkhardt, în "Vremea lui Constantin cel Mare", nota: "Aurelian trebuise să lase ca pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunărea în imperiul roman, invadând întreaga Peninsulă Balcanică (inclusiv Grecia), înjghebând, încă în veacul al VII-lea, formații statale și formând împreună cu bulgarii (turci) primul stat slavo-bulgar...La nord de Dunăre, unde s-a format grosul poporului român, numărul slavilor rămași trebuie să fi fost redus, prin urmare relațiile româno-slave au fost aici, slabe..." (apud I. I. Russu). Se admite, în general, că influența slavă asupra teritoriului și populației românești a fost îndelungată și adâncă, mult mai puternică și durabilă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiune dându-și partea (Iorga).40 Dar originalitatea creației populare românești nu stă în fonetică sau în sintaxă, ci în semasiologie, în schimbarea de înțeles. O parte a acesteia este datorită vechiului "fond barbar". Caracterul profund romanic, în toată țesătura, rămasă neatinsă, dar și în vechiul fond de cuvinte, până la cel dintâi puternic amestec cu un grai străin, slavii. Învățatul lingvist Diefenbach, citat de Iorga, afirma: "trebuie să se admită că, odinioară, limba românească a fost tot așa de complet romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apus până la Munții Apuseni, spre sud până la marginile Țării Hațegului și ale Țării Făgărașului, iar spre est până la Carpați. După pătrunderea lor inițială, la începutul secolului al X-lea, ungurii s-au retras în cea mai mare parte, iar cei rămași, puțini, au fost asimilați de majoritatea româno-slavă din teritoriile cucerite. Unele căpetenii și ungurii de rând rămași aici au conviețuit cu populația autohtonă-conducătorii triburilor maghiare au pierdut roadele victoriei militare asupra voievozilor locali. Izvoarele bizantine susțin că voievodatul transilvan avea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la Carpați. După pătrunderea lor inițială, la începutul secolului al X-lea, ungurii s-au retras în cea mai mare parte, iar cei rămași, puțini, au fost asimilați de majoritatea româno-slavă din teritoriile cucerite. Unele căpetenii și ungurii de rând rămași aici au conviețuit cu populația autohtonă-conducătorii triburilor maghiare au pierdut roadele victoriei militare asupra voievozilor locali. Izvoarele bizantine susțin că voievodatul transilvan avea independență politică și militară, dar era sub protecția Imperiului și avea o situație economică înfloritoare. Acceptarea dominației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a nedreptăților din Imperiu. Pe lângă privilegiile economice și politice, românii sud-dunăreni aveau și unele obligații militare, precum apărarea frontierei nordice a Imperiului. În regiunile dintre Dunăre și Haemus, trăiau alături de români și bulgari, și grupuri răzlețe de pecenegi și cumani, rămași aici din cursul năvălirilor anterioare. Sub aspect politic și administrativ, regiunea dintre Dunăre și Haemus aparținea statului bizantin și făcea parte din thema Paradunavon, cu capitala la Dristra, care îngloba și teritoriul Dobrogei (vezi mai sus). În secolul al XI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Răsărit. Datorită participării active la evenimentele tumultuoase din sudul fluviului, o parte din nomazii din câmpiile nord-dunărene s-au scurs (instalat) spre celălalt mal. Dar această infiltrare în teritoriile sudice nu s-a răsfrânt asupra forței militare a turanicilor rămași în stânga (nordul) Dunării, dimpotrivă, la începutul secolului al XIII-lea, se produce o activizare a inițiativelor războinice ale cumanilor împotriva vecinilor. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, se intensifică atacurile cumane asupra Haliciului, ca și asupra Transilvaniei. Una
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vechea onomastică boierească cuprindea elemente turcice, îndeosebi în Țara Românească (vezi N. Iorga, Imperiul cumanilor și domnia lui Băsărabă. Un capitol din colaborațiunea româno-barbară în evul mediu, în AARMSI, VIII, 1927-1928, p. 97-103). În același timp, o parte a cumanilor rămași sau refugiați aici, după 1241, vor fi curând aserviți-o dovadă este numele de Coman dat uneori robilor țigani. Contactele îndelungate și strânse cu neamurile turcice (pecenegi, uzi, cumani) și-au pus amprenta și în toponimia și hidronimia extracarpatică, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a supus mongolilor. O mare parte a cumanilor au fost masacrați de cuceritori sau au fost vânduți ca robi în Egipt, îndeosebi, unde mai târziu, împreună cu alte neamuri oprimate, s-au revoltat și au întemeiat statul mamelucilor. Dar numărul cumanilor rămași era considerabil-descoperirea în teritoriile nord-pontice a numeroase morminte tumulare, din secolele XIII-XIV, constituie o dovadă, ca și păstrarea în uz a limbii cumane în Crimeea. În urma contactelor strânse cu cumanii și alte populații turce cucerite (horezmieni, uzi, bulgari), în decurs
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așa cum am văzut, o problemă pentru politica dalmată. Ea avea să joace un rol și mai mare în Croația. Mulți oficiali habsburgici doriseră anexarea Bosniei-Herțegovina după 1878. Caracterul temporar al autorității lor însemna un regres în multe privințe. Principalul obstacol rămas nu era atît opoziția marilor puteri cît puternicele obiecții ale liderilor unguri, cărora li se alăturaseră mulți dintre germani, față de includerea a și mai multor slavi în monarhie. Ungaria a fost de acord în 1908 cu anexarea doar după ce i
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fusese abandonată nici speranța ca ocuparea Bosniei-Herțegovina de către habsburgici să poată lua sfîrșit cîndva și ca aceste provincii să fie redobîndite. Chestiunea cu care se confrunta acum guvernul otoman era cum să fie administrate și apărate cel mai bine posesiunile rămase, atît împotriva pretențiilor altor popoare balcanice cît și ale marilor puteri. Sultanul din perioada aceasta, Abdul Hamid al II-lea, se urcase pe tron în 1876, la vîrsta de treizeci și patru de ani, într-o epocă de revoluție și război. El
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
locuri ale adunării, 94 au fost obținute de democrații sîrbi, 89 de radicalii sîrbi, 58 de Partidul Comunist, 50 de Partidul Țărănesc Croat, 27 de partidele clericale slovene și croate, 24 de musulmanii bosniaci și 10 de social-democrați.3 Locurile rămase libere au fost ocupate de reprezentanții altor partide mai mici. Date fiind aceste rezultate, democrații și radicalii sîrbi au format un nou guvern, prim-ministru fiind Nikola Pašić. Sarcina cea mai importantă a acestuia avea să fie supravegherea elaborării constituției
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avea puterea de a emite legi în mod independent. Era permisă o oarecare activitate politică limitată, dar era strict supravegheată. Partidului care obținea majoritatea voturilor în alegeri i se atribuiau două treimi din locuri și o parte proporțională din treimea rămasă. Toate partidele naționale sau regionale au fost interzise. Pentru a funcționa, un partid trebuia să demonstreze că are un număr suficient de susținători în toate districtele. Această condiție făcea, firește, ca slovenilor, croaților și altor grupuri naționale să le fie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aveau să provoace ulterior multe dificultăți. Politica de naționalizare a întîmpinat la început puține obstacole majore. Autoritățile de ocupație germane preluaseră controlul asupra industriilor, minelor, băncilor, ca și a rețelelor de transport și de comunicații iugoslave. Mulți dintre proprietarii particulari rămași au fost acuzați de colaboraționism cu Axa sau cu Mihailović, sau, pur și simplu, de faptul că erau "dușmani de clasă." Pe la jumătatea anului 1947, cea mai mare parte a industriei și a comerțului cu amănuntul ale Iugoslaviei, ca și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
coaliție, Stînga Democrată Unită, sau EDA, care avea să rămînă o combinație stabilă în anii următori. Ea i-a absorbit pe foștii membri ai Partidului Comunist, care au jucat un rol important, poate rolul dominant, în activitățile acesteia. Dintre locurile rămase, Uniunea Națională Progresistă (EPEK) a lui Plastiras și secțiunea Partidului Liberal condusă de Venizelos aveau împreună 131 de locuri. Deoarece Papagos a refuzat să intre într-o coaliție, guvernul a fost bazat pe ultimele partide menționate, iar Plastiras a devenit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să-i numească pe miniștri fără intervenția regelui. Au fost organizate în sprijinul lui Papandreou greve și demonstrații, toate fiind sprijinite de EDA. În decembrie 1966, cînd ERE și-a retras sprijinul, guvernul a căzut. Era evident că unica alternativă rămasă era organizarea de alegeri noi. Papandreou a fost de acord că acestea nu trebuiau să se transforme într-un plebiscit în legătură cu monarhia. Era totuși foarte dificilă formarea unui regim interimar pe perioada alegerilor. Primul, condus de Ioannis Paraskevopoulos, a fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]