22,856 matches
-
lemn de nuc, niște aplice, plafoniere, ețetera. De unde știa, l-am întrebat. Se vede din stradă, prin geam. Am intrat înăuntru. Plafonul, într-un loc parcă era din paiantă din chirpici. Fusese construit un zid despărțitor care tăia holul, să separe familiile în trecere, apoi zidul fusese dărâmat, dar cum!... Ferestrele cu feroneria distrusă... jumate din cele zece storuri, rupte, instalațiile sanitare deteriorate, nefuncționând sau scoțând bolboroseli groaznice și împroșcînd cu apă pe pereții sordizi, înțesați cu fire electrice de culori
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
responsabilităților criticului literar. Pentru asta, pornește de la premisa că suntem prizonieri ai unui portret tradițional al criticului, ca „persoană care analizează sau evaluează textele, care le judecă meritele sau greșelile, decide (lat. criticusă și discerne (gr. kritikosă“, fiind capabil să separe și să aleagă (gr. krineină. Dacă ne-am uita însă la rădăcina indo-europeană a cuvântului și la variantele ei, ni s-ar dezvălui „cronica unor reprimări și reduceri culturale“ (e lucru știut că, începând cu poststructuralismul, tonul discursului teoretic devine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
nu am Întrebat-o unde era partea ariană. Până am ajuns pe malul apei. Pe țărm stătea un bărbat cu mustață blondă, tunsă militărește, cu picioarele larg desfăcute, Îmbrăcat Într-o uniformă Închisă la culoare, care a spus: «Trebuie să separi». Astfel m-am lămurit că Îi era frig din cauza apei și că n-aveam s-o mai văd niciodată. M-am trezit cuprins de tristețe și, nici măcar acum, când am terminat de scris, tristețea nu m-a părăsit.“ 2 Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fixată pe partea de dinafară a ușii șifonierului vechi, de culoare maro, pe care i-l cumpărase tatăl lui În urmă cu treizeci de ani. Poate că ar fi fost bine s-o Întrebe pe femeie ce anume trebuia să separe, dar pierduse prilejul. În general, Fima nu suferea oamenii care stăteau la geam. Imaginea unei femei mai ales, uitându-se pe fereastră, cu spatele Întors spre odaie, Îi era de nesuportat. De multe ori, Înainte de divorț, o scotea din sărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urmărească ieri, dar uitase, era deja trecut de opt și pierduse din nou știrile, drept pentru care hotărî furios că era timpul să se așeze la masă și să se apuce de lucru. Își repetă cuvintele din vis: Trebuie să separi. Ce să separe și de ce? O voce caldă și blândă, nici masculină, nici feminină, Însă plină de compasiune, Îi șopti: Unde ești, Efraim? Iată o Întrebare foarte bună, Își zise Fima. Se așeză la masă și privi scrisorile la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
uitase, era deja trecut de opt și pierduse din nou știrile, drept pentru care hotărî furios că era timpul să se așeze la masă și să se apuce de lucru. Își repetă cuvintele din vis: Trebuie să separi. Ce să separe și de ce? O voce caldă și blândă, nici masculină, nici feminină, Însă plină de compasiune, Îi șopti: Unde ești, Efraim? Iată o Întrebare foarte bună, Își zise Fima. Se așeză la masă și privi scrisorile la care nu răspunsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și gata. Mi-e greu. Iar tu mă asculți ca un Înger. După aceea, acum șase ani, ne-am mutat În sfârșit În vila pe care o proiectaserăm singuri, În Mevaseret, care ieșise aproape cum o visaserăm, cu o aripă separată pentru copii și dormitorul În pod sub acoperișul triunghiular, ca Într-o cabană din Alpi. Înger cu erecție de rinocer, râse Fima În sinea lui și simți din nou cum Împreună cu compasiunea se naște În el dorința, iar dorința aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
continue drumul prin Întuneric, să taie vadi-ul1, să urce muntele, să se Îndepărteze cât Îl țineau puterile, să-și Îndeplinească datoria ca paznic de noapte al Ierusalimului. Dar din beznă se auziră lătraturi Îndepărtate de câini și două Împușcătrui izolate, separate de un interval de liniște. După a doua Împușcătură Începu să bată vântul dinspre vest, care aduse cu el un foșnet straniu și un miros ciudat de pământ ud. În spatele lui, pe strada Întunecată, se auzeau niște lovituri Înfundate, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
personal,care m-am interesat de subiectul ăsta, nu știu. Bănuiesc, dar nu știu perspectiva procurorilor. De ce atâția martori? — Este foarte simplu. Dosarul „Zambaccian“ a plecat odată cu „Trofeul Calității“ - a fost un singur dosar la început. Pe urmă s-au separat, după restituirea cauzei la procuror ca urmare a deciziei Curții Constituționale. „Trofeul Calității“ a plecat primul în instanță, după care a plecat și dosarul „Zambaccian“, ambele fiind instrumentate de către colegii procurori de la Secția a 2-a. Când a plecat pentru
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
le simți ura, frustrarea“ Interviu cu Nistor Călin, procuror-șef la Serviciul Teritorial Anticorupție Pitești Serviciul teritorial Pitești al DNA a pornit ancheta împo triva primarului din Craiova. Cum adică? Doar Craiova nu e în Argeș, și există un DNA separat în Dolj. E simplu: un aface rist din Pitești îi dădea șpagă primarului din Craiova, Antonie Solomon. Dacă numele lui apare în dosarul pornit de DNA Pitești, atunci rămâne anchetat de DNA Pitești. Bine, se putea declina competența, dar nu
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
care avea să ajungă întregul său destin. Brâncuși continuă să existe în noi, prin operele sale. Încă nu știu dacă numele său este deasupra sculpturilor pe care le-a realizat sau viceversa. De fapt nici nu știu dacă îl putem separa pe Brâncuși de creația sa. El este însă, înainte de toate, un titan. Scopul său a fost acela de a bucura mintea și inima celor ce îi priveau, îi privesc și îi vor privi lucrările, adică sufletul său...
A doua oară unu by Viziteu Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92957]
-
are prejudecăți cu privire la castani? Am făcut doar o ușoară aluzie la paraziții castanilor și am spus că mimozele ar fi mai exotice. Soției mele îi plac lucrurile neobișnuite. Eu sunt dovada vie a acestui fapt. O fâșie îngustă de copaci separă Indian Hills de terenul de golf al clubului unde îmi spusese tipul de la First Mutual să mă înscriu, până când a aflat că soția mea este evreică. Copacii și terenul de golf atrag cumpărătorii, dar priveliștea pe care o prefer eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pricepe să o facă așa. Să fi fost în America, mergeam la consiliere. I-am mai zis „Gheoland“ fiindcă există un Gheoland. Așa cum există Kaufland, Disneyland, Wonderland, Maryland, England, Scotland, Garland sau Strickland. De fapt, „Gheoland“ se vrea o parte separată de blogul propriu-zis. Gheoland e universul imaginar din mintea mea, o lume inexistentă, bazată pe legea wishful thinking. E o formă ușoară (sper euă de schizofrenie, dar fiecare avem în minte o „-land“ personală, forma subiectivă pe care o ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
nu era binevenit, înainte ca el însuși s-apuce să numere anii în care fuseseră despărțiți și toate felurile în care li se schimbaseră mințile, inimile și trupurile. Și-a îngropat fața în părul ei, de parcă nu s-ar fi separat decât c-o zi înainte și tot ceea ce se petrecuse în ultimii doisprezece ani nu fusese decât o fracțiune de secundă, o aberație. Pe Jina a simțit-o la fel: micuță, dar invincibilă. Din cauza minunii de-a o strânge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că hemoptizia e un accident prevăzut, cai e nu cere imobilitate permanentă. Maxențiu continua să se creadă un înger plutitor pe norul imaculat al patului. Unele viziuni îi rămăsese în memorie ca realități; avea acum un surâs misterios, ce-l separa 231 de ceilalți, se arăta însă generos cu neînțelegerea lor. După un timp, Ada, sfătuită de doctor, forțase pe Maxențiu să se îmbrace, să umble, să fie iar un om, nu un înger. Nu cutezase să-1 expedieze încă cu sila
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Rim, de unde nu răzbeau afară șoaptele suspecte. Lina inspectase strada Minervei și recunoscuse o casă mare, frumoasă, cu etaj, care fusese proprietatea lui Doru Hallipa. Casa intactă prezintă o particularitate: pe lărgimea unui singur geam, o felie din casă fusese separată printr-un grilaj nou de lemn, care astfel izola o cameră de antresol, una de etaj și o mansardă, cu o bucată de curte de vreo zece metri lungime și patru lățime. Cum în partea aceea care avea zidul orb
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
căutând parcă un sprijin. Acum nici vale, nici clină de deal, un patinaj uniform! Cu o clipire nouă de lumină în ochi, Elena își apropie încet capul de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zbate să-și afirme talentul (geniulă gastronomic, filmul trebuie neapărat văzut. Este absolut delicios, de la un capăt la altul, și a nu-i aloca aproape două ore din existența ta ar fi o eroare impardonabilă. Lumea șoarecilor și lumea oamenilor, separate printr-un conflict milenar, ajung aici la o fericită conjuncție, prin convingerea adâncă a lui Remy că își poate depăși condiția. Că poate face mai mult decât să fure mâncare din gospodăriile oamenilor sau să scotocească prin gunoaiele lor. Cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
astfel: a) substanță - element chimic și compușii săi în stare naturală sau obținuți printr-un proces de producție, conținând orice aditiv necesar pentru protejarea stabilității produsului și orice impuritate care derivă din procedeul utilizat, exceptând orice solvent care poate fi separat fără a afecta stabilitatea substanței și fără a-i modifică compoziția; ... b) preparat - amestecuri sau soluții compuse din două ori mai multe substanțe. ... c) articole de puericultura - toate produsele destinate copiilor pentru a le facilita somnul, relaxarea, igienă, alimentația și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148951_a_150280]
-
niveluri ca pe platformele nespus de largi ale unei cataracte cu trei căderi, cu cîte un drumeag Între prima și a doua cădere, Între a doua și a treia treaptă. Arată ca niște cozonaci uriași, bine rotunjiți, năpădiți de iarbă, separați prin defileuri adînci. Par arcuiri de talazuri strivitoare, Înmăr murite locului ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cai puterile pînă cînd o da de americani. De atunci, se ruga pentru sufletul acelei femei În fiecare seară de miercuri, ziua din săptămînă În care o Întîlnise. S-a predat pînă la urmă englezilor, lîngă Hamburg. Negermanii au fost separați Îndată de germani, iar, În curînd, Ioan Costin se găsea În sudul Suediei Într-un lagăr de refacere. Cea mai apologetică frază pe care am auzit-o din gura lui evoca tocmai cele trei luni scan dinave: „Atîta bere cîtă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o educație laică, într-un stat comunist - ar fi aceea de asociere cu protestul universitar. Universitățile aduc lumina științei, nu? Ele ne scot din obscurantismul mistic. Sau, cum am văzut că declara la televizor unul din profesorii protestatari, trebuie să separăm odată pentru totdeauna știința de religie. Sau educația de biserică. Ceva de genul ăsta... Totuși nu mi-a sunat tocmai bine. Procesul lui Galilei are ițele mult mai încâlcite și ține de un șir întreg de negocieri între savant cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
ziceau universitarii și nu papa a zis ceea ce ziceau ei că ar fi zis. Dar chiar și așa... Papa Benedict voia să viziteze - nu să catehizeze - o universitate. Tonul protestatar mi s-a părut exagerat de feroce în raport cu evenimentul. Să separăm știința de religie? Educația de biserică? În regulă, o facem. Dar să-i interzici cuiva - fie și papei (sau mai ales papeiă - să viziteze o universitate mi se pare mai degrabă o separare a omului de bunul-simț. E un semn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
își propune să subordoneze știința religiei. Era vorba doar de o vizită a papei la instituția numită universitate (accidental, „La Sapienza“Ă. Mai important e un alt adevăr, care poate că doare, dar ființează și el acolo: e imposibil să separi Biserica Catolică de universitate. Mai ales că Universitatea „La Sapienza“ este o ctitorie a Papei Bonifaciu al VIII-lea, care a instituit și niște impozite suplimentare pe producția de vin. Cu banii din impozite s-a cumpărat o parte din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
ei potrivit, În ordine, fiecare cu importanța ei religioasă sau estetică recognoscibilă, ci ființele umane sufereau umilința inconsecvenței, a stilurilor confuze, a unei vieți Îndelungate cuprinzând mai multe vieți separate. De fapt Întreaga experiență a omenirii acoperea acum fiecare viață separată În deluviul ei. Făcând toate erele istoriei simultane. Constrângând persoana firavă la recepționare, la Înregistrare, privând-o din cauza volumului, a masei, a puterii de a conferi structură și intenție. În fine, aceea fusese prima vizită a lui Sammler În Tărâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]