21,642 matches
-
un obelisc construit de faraonul Tuthmosis III în Karnak, pentru a fi poziționat în "Circus Maximus" urmând ca mai apoi să fie adus aici. Palatul Lateran a căzut în mâna împăratului în momentul în care Constantin cel Mare s-a căsătorit cu a doua sa soție, Fausta, sora lui Maxențiu. Cunoscut în lumea vremii ca "Domul Faustan" sau "Casa Faustei", palatul Lateran a fost în cele din urmă oferit episcopului Romei de către Constantin. Data exactă a donării nu este cunoscută, însă
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
fost a patra aviatoare care a activat în Escadrila Albă, până la 1 septembrie 1941, când a demisionat din motive medicale. După război, în 1948, a fost închisă la Mislea deoarece soțul ei, căpitanul aviator Constantin Abeles („Coty”), cu care se căsătorise în 1939, dar de care era despărțită, însă nu și divorțată, fugise cu un avion în Turcia. Virginia Thomas („Tommy”) (n. 1910, Brașov - d. ?, Marea Britanie). A absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1936, obținând brevetul de
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
stewardesă la LARES. În 1940 a fost încadrată ca pilot la Escadrila Sanitară, unde a transportat 625 de răniți. După desființarea escadrilei, în 1943, a transportat răniți cu automobilul în cadrul Spitalului de Cruce Roșie nr. 3. După 1944 s-a căsătorit cu un ofițer englez și a pleacat la Berlin. A mai fost întâlnită în anii 1980 în Marea Britanie de Stela Huțan-Palade. Smaranda Brăescu (n. 21 mai 1897, Hănțești - d. 2 februarie 1948, Cluj). Brevetată pentru zbor în 1932 în SUA
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
1941 obținând brevetul de pilot nr. 1379/1941. În 1942 a trecut la Buzău pe avioane RWD-13 și a fost repartizată la Grupul Aerotransport Militar ca pilot de legătură. În 1946 a demisionat din aviație, iar în 1947 s-a căsătorit și a plecat în Maramureș. Maria Nicolae (n. 1916, Pitești - d. ?) a absolvit Școala Aviației Civile din București în anul 1942, obținând brevetul de pilot nr. 1558/1942. În 1942-1943 a activat ca pilot de legătură la Escadrila 108 Transport
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
în sezonul următor. În anul competițional 2008-2009, a fost pentru prima dată legitimată la CSM Ploiești, iar în vara lui 2009 a semnat un contract valabil pentru două sezoane cu CS Tomis Constanța. În iunie 2011, Andreea Tâlvâc s-a căsătorit cu handbalistul Răzvan Enescu de la HCM Constanța și apoi a rămas însărcinată, retrăgându-se pentru o perioadă din activitatea sportivă. Ea a revenit în 2012 și s-a transferat la CSM Ploiești, echipă antrenată de Mircea Anton. Andreea Tâlvâc-Enescu a
Andreea Enescu () [Corola-website/Science/329205_a_330534]
-
mediul înconjurător și pacea constituie o prioritate pentru Lituania. Dalia Grybauskaitė este fiica lui Polikarpas Grybauskas, electrician, apoi șofer, și al Vitalijei Korsakaitė, vânzătoare. A fost jucătoare de baschet în tinerețe. Deține centura neagră la karate. Dalia Grybauskaitė nu este căsătorită și nu are copii. În afară de limba lituaniană ea mai vorbește fluent engleza, rusa și poloneza, și mai cunoaște franceza.
Dalia Grybauskaitė () [Corola-website/Science/329212_a_330541]
-
cu cea a francezului Gustave Moreau, a elvețianului Arnold Böcklin, și chiar a spaniolului Salvador Dali. Picturile sale au primit onoruri la expoziții internaționale, inclusiv la Berlin în 1891, Munchen în 1892, și la Paris în 1900. Malczewski a fost căsătorit cu Maria născută Garlewska și au avut un fiu, Rafał Malczewski născut în 1892, care de asemenea, a ajuns un pictor și care a vândut toate lucrările tatălui său, aflate în posesia Muzeului Național din Varșovia, înainte de al Doilea Război
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]
-
de fiul său, Alfonso al II-lea. În octombrie 1494, Ludovic Sforza, care a controlat timp îndelungat Ducatul de Milano, a obținut în cele din urmă titlul ducal după ce a oferit o zestre impresionantă pentru nepoata sa, care s-a căsătorit cu împăratul Maximilian I. El a fost imediat contestat de Alfonso al II-lea, care a avea o creanță asupra Milanului. Ludovic a decis să elimine această amenințare prin incitarea lui Carol al VIII-lea al Franței, care a acceptat
Războiul italian din 1494-1498 () [Corola-website/Science/329236_a_330565]
-
în sfera franceză la cererea lui Ludovic al XII-lea. Milan s-a autodeclarat republică, în ciuda faptului că ducele de Orleans era moștenitorul legitim prin tratat. Dar republica a fost totuși de scurtă durată. Aventurierul Francesco Sforza, care s-a căsătorit cu fiica nelegitimă din casa Visconti, a preluat Milano în 1450, devenind duce. În 1498, ducele de Orleans, a devenit rege al Franței ca Ludovic al XII-lea, continuând cererile tatălui său asupra Milanului. A invadat ducatul în 1499, înlăturându
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
fost fiica Prințului Filip, Conte de Flandra și a soției acestuia, Prințesa Marie de Hohenzollern-Sigmaringen. Ea a fost sora geamănă mai mică a Prințesei Joséphine Marie a Belgiei, care a murit la vârsta de șase săptămâni, în 1871. S-a căsătorit la Bruxelles, Belgia la 12 februarie 1896 cu Prințul Emmanuel de Orléans, al 8-lea Duce de Vendôme (18 ianuarie 1872, Austria - 1 februarie 1931 Cannes, Franța). El era fiu al lui Ferdinand Philippe Marie, duce d'Alençon și a
Prințesa Henriette a Belgiei () [Corola-website/Science/329246_a_330575]
-
cere mâna celeilalte persoane ca simbol al căsătoriei. Dacă cererea este acceptată atunci se marchează începutul logodnei. De cele mai multe ori are calitate de ritual, uneori implicând oferirea unui inel de logodnă și punerea unei întrebări formale, cum ar fi: „Te căsătorești cu mine?”. În multe dintre culturile occidentale, tradiția spune că bărbatul trebuie să ceară femeia în căsătorie. În Regatul Unit și Irlanda, se spune că pe 29 februarie într-un an bisect este data în care o femeie îl poate
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
deoarece era avuția cea mai mare a unei fete să se păstreze nepătată până în ziua nunții, prin aceasta ajungându-se la purificarea spirituală a viitorilor soți. De asemenea erau obiceiul „pețitului” pe la părinții fetei cu care tânărul voia să se căsătorească, îi cerea mâna fetei pentru a avea binecuvântarea de la părinți, fără de care nu putea exista practic nunta, obiceiul spunând că refuzul părinților este un semn rău și tinerilor nu le va merge bine încă de la început. Având binecuvântarea părinților aceștia
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
din epoca modernă, astăzi nu mai sunt criteriile așa de stricte iar perioada de logodnă este văzută ca o perioadă în care celor doi tineri le este permis să stea împreună o perioadă de timp până stabilesc când se vor căsători, având această intenție. Nu este strict necesar ca bărbatul să ceară femeia, de multe ori fiind exact contrariul, femeia cere bărbatul. Locul unde se face cererea diferă și el, ajungând să fie în cele mai extravagante și diverse moduri. Cererea
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
2004 în casa sa din Cracovia la vârsta de 93 ani. A fost îngropat în Biserică Romano-Catolică Skałka din Cracovia,ca unul dintre ultimii ce vor fi comemorați acolo.[18] Prima sa soție, Janina (născută Dłuska), cu care s-a căsătorit în 1944, a murit înaintea să,în 1986. Au avut doi fii, Anthony (b. 1947) și John Peter (b.1951 ). Ce-a de-a doua soție a sa, Carol Thigpen, un istoric american,a murit în 2002. Miłosz is honoured
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
Domnească, comuna Găneasa, județul Ilfov) a fost o sculptoriță română de origine rusă, cunoscută pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București. Lidia, fiica lui Nicolae Suhanov, funcționar la primăria orașului, s-a născut în 1885 în orașul Saratov. S-a căsătorit pentru prima oară înainte de Războiul Ruso-Japonez, conflict la care a participat ca infirmieră voluntară la spitale de campanie și rămas văduvă. În această perioadă l-a cunoscut pe generalul Pavel Kotzebue, pe care l-a îngrijit pentru rănile suferite în timpul
Lidia Kotzebue () [Corola-website/Science/329261_a_330590]
-
a participat ca infirmieră voluntară la spitale de campanie și rămas văduvă. În această perioadă l-a cunoscut pe generalul Pavel Kotzebue, pe care l-a îngrijit pentru rănile suferite în timpul războiului. Mai târziu, după ce generalul a divorțat, s-a căsătorit cu acesta. În 1914 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Moscova, secția sculptură. a participat la mai multe ediții ale Salonului Oficial al Ministerului Artelor, prima expoziție personală fiind realizată în 1926. Este cunoscută, în special, pentru realizarea
Lidia Kotzebue () [Corola-website/Science/329261_a_330590]
-
l-a privat de un prieten și protector, fiind rechemat în 1507. Ferdinand l-a lăudat cu titluri și cuvinte frumoase, dar l-a lăsat fără activitate pentru tot restul vieții. Văduv la vârsta de 36 de ani, s-a căsătorit cu Luisa Manrique de Lara, una dintre doamnișoarele de onoare a reginei Isabella I de Castilia pe 14 februarie 1489. A avut o fiică, Elvira Fernández de Córdoba y Manrique, care a moștenit toate titlurile sale la moartea sa în
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
în Knaresborough, Yorkshire, într-o peșteră acum cunoscută sub numele de Peștera Mamei Shipton, care este în prezent o atracție turistică. Ea a avut reputația de a fi o femeie hidoasă și urâtă. Cartea, de asemenea, susține că s-a căsătorit cu Toby Shipton, un tâmplar local, aproape de York în 1512 și a că a făcut avere cu predicțiile realizate de-a lungul vieții sale. Este trecut în jurnalele lui Samuel Pepys care descriu distrugerea Londrei de către Marele Incendiu că a
Maica Shipton () [Corola-website/Science/329308_a_330637]
-
Ca artist, Axentowicz a fost renumit pentru portretele, scenele și peisajele cu huțulii din Transilvania. s-a născut la data de 13 mai 1859 în Brașov, Ungaria (acum România) într-o familie de polonezi de origine armeană. Axentowicz s-a căsătorit în anul 1893 cu Iza Henrietta Gielgud care era mătușa lui John [Arthur] Gielgud și Val Gielgud în Chelsea, Londra. Studiază la Academia de Arte Frumoase din Munchen între anii 1879 și 1882, după care se stabilește la Paris unde
Teodor Axentowicz () [Corola-website/Science/329319_a_330648]
-
din Cracovia pe care a reformat-o prin aducerea de noi profesori. L-a numit, astfel pe Jan Stanisławski director la secția de peisagistică. Julian Falat a fost unul dintre membrii fondatori a Societății artiștilor polonezi Sztuka. Julian Falat se căsătorește în anul 1900 cu italianca Maria Luisa Stuckenfeld cu care a avut trei copii: Helen (viitoarea soție a actorului Igo Sym), Kazimierz și Lucian. Julian a călătorit frecvent la Zakopane și de aceea între picturile sale apar în mod frecvent
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
războaie derulate în secolul al XVII-lea. Abordarea tematicii alese de către artist, era una literară, realistă, de detaliu, compoziția degajând natural claritate și senzația mișcării. Józef Brandt a avut asupra picturii poloneze o influență puternică. În anul 1877 s-a căsătorit cu Heleną de Woyciechowskich Pruszakową și se mută la conacul lui din Orońsko lângă Radom unde pictează și conduce o școală de arte. Aici, artistul a petrecut verile, înconjurat de familia sa și mulți alți prieteni care veneau în vizită
Józef Brandt () [Corola-website/Science/329326_a_330655]
-
Un inel de logodnă este un inel pe care îl poartă o persoană care este logodită și urmează să se căsătorească. În Regatul Unit, Irlanda și America de Nord inelele de logodnă sunt purtate tradițional doar de femei. În alte culturi atât barbații cât și femeile poarta inele asemănătoare. În alte culturi inelele de logodnă sunt de asemenea folosite ca verighete. Inelul de
Inel de logodnă () [Corola-website/Science/329333_a_330662]
-
București - d. 1991, Paris) a fost un pictor român. Pe numele său complet Romeo Kunzer Storck, el era fiul din prima căsătorie a Ceciliei-Gabriela cu violonistul Romulus Kunzer, cu care, cea devenită mai târziu cunoscută sub numele Cecilia Cuțescu-Storck, se căsătorise în 1903, în timpul șederii ei la Paris. Căsătoria însă nu a durat mult. În 1906 artista a revenit definitiv în România și s-a stabilit la București, iar trei ani mai târziu s-a căsătorit cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
sub numele Cecilia Cuțescu-Storck, se căsătorise în 1903, în timpul șederii ei la Paris. Căsătoria însă nu a durat mult. În 1906 artista a revenit definitiv în România și s-a stabilit la București, iar trei ani mai târziu s-a căsătorit cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck, care l-a adoptat pe Romeo Kunzer. Din memoriile mamei sale se păstrează puține detalii ale copilăriei pictorului, petrecută în casa din strada Vasile Alexandri, nr. 16, din apropierea șoselei Kiseleff. Ea își amintea că "”sglobiul
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
pace. Pepin a fost numit majordom în toate cele trei regate france (Austrasia, Neustria și Burgundia), autointitulându-se Ducele și Prințul francilor ("Dux et princeps Francorum"). În certurile care au urmat, Berthar și-a ucis soacra Ansfled. Soția sa Anstrude a căsătorit fiul cel mare al lui Pepin, Drogo, duce de Champagne. În următorii câțiva ani, Pepin i-a supus pe alemani și saxoni, aducându-i în sfera de influență francă. El a început, de asemenea, creștinarea Germaniei. În 695, l-a
Pepin de Herstal () [Corola-website/Science/329346_a_330675]