21,085 matches
-
În Roma sunt înălțate 13 obeliscuri. Din acestea, 8 sunt originale din Egipt, altele 5 au fost comandate a fi realizate în Egipt pentru romani. Obeliscul, care încă zace sub pământ, lângă biserica Sfântul Ludovic a francezilor, este și el originar din Egipt. Obeliscurile sunt o creație minunată și inconfundabilă a arhitecturii și sculpturii Egiptului antic. Ele au atras admirația altor popoare încă din antichitate
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Primele două le-a luat, din fosta capitală Teba, regele asirian Assurbanipal, în sec.al 7-lea e.A. A dorit să-și împodobească cu ele capitala Ninive, după o expediție victorioasă în Egipt. Dar cele mai multe au traversat Marea Mediterană, pe timpul stăpânirii romane, pentru a împodobi capitala imperială și alte orașe italice. Aceste bijuterii ale arhitecturii au fost considerate trofee și au sfârșit prin a fi plasate în fața unor temple străine, a unor mausolee, sau pe spina unor circuri. Mai aproape de zilele noastre
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
bătăliei de la Dogali, din 26 ianuarie 1887. In acea bătălie toți italienii au pierit după o rezistență îndârjită. In 1924/1925, obeliscul și-a ocupat actualul loc, în grădina Muzeului Național Roman. Obeliscul de la Villa Celimontana, este ridicat pe colina romană Caelius. Este de origine egipteană, fiind adus, ca și altele pentru templul zeței Isis (Iseum). A pierdut mult din dimensiunile antice, având astăzi o înălțime modestă de numai aproape de 3 metri fără piedestal. Se știe foarte puțin despre acest monument
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
sale originare lângă actuala sacristie. Uitate pe timp îndelungat în evului mediu, obeliscurile antice au revenit în atenția papei Sixtus al V-lea (Quintus). El a hotărât să le restaureze pe unele și să le reașeze în fața principalelor edificii religioase romane. Pentu cel de la Vatican, inginerul Domenico Fontana a conceput o mașină de lemn pentru culcarea monolitului, pentru a-l transporta cieca 300 de metri și pentru a-l ridica din nou. Acela a funcționat numai patru luni și a constituit
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
lui Augustus și Tiberius din timpul urmașului lor Caligula. Obeliscul din Piazza Quirinale este unul dintre cele două care străjuiau intrarea în mausoleul lui Augustus și astăzi stă în fața palatului președintelui Italiei. Este un obelisc tăiat în Egipt, pe timpul stăpânirii romane, probabil în primul secol al erei noi (e.N.). Nu are nici o inscripție, fapt ce îl aseamănă cu perechea sa de pe Esquilin, dar îl aseamănă cu cel de la Vatican. Cele două obeliscuri, cel de la Quirinale și cel de la Esquilin, adică cel
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Constantin. Monumentul poartă însemnele papei Alexandru al VII-lea (1655-1667), o stea deasupra a șase munți. Obeliscul de pe Eschilin se află în dreptul absidei bisericii Santa Maria Maggiore. La fel ca și perechea sa de la Quirinale a fost dăltuit în timpul stăpânirii romane asupra Egiptului, în primul secol al erei noi (e.N.). A fost adus la Roma pe timpul domniei lui Domitianus (81-96 e.N) și nu are săpate inscripții cu hieroglife, fapt ce îl aseamănă cu perechea lui cu care a străjuit intrarea
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
sec.al VI-lea e.A. Pincio nu a făcut parte dintre cele șapte coline ale Romei, cu toate că a fost cuprinsă între marile ziduri ridicate de Aurelianus, în anii 270-273 e.N. Obeliscul s-a prăbușit chiar pe locul consacrat în epoca romană. Papa Sixtus al V-lea (Quintus) l-a cuprins în planurile sale urbanistice, dar nu a mai apucat să-l folosească. Athanasius Kircher a fost primul care a observat similitudinea inscripțiilor lui cu cele de pe obeliscul din Piazza del Popolo
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
anul 1922. Pentru acesta a transferat baza obeliscului pe Capitoliu, unde a decorat-o corespunzător și unde a inaugurat noul monument în 1926. Obeliscul din Piazza Navona sau Obeliscul de la Fântâna celor Patru Fluvii este un obelisc egiptea din epoca romană. El a ocupat la Roma trei poziții succesive. Originea egipteană a acestui obelisc de talie mijlocie, de 16,50 metri nu este pusă la îndoială deoarece este tăiat din granit roșu de Syena (Assuan), dar inscripțiile cu hieroglife de pe cele
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
-lea, pentru a fi restaurat și plasat de Bernini pe fântâna sa din Piazza Navona (Fântâna celor Patru Fluvii), fostul stadion al lui Domitianus. Este vorba de Fântâna celor Patru Fluvii. Obeliscul este dotat cu un porumbel, emblema unei familii romane (Pamphili) ce deținea un palat în Piazza Navona și care a dat mai mulți papi. Obeliscul de pe colina Pincio este un monolit egiptean din epoca romană. Pe fețele lui se găsesc hieroglife săpate numai cu scop decorativ. Monolitul a fost
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
de Fântâna celor Patru Fluvii. Obeliscul este dotat cu un porumbel, emblema unei familii romane (Pamphili) ce deținea un palat în Piazza Navona și care a dat mai mulți papi. Obeliscul de pe colina Pincio este un monolit egiptean din epoca romană. Pe fețele lui se găsesc hieroglife săpate numai cu scop decorativ. Monolitul a fost adus la Roma din dorința împăratului Hadrianus (117-138 e.N) de a-l plasa pe Via Labicana, spre a-l comemora pe tânărul său amant, Antinoüs
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
fost denumit așa de astronomul francez Urbain Le Verrier (ale cărui calcule matematice au permis descoperirea lui Neptun), la solicitatrea lui Annibale de Gasparis. Egeria era o zeiță (sau o nimfă, în funcție de sursă), patroană a nașterilor și izvoarelor, în mitologia romană. Egeria a fost și numele soției celui de-al doilea rege legendar al Romei, Numa Pompilius. "" a fost descoperit la 2 noiembrie 1850, de Annibale de Gasparis, la "Observatorul Astronomic Capodimonte" din Napoli, Italia. Egeria a ocultat o stea pe
13 Egeria () [Corola-website/Science/326826_a_328155]
-
lui Lowell de cercetătorii de la observatorul Lowell, cercetarea s-a încheiat cu succes când astronomul american Clyde W. Tombaugh l-a găsit pe Pluto. Numele ales pentru planetă, ales așa încât să evoce inițialele astronomului Percival Lowell, este cel al zeului roman Pluton / Pluto. Numele a fost sugerat mai întâi de Venetia Burney (Phair, după căsătorie), pe atunci o fată de 11 ani din Oxford, Anglia. La micul dejun, bunicul ei, care lucra la Biblioteca Bodleiană din cadrul Universității Oxford, citea în ziarul
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
care lucra la Biblioteca Bodleiană din cadrul Universității Oxford, citea în ziarul Times despre descoperirea unei noi planete. El i-a cerut nepoatei sale să aleagă un nume bun pentru noua planetă. Venetia, care avea o pasiune pentru miturile și legendele romane și grecești, a sugerat numele zeului roman al Lumii de dincolo. Profesorul Herbert Hall Turner a telegrafiat colegilor săi din America această sugestie și, după dezbateri favorabile care au fost aproape unanime, numele "Pluto" a fost adoptat și anunțat de
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
Oxford, citea în ziarul Times despre descoperirea unei noi planete. El i-a cerut nepoatei sale să aleagă un nume bun pentru noua planetă. Venetia, care avea o pasiune pentru miturile și legendele romane și grecești, a sugerat numele zeului roman al Lumii de dincolo. Profesorul Herbert Hall Turner a telegrafiat colegilor săi din America această sugestie și, după dezbateri favorabile care au fost aproape unanime, numele "Pluto" a fost adoptat și anunțat de Slipher la 1 mai 1930. În limbile
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
altar rectangular decroșat (2,70x 3,80 m), acoperit cu o boltă în cruce; turnul-clopotniță lipsește. Ca material de construcție s-a folosit piatra brută, tencuită la exterior. Pe fațada apuseană, constructorii au încastrat, ca elemente ornamentale, câteva piese litice romane și un frumos bust antic, elemente care conferă lăcașului o înfățișare stranie și neașteptată. Prin dispoziția planimetrică și sistemul de boltire al altarului, edificiul se înscrie în sfera arhitecturii romane; portalul vestic, cu arc frânt și trei retrageri, aparține însă
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
apuseană, constructorii au încastrat, ca elemente ornamentale, câteva piese litice romane și un frumos bust antic, elemente care conferă lăcașului o înfățișare stranie și neașteptată. Prin dispoziția planimetrică și sistemul de boltire al altarului, edificiul se înscrie în sfera arhitecturii romane; portalul vestic, cu arc frânt și trei retrageri, aparține însă stilului gotic. Așadar, aspectul actual este rezultatul numeroaselor transformări pe care le-a suferit lăcașul de-a lungul timpului. Astfel, la scurt timp după terminarea construcției, se presupune că a
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
menționat și numărul mare de preoți atestați documentar începând cu secolul al XVI-lea. Primul slujitor cunoscut a fost preotul Șărbu, cel care a lăsat în urmă o inscripție slavonă pe două rânduri, incizată pe un fragment al unui ancadrament roman din marmură: ”A scris Șârbu popa mult greșitul. Părinți blogosloviți”. În 1559, apar menționați alți doi preoți, de origine nobilă: Nicolae Popa și Petru Popa („Wolachus presbiter, in possessionis Szentpeter comorans”). În anii 1620-1621, un alt preot din Sânpetru, Ioan
Biserica de zid Sfântul Gheorghe din Sânpetru () [Corola-website/Science/326892_a_328221]
-
secolul al II-lea e.n. iudaismul a permis poliginia, dar niciodată n-a permis poliandria. Această atitudine a fost continuată și în Roma Antică, care a interzis poligamia, mai ales după 212 d.Hr., când toți evreii au devenit cetățeni romani. Așa cum Ioan Paul al II-lea a interpretat dialogul dintre Isus și farisei ("Evanghelia după Matei" 19,3-8), Hristos a subliniat frumusețea primordială a căsătoriei monogamice bazate pe dragoste, descrisă în cartea Genezei 1:26-31, 2:4-25. Biblia însă nu
Monogamie () [Corola-website/Science/326893_a_328222]
-
pentru doar 2,85 Marci Germane. După al doilea război mondial, odata cu aparitia formelor mai ieftine de editare, vanzarile romanului au sporit simtitor. În 1975, patru milioane de exemplare au fost vândute în limba germană, reeditarile in Germania ale romanului ajungand pana in 2010 la un tiraj de mai mult de nouă milioane de exemplare. Pana in anul 2000, romanul a fost tradus in 38 de limbi, cel mai recent în islandeză. În Lübeck, romanul a fost la început primit
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
scrierea runică. În orient, alfabetizarea a avut un specific local și era accesibilă numai unor anumite categorii relativ restrânse de inițiați (scribi). În Europa însă alfabetizarea a devenit un fenomen de masă, astfel că, în special, în lumea greacă și romană scrisul și cititul au devenit un lucru comun, mai ales în zonele urbane. Primele sisteme de scriere au fost: sumerian, egiptean, hitito-egeean și chinez, din care decurg scrierile silabice. Ulterior, au apărut și sistemele alfabetice (grec, latin, ebraic, arab și
Alfabetizare () [Corola-website/Science/325608_a_326937]
-
sărată. Înainte de vărsare, valea străbate cartierul (fostul cătun) "Sfântu Ion" ("Sân Ion"), care a preluat vechiul nume medieval al bisericii așezării. În anul 2008 proprietarul unei balastiere de pe cursul mijlociu al Văii Sărate a distrus din neglijență un sit arheologic roman și medieval (necunoscut până atunci), în cursul lucrărilor de excavare cu buldozerul a unei suprafețe de 400 mp, pe o adâncime de 6-7 m. Probabil este vorba de urmele fostului sat al curtenilor regali "Udvarnoktelek". În imediata apropiere a terenului
Râul Valea Sărată, Arieș () [Corola-website/Science/325599_a_326928]
-
49 î.Hr., lucru care a fost considerat o declarație de război. Conflictele au avut loc în perioada 10 ianuarie 49 î.Hr. -17 martie 45 î.Hr. între forțele propopulare Populares conduse de Iulius Cezar și forțele aristrocrate conservatoare Optimates ale Republicii Romane conduse de Senatul Roman și Pompei. Casus belli pentru Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii a fost așa zisa partidă de ceai de la Boston ("Boston Tea Party") din 1773. Statele Unite doreau independența Cubei față de Spania în vederea viitoarei anexări a insulei. Casus
Listă de pretexte de război () [Corola-website/Science/325617_a_326946]
-
1037 Un alt arhiepiscop, Maurille (1055 - 1067), încheie șantierul, precum și reconstruirea navei în 1063. S-a spus că Maurille ar fi pus să se ridice un turn-lanternă din piatră, în formă de piramidă care i-ar fi purtat numele. Catedrala romană, cu plan cruciform, prezintă o navă și colaterale „de aceeași lungime și aceeași lărgime ca și nava actuală”.Ridicarea ei pare să o apropie de cea a bisericii abațiale din Jumièges a cărei consacrare (1067) este apropiată.
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
partea de nord a Vojvodinei, dar tratează și teme mai subtile cum ar fi dragostea, relațiile sociale și etnice. Pe lângă Bekim Fehmiu, Olivera Vučo, Bata Živojinović și Mija Aleksić, în film joacă și mulți actori țigani care vorbesc în limba romani. "" este considerat ca fiind unul dintre cele mai bune filme ale așa-numitului "Val Negru" din cinematografia iugoslavă. Protagonistul, Bora (Bekim Fehmiu), este un țigan fermecător, dar cu suflet rău, în timp ce soția lui mai în vârstă este supusă. Bora este
Am întâlnit țigani fericiți () [Corola-website/Science/325644_a_326973]
-
grup de polițiști care este doar o pistă greșită, atenția sa stimulează o bănuială calmă a unui motiv; încă nu a greșit, dar va greși sigur. Pe lângă asta, este de notat faptul că personajele se disting în anumite scene ale romanului polițist pentru a ne da de înțeles că avem de-a face cu un criminal oribil. Suntem pregătiți să admitem acest lucru și să acuzăm cel mai suspect personaj, până când doamna Christie ne prezintă un om al cărui comportament nu
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]