201,835 matches
-
în imediata apropiere de drumul național DN54, care leagă municipiul Caracal de orașul Corabia. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 66 hectare. Situl reprezintă o suprafață împădurită încadrată în bioregiune continentală) aflată în Câmpul Leu-Rotunda din
Pădurea Studinița () [Corola-website/Science/330566_a_331895]
-
rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 66 hectare. Situl reprezintă o suprafață împădurită încadrată în bioregiune continentală) aflată în Câmpul Leu-Rotunda din Câmpia Cracalului (subunitate geomorfologică a Câmpiei Romanațiului); ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos" și protejază un arboret de stejar din specia "Quercus pubescens" (stejar pufos, cu vârste ce depășesc 100 de ani), care vegetează în asociere cu arbori de salcâm
Pădurea Studinița () [Corola-website/Science/330566_a_331895]
-
și Tălmaciu și al comunelor Alțâna, Bârghiș, Boița, Marpod, Nocrich, Racovița, Roșia, Sadu, Șelimbăr și Turnu Roșu și în nordul județului Vâlcea, pe teritoriul comunei Câineni. Situl este străbătut de drumul național DN1 care leagă municipiul Brașov de Sibiu. Aria naturală a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
Situl este străbătut de drumul național DN1 care leagă municipiul Brașov de Sibiu. Aria naturală a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.826 hectare (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase, păduri în amestec
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.826 hectare (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase, păduri în amestec și păduri în tranziție). reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.826 hectare (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase, păduri în amestec și păduri în tranziție). reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale"; și protejază o gamă faunistică variată. La baza desemnării
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
826 hectare (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase, păduri în amestec și păduri în tranziție). reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale"; și protejază o gamă faunistică variată. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale"; și protejază o gamă faunistică variată. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care: două specii de mamifere: vidra de râu ("Lutra lutra") și brebul ("Castor fiber"); zece specii de pești: avat ("Aspius aspius"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), zvârlugă ("Cobitis taenia"), porcușorul de vad
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
alcătuiesc o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în Transilvania, pe teritoriul județelor Mureș și Sibiu. Aria naturală se întinde în partea sudică a județului Mureș pe teritoriul administrativ al orașului Sighișoara și al comunelor Bălăușeri, Daneș, Nadeș și în cea nord-estică a județului Sibiu, pe teritoriul orașului Dumbrăveni și al comunei Hoghilag. Situl se află în imediata
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
imediata apropiere a două drumuri naționale, DN13 (Sighișoara - Târgu Mureș) și DN14 (Mediaș - Dumbrăveni. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 240 hectare. Situl reprezintă o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 240 hectare. Situl reprezintă o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase) împădurită (încadrată în bioregiune continentală) aflată în Podișul Târnavelor (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), în lunca stângă a Târnavei Mari. Pădurea de pe Târnava Mare conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase) împădurită (încadrată în bioregiune continentală) aflată în Podișul Târnavelor (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), în lunca stângă a Târnavei Mari. Pădurea de pe Târnava Mare conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens" și protejază arboret de stejar pufos ("Quercus pubescens") care vegetează în asociere cu specii de: gorun ("Quercus petraea"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), tei pucios ("Tilia
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
nevoilor lor agricole. O rețea zigzag de ziduri de pământ era formată într-un câmp de recolte care erau inundate. Când veneau inundațiile, apa umplea canalele. Această rețea de canale reținea apa mai mult decât ar fi rămas în mod natural, permițând solului să devină suficient de fertil pentru a începe plantarea. Egiptenii întrețineau livezi și grădini, practicând și horticultură. Cultivatorii erau nevoiți să transporte manual apa pentru a uda livezile . În plus, în timp ce Nilul aducea aluviuni care fertilizau in mod
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
Religia în Egiptul antic a fost un aspect foarte important al vieții de zi cu zi. Multe din ritualurile lor religioase s-au axat pe observațiile lor de mediu. Ei au folosit religia ca o modalitate de a explica fenomenele naturale , cum ar fi inundațiile ciclice ale Nilului și producției agricole. Deși Nilul era direct responsabil pentru devărsări, egiptenii nu se închinau Nilului în sine. De fapt, ei nici măcar nu denumeau fluviul. Termenul de "Nil " nu este de origine egipteană. Egiptenii
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
Aria protejată se află în extremitatea sud-vestică a județului Cluj (în sudul Câmpiei Transilvaniei, aproape de limita teritorială cu județul Alba), pe teritoriul administrativ al comunelor Băișoara și Valea Ierii, aproape de drumul național DN75 care leagă orașul Turda de Nucet. Aria naturală a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
și Valea Ierii, aproape de drumul național DN75 care leagă orașul Turda de Nucet. Aria naturală a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.302 hectare, zonă montană acoperită cu pajiști naturale, pășuni, stepe, păduri de foioase, păduri de
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.302 hectare, zonă montană acoperită cu pajiști naturale, pășuni, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec și păduri în tranziție. Valea Ierii reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri acidofile de Picea
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 6.302 hectare, zonă montană acoperită cu pajiști naturale, pășuni, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec și păduri în tranziție. Valea Ierii reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de stejar
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
hectare, zonă montană acoperită cu pajiști naturale, pășuni, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec și păduri în tranziție. Valea Ierii reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Păduri
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
fag de tip Asperulo-Fagetum"; și protejază o gamă faunistică și floristică variată. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care: patru specii de mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus") râs ("Lynx lynx") și vidra de râu ("Lutra lutra"); zglăvoacă (un pește din specia "Cottus gobio"); ivorașul-cu-burta-galbenă (o
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
Sardinia și Corsica pentru controlul malariei. Verdele de Paris a fost utilizat și că pigment în pictură datorită culorii intense de verde smarald de pictorii W. Turner, impresioniștii Monet și Renoir, precum și de post-impresioniștii Gauguin, Cézanne și Van Gogh. Compușii naturali similari sunt mineralele calcofilitul CuAl(AsO)(ȘO)(OH)·36(HO), conicalcitul CaCu(AsO)(OH), cornubitul Cu(AsO)(OH)·(HO), cornwallitul Cu(AsO)(OH)·(HO) și liroconitul CuAl(AsO)(OH)·4(HO). Aceste minerale au o culoare intensă, ce variază între
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în centrul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Albă și Bihor. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bihor (pe teritoriul administrativ al comunei Criștioru de Jos) și cea nord-vestică a județului Albă (pe teritoriul comunelor Arieșeni și Avram Iancu), în imediata apropiere a drumului național DN75, care leagă orașul Câmpeni
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]
-
Iancu), în imediata apropiere a drumului național DN75, care leagă orașul Câmpeni de Nucet. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 761 hectare. Situl reprezintă o zonă încadrată în bioregiunea alpina a Munților Bihorului; ce conserva habitate
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]
-
protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 761 hectare. Situl reprezintă o zonă încadrată în bioregiunea alpina a Munților Bihorului; ce conserva habitate naturale de tip: "Pajiști de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)", "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Grohotișuri silicioase din etajul montan
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]
-
malurile râurilor montane" și protejază o mare diversitate floristica și fauna rară. La baza desemnării sitului se află două specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică): ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); precum și două specii floristice (enumerate în aceeași anexă): clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"). Alte specii floristice semnalate în
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]