200,946 matches
-
oastea moscovită, dar a fost învins de , . Acest șir de înfrângeri a demonstrat că, în ciuda faptului că susținea că apără drepturile ortodocșilor, răscoala nu avea susținerea generală a populației și nu s-a răspândit. Războiul a luat în cele din urmă sfârșit cu un nou „veșnic tratat de pace” semnat la 8 octombrie 1508, prin care se mențineau acordurile teritoriale din 1503. În pofida tratatului de pace, relațiile între cele două țări rămăseseră tensionate. Sigismund I a cerut extrădarea lui Mihail Glinski
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
că Sigismund îl plătea pe hanul să atace Marele Cnezat al Moscovei. În același timp, Albert al Prusiei a devenit al Cavalerilor Teutoni și nu era dispus să accepte suzeranitatea Poloniei așa cum obliga . Tensiunile s-au soldat în cele din urmă cu și a dus la alierea lui Maximilian I, sfânt împărat roman cu Vasile al III-lea. În decembrie 1512, moscoviții au invadat Marele Ducat al Lituaniei cu scopul de a captura Smolenskul, un târg important. Primele lor asedii din
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Livoniei. La început, Lituania și Polonia au fost aliate cu și au luptat contra Țaratului Rusiei aliat cu ; după mai mulți ani, coalițiile s-au schimbat și Polonia-Lituania s-a aliat cu Suedia împotriva Rusiei și Danemarcei. În cele din urmă, armistițiul din 1570 a divizat Livonia între participanți, Lituania controlând Riga și rușii extinzându-și ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura nobilimea polonă (șleahta), respectiv Libertățile de Aur. În cele din urmă, în 1569, după ce Sigismund al II-lea August a transferat Poloniei întinse teritorii ale Marelui Ducat, și după mai multe luni de negocieri, lituanienii au acceptat parțial cererile polonilor și au convenit asupra Unirii de la Lublin, prin care s-a
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
este o stație a premetroului din Bruxelles situată în comuna Schaerbeek din Regiunea Capitalei Bruxelles. Stația se află la intersecția autostrăzii cu străzile "Avenue des Cerisiers/Kerselarenlaan", "Avenue de Roodebeek/Roodebeeklaan" și "Avenue Diamant/Diamantlaan" și poartă numele acesteia din urmă. Diamant a fost construită în același timp cu A3 (E40), care se termină în zona stației și se bifurcă în câteva tuneluri și bretele. Stația Diamant a fost deschisă pe 2 mai 1972 și face parte din axa Centura Mare
Diamant (stație de premetrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/335858_a_337187]
-
Morchella elatoides Jacquet", "Morchella frustrata", "Morchella punctipes", sau "Morchella steppicola". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: "Morchella" și "Verpa" sunt unicamerale, pe când "Gyromitra" și "Helvella" sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor. Pentru un începător, confundarea cu buretele
Zbârciog suplu () [Corola-website/Science/335864_a_337193]
-
Morchella tridentina" sin. "Morchella rufobrunnea", "Morchella steppicola", sau "Verpa bohemica". Sub numele românesc de „zbârciog” se tratează aproape mereu patru mari genuri de ciuperci: "Gyromitra", "Helvella", "Morchella" și "Verpa". Între primele două se găsesc specii otrăvitoare pe când cele două din urmă sunt comestibile. Cu toate că cele patru genuri sunt goale pe interior, ele pot fi deosebite destul de ușor: "Morchella" și "Verpa" sunt unicamerale, pe când "Gyromitra" și "Helvella" sunt multicamerale, prezentând o încrengătură de goluri în interiorul lor. Pentru un începător, confundarea cu buretele
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
a cerut Confederației Livone să plătească circa 6000 de mărci pentru a păstra Episcopia Dorpatului, pe baza ideii că fiecare bărbat adult îi plătea Pskovului o marcă pe vremea când acesta era stat independent. Livonii au promis în cele din urmă să-i plătească lui Ivan până în 1557, dar când nu au făcut aceasta, au fost izgoniți din Moscova, și negocierile s-au oprit. Ivan a continuat să susțină că existența Ordinului necesita susținere pasivă din partea Rusiei, și amenința rapid cu
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
și să-i permită țarului să poarte numele de „domn al Suediei”. Solia a plecat după ce a primit de la Ivan un ultimatum prin care cerea cedarea de către Suedia a teritoriului din Livonia, altfel va fi război. Juusten a rămas în urmă, în timp ce Ioan a respins cererile lui Ivan, și războiul s-a reluat. Fricțiunile între Danemarca și Suedia duseseră la , izbucnit în 1563 și încheiat în 1570 prin . Desfășurat în principal în sudul și vestul Scandinaviei, războiul a implicat bătălii navale
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
a acordat orașului o mai largă autonomie în schimbul plății a 200.000 de zloți. Pentru alți 200.000 de zloți, l-a numit pe Georg Frederick de Hohenzollern administrator al Prusiei și și-a asigurat susținerea militară a acestuia din urmă împotriva Rusiei. Bathory a primit doar câțiva soldați de la vasalii săi polonezi și a fost obligat să recruteze mercenari, mai ales polonezi, maghiari, , germani și munteni. Un detașament secuiesc separat a participat și el la luptele din Livonia. Regele Suediei
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
un război civil pentru tronul rus rămas neocupat („Timpurile Tulburi”) când niciunul din numeroșii pretendenți nu se impusese. Acest conflict s-a împletit cu campaniile livoniene când forțele suedeze și cele polono-lituaniene au intervenit de partea diferitelor tabere, cea din urmă declanșând Războiul Polono-Moscovit. Forțele lui Carol al IX-lea au fost îndepărtate din Livonia după mari înfrângeri în bătăliile de la Kircholm (1605) și (1610). După ulterior, succesorul lui Carol, Gustav Adolf, a recucerit Ingria și Kexholmul care au fost oficial
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
soarta României Mici. Dar cea mai importantă consecință a fost decizia autorităților române de a opri ofensiva în Transilvania și a abandona planul de campanie inițial, fapt care avea să ducă la o serie de înfrângeri și în cele din urmă la pierderea a două treimi din teritoriul național. După Turtucaia, comandamentul germano-bulgar de pe de pe frontul de sud comandat de von Mackensen, a realizat faptul ca românii nu aveau experiența unui război modern, conducere politică și militară a țării nefiind pregătită
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
de un echilibru dinamic între transportul nisipului și sedimentarea lui. Dacă (ipotetic) sursa acestuia de la sud-vest ar fi izolată, de exemplu prin construcția unui port mare cu chei sau dig, atunci cordonul litoral s-ar eroda și în cele din urmă ar dispărea. Astfel, el este un element de coastă cu existență efemeră la scară geologică. Cea mai probabilă evoluție, însă, ar fi umplerea lagunei din interiorul cordonului litoral cu sedimente, și apariția unui nou uscat. Conform mitologiei baltice, cordonul litoral
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
drept destinație de vacanță. Deși astăzi, , denumiți și Kuršininkai, sunt un grup etnic de origine ce trăiește pe cordonul litoral al Curlandei, în 1649 așezările lor se întindeau de la Memel (Klaipėda) până la Danzig (Gdańsk). Kuršininkai au fost în cele din urmă asimilați de germani, cu excepția câtorva care încă își mai păstrează identitatea în cordonul litoral al Curlandei. Kuršininkai au fost considerați letoni pe considerente lingvistice până după Primul Război Mondial, când Letonia a obținut independența față de Imperiul Rus. Pe aceste baze
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
după ce o cometă creează un set de alter-ego-uri, și se bucură de propria lor sosie. Byrkit fructifică totul în acest cadru de o singură casă, creând înfiorare și paranoia în timp ce personajele sale fac niște decizii normale, dar în cele din urmă greșite. Distribuția e grozavă și ea, Nicholas Brandon din "Buffy, spaima vampirilor" făcând mișto de el însuși, el jucând un actor care făcea parte dintr-un serial... "Coherence" este un film satisfăcător și înspăimântător al genului. Și chiar și așa
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
și conducerea parcului Venedig din Viena, unde iarăși a intrat în datorii și a dat faliment. În 1914 roata cea uriașă a fost oprită, și odată cu izbucnirea Primului Război Mondial Praterul a devenit o bază militară. Roata a fost în cele din urma confiscată în 1916 și scoasă la licitație. A cumpărat-o omul de afaceri evreu Eduard Steiner, care nu era înrudit cu Gabor. Steiner a fugit din Viena deja în 1913, despărțindu-se de soție. După 1913 s-a stabilit temporar
Gabor Steiner () [Corola-website/Science/335876_a_337205]
-
în conflictul dintre sectele Ikkō-ikki și Nichiren, sōhei coborând de pe munte și incendiind 21 de temple Nichiren în Kyoto. Mai târziu, în 1570, în războiul dintre feudalul Oda Nobunaga și clanurile Asakura și Asai, Enryaku-ji a luat partea celor din urmă. După ce Enryaku-ji a ignorat ordinul lui Nobunaga de a se abține de la alianță formală cu Asakura și Asai, acesta a înconjurat muntele Hiei la 29 septembrie 1571 și a atacat mănăstirea. În urma incendiului cauzat de soldații lui Nobunaga, au fost
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
pe regele Henric al II-lea la granița cu Germania și a fost prezent la capturarea orașelor Damvillers și Ivoy în 1552. A luat parte la eroica rezistență a orașului Thérouanne împotriva atacului trupelor lui Carol Quintul. În cele din urmă cade prizonier la 30 mai 1553. La întoarcerea din captivitate este făcut cavaler al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și i se asigură guvernarea Parisului și a Île-de-France (1556). A luat parte la Bătălia de la Saint-Quentin la 10 august 1557
François de Montmorency () [Corola-website/Science/335886_a_337215]
-
evrei „cea mai rea dintre națiuni” și a poruncit dărâmarea sinagogilor din Bagdad. De asemenea a procedat la expulzări de evrei din oraș. În anii 1045-1046 au izbucnit la Bagdad răfuieli violente între musulmanii șiiți și cei suniți, dar până la urmă gloate din ambele părți porneau să jefuiască casele evreilor și distrugeau sinagogi și case de rugăciuni antice ale cultului iudaic din oraș.În anul 1121 califul Al Mustarshad a scos un edict prin care i-a obligat pe evrei să
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
evreiască. Israelul, care se măsura în această perioadă cu o masivă imigrație din estul și centrul Europei, nordul Africii și Yemen, era oarecum reticent față de absorbția dintr-o dată a unui număr atât de mare de imigranți, dar în cele din urmă, în martie 1951 a lansat Operația Ezra și Nehemia, destinată a aduce in Israel un număr cât mai mare posibil de evrei irakieni. Au fost trimiși în Irak și agenți cu scopul de a înregistra cât mai repede posibil pe
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
reprezentant al obstii evreiești, a acuzat Israelul ca tărăgănează intenționat emigrația și a amenințat că îi va transporta pe evrei la graniță și îi va expulza cu forța. Legea emigrației urma să expire în martie 1951, dar în cele din urmă, a fost extinsă după ce guvernul irakian a blocat bunurile evreilor în curs de plecare, și ale celor deja plecați. În anul 1952 Irakul a interzis din nou emigrarea evreilor și autoritățile au spânzurat în public încă doi evrei acuzați pe
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
ar fi putut să își îndeplinească îndatoririle, s-au făcut aranjamente pentru o regență. O ramură mai tânără a familiei Reuss ar fi fost următoarea în linia de succesiune la titlu, însă cum Heinrich nu-i plăcea, în cele din urmă a fost ales un văr îndepărtat al lui Heinrich, Prințul Heinrich al XXVII-lea, a cărui soție era verișoară cu împărăteasa Augusta Viktoria. Prințul însuși servise în regimentul de husari ai împăratului și deci ar fi putut repara relațiile dintre
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
se găsește într-o dilemă morală, ezitând între obligația legală de a o preda autorităților pe senila doamnă Lautmannová și obligația morală de a o ascunde pentru a-i salva viața. În momentul în care femeia devine în cele din urmă conștientă de faptul că în jurul ei începuse „pogromul”, ea se panichează, iar Tóno o ucide în mod accidental într-o încercare de a o face să tacă pentru a nu se da singură de gol. El este șocat când își
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]
-
detaliate cu privire la amplasarea bateriilor antiaeriene și a instalațiilor de la sol. Operațiunea urma să fie executată pe 30 mai, dar la fel ca și atacul de pe 22 mai, a fost împiedicată de vremea proastă. Operațiunea a fost compromisă în cele din urmă de lucrul în echipă de slabă calitate și de încrederea excesivă în „invulnerabilitatea” "mașinii „Enigma”". Serviciile de informații britanice, care reușiseră să decripteze codul militar german (Ultra), i-au avertizat pe francezi cu privire la iminența atacului. Pe 30 mai, contrainformațiile britanice
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
bombardierele germane să decoleze, dar datorită unei proaste organizări, numai o parte a escadrilelor franceze au recepționat semnalul de decolare pentru luptă emis prin radio din Turnul Eiffel, restul fiind surprinse de raid cu aparatele la sol. Până în cele din urmă, doar 80 de avioane au decolat pentru interceptarea formațiile de bombardiere care se apropiau de ținte. Înaintarea formațiunilor germane a fost urmărită îndeaproape de avioanele franceze bimotoare de patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]