200,946 matches
-
franceze. Forțele franceze care apărau regiunea Somme erau formate în principal din rezerviști cu o pregătire slabă de luptă și care nu se bucurau de sprijinul artileriei grele, tancurilor sau infanteriei motorizate. Eșecul operațiunii aeriene germane nu a împiedicat până la urmă "Luftwaffe" să obțină superioritatea aeriană la începutul Operațiunii Roșu ("Fall Rot"), așa cum nu a împiedicat "Wehrmachtul" să înfrângă forțele terestre franceze în iunie 1940. Principalul motiv pentru care germanii au cucerit așa de ușor superioritatea aeriană a fost slaba mobilizare
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Asiatic din 2013. În 2016 s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 prin turneul preolimpic de la Praga. La Rio de Janeiro a pierdut în primul tur cu americanul Daryl Homer, care a devenit vicecampion olimpic în cele din urmă.
Iliia Mokrețov () [Corola-website/Science/335925_a_337254]
-
867 d.Hr. în Skrino, la poalele muntelui Osogovo (în apropierea actualului oraș Dupnița). El a trăit în timpul domniei țarului Boris I (852-889), al fiilor săi Vladimir (Rassate) (889-893) și Simeon I cel Mare (893-927) și al fiului celui din urmă - țarul Petru I (927-969). A fost inițial păstor, pentru ca la vârsta de 25 de ani să devină preot la mănăstirea Sf. Dimitrie aflată la poalele piscului Ruen. După ce a acceptat viața de călugăr, a părăsit mănăstirea pentru a-și continua
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
socială, economică și ideologică, la fel ca în Ereta del Pedregal (Navarrés), Rambla Castellarda (Llíria) și Cova de la Pastora (Alcoi) cu prezența idolilor, cazuri de cranii găurite, vase ceramice în formă de clopot, pumnale, topoare, cupru etc. În cele din urmă, sala IX-a, ultima cameră de la primul etaj al muzeului, corespunde Bronzului Valencian din al doilea mileniu î.Hr., cu materiale de Muntanyeta de Cabrera (Torrente), Mas de Menente (Alcoi),la Molă Altă : Serelles (Alcoi), la Lloma de Betxi (Paterna) și
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
000 BP. Aceasta vitrină de prezentare este împărțită în 8 părți ale tehnicii industriale litice: piese sculptate nesofisticate arhaice inferioare Paleoliticului, tăieri discoide,´´bifaz´´ ,tăieri Levallois de tip Musterian, sculptură laminara din Paleoliticul Superior, retușuri Solutrean și în cele din urmă industria microlitica. Este un exemplu foarte explicativ în sine al evoluției tehnologiei în 2 milioane de ani, oferind o imagine de ansamblu a acesteia și a implicațiilor cognitive implicate.
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
lituanieni, maghiari, boemi, valahi și germani) a asediat orașul în perioada 24-26 august. Prințul Vasili Skopin-Șuiski a fost responsabil cu apărarea orașului Pskov, dar prințul Ivan Șuiski a fost cel care s-a ocupat efectiv de acest lucru. Acesta din urmă a avut la dispoziție până la 4.000 de dvoriani, streliți și cazaci și circa 12.000 de cetățeni înarmați din Pskov și din împrejurimi. După un bombardament de două zile a Pskovului, armata poloneză a atacat pentru prima dată pe
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
fără ca niciuna dintre părți să fie capabilă să obțină victoria; negocierile diplomatice purtate în acest timp, în care s-a implicat și Vaticanul, au dus la încetarea ostilităților. Regele Ștefan Báthory și țarul Ivan al IV-leaau semnat în cele din urmă Tratatul de la Iam-Zapolski la 15 ianuarie 1582; Rusia a renunțat la pretențiile sale cu privire la Livonia și Poloțk, iar Uniunea statală polono-lituaniană a returnat în schimb teritoriile rusești armatelor care le-au capturat. La 4 februarie 1582 ultimele detașamente ale armatei
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
de Flandra, fiu, co-domnitor și moștenitor al lui Arnulf I, a murit iar Arnulf a lăsat moștenire Flandra lui Lothar. După decesul lui Arnulf în 965, Lothar a invadat Flandra și a capturat mai multe orașe însă în cele din urmă a fost respins de către susținătorii lui Arnulf al II-lea. În 976 frații Reginar al IV-lea de Mons și Lambert I de Leuven, după ce au fost deposedați de moștenirea paternă de către împăratul Otto al II-lea, au făcut o
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
regatul franc, retragerea grăbită a împăratului Otto al II-lea a avut un impact considerabil și mult timp evocat ca o mare victorie a Lothar. Lothar a vrut să contracareze ambițiile fratelui său Charles și a decis să calce pe urmele tatălui său pentru a asigura succesiunea regatului pentru propriul său fiu. La 8 iunie 979, Prințul Ludovic a fost încoronat ca rege junior ("iunior rex") însă acesta nu și-a asumat puterea până la decesul lui Lothar în 986. După aceasta
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
a fost atestată documentar pentru prima dată în 1195. Prima mențiune a drepturilor orășenești de tip Magdeburg a avut loc în 1224. El a fost capitala Ducatului de Opava ce a aparținut pe rând Sileziei, Boemiei și în cele din urmă Austriei. În 1614 Carol I de Liechtenstein a devenit duce de Opava. După ce majoritatea teritoriului Sileziei a fost anexată de Regatul Prusiei în Războiul de Succesiune Austriac, după 1740, restul teritoriului Sileziei aflat încă sub controlul Monarhiei Habsburgice a devenit
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
multe alternări de putere, prin anul 280 Regatul Saba a fost cucerită de ei definitiv. În 525 regatul a căzut sub loviturile invadatorilor etiopieni creștini din Aksum. După P.Hitti, himiariții erau triburi înrudite cu sabeenii și în cele din urmă au moștenit de la mineo-sabeeni cultura lor și comerțul Limba lor era practic similară cu cea a sabeenilor și a mineenilor. Pliniu s-a referit la agricultura în aceste regiuni, afirmații care au fost confirmate de digurile și cisternele menționate în
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
lor și comerțul Limba lor era practic similară cu cea a sabeenilor și a mineenilor. Pliniu s-a referit la agricultura în aceste regiuni, afirmații care au fost confirmate de digurile și cisternele menționate în inscripții.S-au găsit și urmele unui intens comerț cu tămâie. Himiariții s-au stabilit deja in secolul al V-lea î.Hr. în zona de graniță dintre Qataban și Hadramaut. Probabil că în primul secol I d.Hr. uniunea triburilor Himiar din Munții Yemenului a obținut independența
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
din Tihama, care stăpâneau acolo de câteva secole. Departe de regatele sud-arabice, împărații sasanizi ai Persiei, care, în anul 224, luaseră locul parților, au început să avanseze planuri hegemoniste pe cuprinsul Asiei anterioare și al Peninsulei arabice.În cele din urmă perșii sasanizi au ajuns până în Himiar. În prima jumătate a secolului al IV-lea a apărut prima oară în inscripțiile himiarite mențiunea lui „Ilan, Stăpânul Cerului” Aceasta vestea tranziția în Himiar la forme de monoteism, care spre finele secolului al
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
cursul căreia Yusuf As'ar Yath'ar a fost ucis, iar in locul său a fost înscăunat un vasal al etiopienilor, Sumyafa Ashwa, deoarece axumiților le era mai lesne să guverneze prin intermediul unui localnic decât în mod direct. Acesta din urma a fost in cele din urma detronat în jurul anilor 530 de către Abraha, un general etiopian, în circumstanțele unei răscoale. Prin anul 535 Abraha s-a proclamat independent de Imperiul Axumit și a ales Sanaa drept capitală.În acest fel, el
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
ar a fost ucis, iar in locul său a fost înscăunat un vasal al etiopienilor, Sumyafa Ashwa, deoarece axumiților le era mai lesne să guverneze prin intermediul unui localnic decât în mod direct. Acesta din urma a fost in cele din urma detronat în jurul anilor 530 de către Abraha, un general etiopian, în circumstanțele unei răscoale. Prin anul 535 Abraha s-a proclamat independent de Imperiul Axumit și a ales Sanaa drept capitală.În acest fel, el a depășit izolarea politică-geografică ce caracteriza
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
germane au executat o câteva acțiuni de luptă locale, în anumite sectoare ale frontului, în vedere ocupării punctelor dominante din stânga văii Jiului. Deși trupele române au opus o rezistență dârză, forțele germane au reușit să ocupe înălțimile Muncelul, Molidvișul și Urma Boului, asigurându-și astfel siguranța de flanc. Ofensiva germană a fost declanșată la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie, la care au participat peste 250 de tunuri, de toate calibrele. Sub protecția artileriei, au fost
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
în 1619, bijuteriile coroanei și arhiva au fost aduse la Praga, iar în 1620 castelul a fost predat împăratului Ferdinand al II-lea. După ce a fost cucerit în 1648 de către suedezi, el a început să se ruineze. În cele din urmă, o reconstrucție neogotică a fost realizată de Josef Mocker între 1887 și 1899, dându-i castelul aspectul actual. Reconstrucția a fost realizată după modelul folosit de Napoleon al III-lea și Viollet-le-Duc la Castelul Pierrefonds sau mai târziu de Wilhelm
Castelul Karlštejn () [Corola-website/Science/335951_a_337280]
-
industrială pentru formulări biologice. În timp de război, linia de asamblare putea fi folosită pentru a produce antrax în scopuri de război. Succesele continue în domeniul științei și biotehnologiei au condus la mai multe promovări, el fiind în cele din urmă transferat la Moscova. La Moscova, Alibek a început să lucreze ca șef-adjunct al Direcției Biosecuritate de la Biopreparat. Ulterior, a fost promovat (1988) la funcția de prim director adjunct al Biopreparat, unde superviza nu numai unitățile de producție de arme biologice
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
Havel. Câțiva ani mai târziu, în timpul Revoluției de Catifea, Havel a devenit un lider popular și ulterior a fost ales președinte al Cehoslovaciei. Datorită autorității sale ideea de a dezvolta acel loc a crescut. Havel a hotărât în cele din urmă ca Milunić să studieze amplasamentul, sperând ca acolo să fie amenajat un centru cultural, dar rezultatul a fost unul diferit. Grupul financiar olandez Nationale-Nederlanden (din 1991 ING Bank) a fost de acord să sponsorizeze construcția unei clădiri pe acel loc.
Casa care dansează () [Corola-website/Science/335980_a_337309]
-
în 1204, prințul naiman a fugit din țara lui și s-a refugiat între qara kitai. Yelü Zhilugu l-a primit pe Kuchlug în imperiul său, iar Kuchlug a devenit un sfetnic și comandant militar, căsătorindu-se în cele din urmă cu una dintre fiicele lui Zhilugu. Cu toate acestea, în timpul unui război cu dinastia Khawarzmidă vecină, Kuchlug a profitat de ocazie și a orchestrat o lovitură de stat împotriva lui Zhilegu. După ce Kuchlug a preluat puterea, el l-a lăsat
Cucerirea mongolă a Hanatului Qara Kitai () [Corola-website/Science/335975_a_337304]
-
întors în Șerbia și a preluat fabrică tatălui său, pe care a extins-o. A investit profiturile, cumpărând o mină de cărbune la Kostolac, apoi o mină de cupru la Bor, o fabrică Steinberg la Zaječar și, în cele din urmă, o mină de aur. Veniturile obținute din minerit l-au făcut cel mai bogat om din Șerbia și cel mai mare industriaș din viitoarea Iugoslavie. În 1890 Vajfert a fost numit guvernator al Băncii Naționale a Șerbiei. El a îndeplinit
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
au făcut plângere la Curtea Imperială de la Viena sau la Curtea de Apel a Camerei Imperiale de la Wetzlar. Ernst August a pierdut toate procedurile legale îndreptate împotriva lui. Procesul a durat timp de mai mulți ani și în cele din urmă a condus la falimentul ducatul. Ducele a menținut o armată permanentă careera disproporționat de mare pentru populația sau pentru resursele financiare ale ducatului. Unii dintre soldați au fost închiriați Principatului Saxoniei sau împăratului Sfântului Imperiu Roman. Mania lui Ernst August
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
Armata Germană a intrat în Cehoslovacia în primăvara anului 1939, Mucha s-a aflat printre primele persoane ce au fost arestate de către Gestapo. Artistul îmbătrânit s-a îmbolnăvit de pneumonie în timpul interogatoriului său. Deși a fost eliberat în cele din urmă, sănătatea sa a fost deteriorată în urma acestei anchete. A murit la Praga la 14 iulie 1939, ca urmare a unei infecții pulmonare, și a fost înmormântat în cimitirul Vyšehrad. Deși se bucură azi de o mare popularitate, stilul lui Mucha
Alfons Mucha () [Corola-website/Science/335981_a_337310]
-
al Statului Major General, familia s-a împărțit din nou în două ramuri, dintre care prima s-a scris anterior Carstens, iar a doua Karsten. Petter, cu strămoși germani, suedezi, dar în primul rând finlandezi, a fost descendentul acestei din urmă ramuri. Rudele lui Karsten includ pe profesorul de limbi germanice de la Universitatea din Helsinki Torsten Edvard (Tor) Karsten (1870-1942), pe savantul Rafael Karsten (1879-1956), un antropolog cultural, etnolog, istoric de religie, sociolog și filosof (devenit faimos mai ales pentru studiile
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
Primitiu", în orașul Valencia. De asemenea, donatorii au autorizat Ministerul Culturii pentru a transmite proprietatea și administrarea obiectului de donație dacă acesta va forma un corp politic sau administrativ cu caracter regional, cu numele Comunitate, Generalitate sau altele similare. În urmă adoptării Statutului de Autonomie Valencia în 1982, Ministerul Culturii a materializat transferul bibliografic de la Bibliotecă "Nicolau Primitiu" la Generalitatea Valenciana, prin Decretul Regal 846/1986. Aceasta bibliotecă, de neprețuit, rezumă principiile de bază ale unei biblioteci naționale, reunind lucrări de
Biblioteca Valenciana Nicolau Primitiu () [Corola-website/Science/335996_a_337325]