201,835 matches
-
Bisericii-Grotă de pe Dealul Sf. Gerard"), având scopul de a transforma peștera Sfântul Ivan, aflată în paragină și rău famată la vremea aceea, de pe versantul sudic al Dealului Gellert, într-un sanctuar votiv, având ca model "Grota de la Lourdes". Ulterior, grota naturală a fost lărgită prin excavații și dinamitări; actualul sistem de incinte datorându-se acestor lucrări subterane. Preotul Jenő Gyula Besnyő, împreună cu mai mulți confrați de ai săi, s-au hirotonit călugări paulini la abația din Czestochowa și la solicitarea generalisului
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
Maghiari", la data de 27 august, a redeschis biserica și mănăstirea în cadrul unei ceremonii religioase. Noul altar, cioplit din granit după proiectul lui Győző Sikota a fost sfințit de nunțiul papal acreditat la Budapesta. Peretele de beton care închidea arcada naturală a intrării în grotă a fost demolat în anul 1992. O bucată din peretele de beton a fost amplasată în partea dreaptă a intrării, ca memento asupra interregnului ordinului din epoca dictaturii comuniste. Resfințirea primei săli a bisericii a fost
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
de N din Ac, a O din Th, a Ne din Th și din U, a Mg din U, radioactivitatea Mg a Np, și emisia Si din Pu și din Am. Unii dintre emițători sunt membri ai celor trei familii naturale radioactive. Alții au fost produși prin reacții nucleare. Până în prezent nu au fost observați emițători impar-impari. Din multe moduri de dezintegrare cu timpi de înjumătățire și rapoarte de ramificare relative la dezintegrarea alfa prezise cu modelul analitic al fisiunii superasymmetrice
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
acesta pusese la punct un prototip încă în anii 1550, însă primele exemplare explicit descrise ar proveni din Italia (pe la 1590) sau din nordul Europei (Țările de Jos, pe la 1608). Giambatista della Porta a menționat-o în lucrarea sa "Magia naturală" (1589). Mai multe persoane au căutat să obțină brevetul invenției: Hans Lippershey, care a făcut o demonstrație concretă a unei lunete terestre cu grosismentul 3, la sfârșitul lunii septembrie 1608, Sacharias Jansen care ar fi vândut una la târgul de
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
Deniz Tepe este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în Dobrogea, pe teritoriul administrativ al județului Tulcea. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Tulcea și cea sudică a satului Lăstuni, aproape de drumul național DN22 care leagă orașul Babadag de municipiul Tulcea. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284
Deniz Tepe (sit SPA) () [Corola-website/Science/330212_a_331541]
-
octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.900 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj, răpitoare și berze pentru iernat. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări cu specii
Deniz Tepe (sit SPA) () [Corola-website/Science/330212_a_331541]
-
specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.900 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj, răpitoare și berze pentru iernat. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări cu specii de: acvilă-țipătoare-mare ("Aquila clanga"), bufniță ("Bubo bubo
Deniz Tepe (sit SPA) () [Corola-website/Science/330212_a_331541]
-
Crișul Negru este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile administrative ale județelor Bihor și Arad. Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a județului Arad și cea sud-vestică a județului Bihor, întinsă de-
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile administrative ale județelor Bihor și Arad. Aria naturală se află în extremitatea nord-vestică a județului Arad și cea sud-vestică a județului Bihor, întinsă de-a lungul luncii Crișului Negru, de la Șoimi până la Ant (aproape de granița cu Ungaria), intersectată de drumul național DN79, care leagă Aradul de municipiul Oradea
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
granița cu Ungaria), intersectată de drumul național DN79, care leagă Aradul de municipiul Oradea. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 891 hectare. Situl reprezintă o suprafață (încadrată în regiunea biogeografică continentală și panonică a Câmpiei Crișurilor
Crișul Negru (sit SCI) () [Corola-website/Science/330205_a_331534]
-
alcătuiesc o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în centrul Transilvaniei, pe teritoriul administrativ al județului Mureș. Aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Mureș (în apropierea limitei teritoriale cu județul Cluj), lângă drumul județean DJ151, care leagă localitatea Roșiori de Zăpodea. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284
Iazurile Miheșu de Câmpie – Tăureni () [Corola-website/Science/330232_a_331561]
-
octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.209 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală în lunca Văii Sărmașului (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pășuni și păduri de foioase) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii (colonii) de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). Printre
Iazurile Miheșu de Câmpie – Tăureni () [Corola-website/Science/330232_a_331561]
-
este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în sud-estul țării, pe teritoriile administrative al județelor Brăila și Ialomița. Aria naturală se află în extremitatea sud-vestică a județului Brăila și cea nord-estică al județului Ialomița și este străbătută de drumul județean DJ211, care leagă municipiul Slobozia de satul Zăvoaia. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică prin "Hotărârea de
Balta Tătaru () [Corola-website/Science/330221_a_331550]
-
octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 9.981 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică) reprezintă o zonă naturală cu râuri, lacuri ("Tătaru, Plașcu" și "Chioibășeșeti") mlaștini, turbării, terenuri arabile și păduri de foioase; ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii (colonii) de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege). Printre
Balta Tătaru () [Corola-website/Science/330221_a_331550]
-
pentru acvacultură și controlul proliferării algelor. Se crește în heleșteie și iazuri. În Europa a fost introdus pe scară largă, mai ales în Europa de Est. În România a fost adus în anul 1960, în stadiul de pui, fiind aclimatizat în apele naturale și, în special, în iazuri și heleșteie. Are o lungime obișnuită de 35-45 cm, maximală 110 cm; greutatea maximală 50 kg. Poate trăi 20 ani. Corpul este moderat alungit, înalt, ușor comprimat lateral. Spatele ușor bombat. Partea abdominală este rotunjită
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
obicei în primele ore ale dimineții și este foarte zgomotoasă, peștii sărind afară din apă. În România devine matur sexual la vârsta de 8-9 ani și se reproduce numai în stațiile de reproducere artificială. Se practica tot mai frecvent reproducerea naturală dirijată după o prealabilă stimulare cu extracte hormonale (agenți estrogeni). Icrele sunt pelagice și au diametrul de 0,7-1,0 mm și o culoarea cenușiu-verzui. După hidratare, diametrul icrelor devine 3,5-4,5 mm. O femelă depune în medie 500
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
fața locului, seismologii de la Institutului Național Pentru Fizica Pământului spun că de vină ar fi o falie mai veche, o zonă sensibilă seismic, care s-a reactivat. Primele concluzii ale experților, pe baza datele colectate, sunt că cutremurele pot fi naturale (sufoziune mecanică) sau antropice (o activitate de extracție bazată și pe sonde injectie). Emil Străinu susține că mișcările tectonice au fost provocate de mâna omului, prin activități ilegale de foraj, care nu au respectat normele de protecție a mediului. George
Cutremurele din județul Galați din 2013 () [Corola-website/Science/330238_a_331567]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI), situată în județul Albă, pe teritoriul administrativ al comunei Mirăslău. Aria naturală se află în extremitatea central-nordică a județului Albă (aproape de limita teritorială cu județul Cluj), pe teritoriul nord-estic al satului Mirăslău, în apropiere de drumul național DN1, care leagă municipiul Aiud de orașul Câmpia Turzii. Zona a fost declarată sit de importanță
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
Mirăslău, în apropiere de drumul național DN1, care leagă municipiul Aiud de orașul Câmpia Turzii. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 56 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă împădurita (încadrată în bioregiune continentală) în "Dealurile Aiudului" (în
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
țări de care bineficiaza ea însăși și alte țari în schimbul unei plăti stabilite care duce la bunăstarea acestei țări. Resursele se imparet în resurse terestre și resurse acvatice. Resursele terestre se caracterizează prin resurse de: minereu de fier, petrol, gaze naturale, fosforite, cărbune, metale prețioase: aur, argint, platina, diamante care sunt folosite la îmbogățirea bugetului țării în vigoare adică țării care dispune de astfel de resurse. O clasificare a acestor resurse după țări poate fi făcută în mod următor: după extragerea
Resurse minerale () [Corola-website/Science/330245_a_331574]
-
este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul administrativ al județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Bihor (în apropierea limitei de graniță cu Ungaria) și este străbătută de drumul național DN19, care leagă municipiul Oradea de orașul Valea lui Mihai. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică
Lunca Barcăului () [Corola-website/Science/330260_a_331589]
-
octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 5.286 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică panonică) reprezintă o zonă naturală în lunca râului Barcău (cursuri de ape, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pășuni și pâlcuri de salcâm) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege) și
Lunca Barcăului () [Corola-website/Science/330260_a_331589]
-
mierlă ("Turdus merula") . În arealul sitului este semnalată prezența genetei-cu-pete-mici ("Genetta genetta"), un mamifer carnivor aflat pe lista roșie a IUCN. În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel:
Lunca Barcăului () [Corola-website/Science/330260_a_331589]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea central-vestică a județului Bihor (de Oradea până la limita de graniță cu Ungaria), pe teritoriile administrative ale
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]
-
protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea central-vestică a județului Bihor (de Oradea până la limita de graniță cu Ungaria), pe teritoriile administrative ale comunelor Girișu de Criș, Sântandrei și Toboliu și pe cel al municipiului Oradea; în imediata apropiere a drumului național DN1
Lunca Inferioară a Crișului Repede () [Corola-website/Science/330256_a_331585]