283 matches
-
păi, de ce? După toate câte mi-a făcut nu-mi mai vine, iar frate-său, că, dacă ai interes la el cu copiii, merită să-ți calci pe inimă... Se luminează de ziuă și ei nu-și mai termină ciorovăiala îmbâcsită de fum de țigară peste masa plină de sticle și pahare, și până la urmă io n-am nici o treabă cu tac-tu și cu frate-tău, Mirelo, că noi oricum o să vindem, și ea, bineînțeles c-o să vindem și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îi știa pe fiecare în parte și trebuie să fi fost vreo douăzeci cu toții. Era prima oară când intram într-un sediu al poliției pentru alt motiv decât să-mi iau buletinul. Am traversat câteva coridoare înguste, aproape pustii, dar îmbâcsite cu fum de țigară și cu miros de mobilier de școală, apoi am pătruns într-o cămăruță cu un geam mare de sticlă specială, care, mi-a explicat roibu, nu permitea să se vadă înăuntrul camerei noastre, ci doar din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
viață, fie și pentru zece zile, o existență nomadă, departe de toate detaliile nenecesare ale lumii civilizate, vârâte pe gât încă din momentul în care te naști. Să te descotorosești de tot ce e inutil, de toate micile răsfățuri care îmbâcsesc viața de zi cu zi și ne fac dependenți. Civilizația mi se insinuase în viață pe neașteptate când aveam patru ani, după moartea mamei Ana, când fusesem încredințată spre creștere unchilor de la oraș. Existența mea s-a umplut de obiecte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
afară avea culoarea cositorului. Deasupra capetelor, lămpile de neon Încearcă să Împrăștie Întunecimea anotimpului. O poză a marelui matematician Ramanujan (despre care noi, fetele, am crezut la Început că este iubitul străin al domnișoarei Grotowski) atârnă pe perete. Aerul e Îmbâcsit, așa de Îmbâcsit cum numai aerul din școală poate fi. Și În spatele profesoarei noastre, stând În bănci, zburăm În timp. Treizeci de copii În șase rânduri ordonate, purtați Înainte cu o viteză pe care nu o percepem. În timp ce domnișoara Grotowski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cositorului. Deasupra capetelor, lămpile de neon Încearcă să Împrăștie Întunecimea anotimpului. O poză a marelui matematician Ramanujan (despre care noi, fetele, am crezut la Început că este iubitul străin al domnișoarei Grotowski) atârnă pe perete. Aerul e Îmbâcsit, așa de Îmbâcsit cum numai aerul din școală poate fi. Și În spatele profesoarei noastre, stând În bănci, zburăm În timp. Treizeci de copii În șase rânduri ordonate, purtați Înainte cu o viteză pe care nu o percepem. În timp ce domnișoara Grotowski mâzgălește ecuații pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui Desert Rose, se gândise că era mai bine să-și ascundă bucuria și să tacă. Desert Rose stătuse acolo toată noaptea și toată ziua, era a treia zi fără duș, hainele i se lipeau de corp, părul Îi era Îmbâcsit, nu mai avea nici un ban, doar o datorie imensă pe care habar n-avea cum urma s-o achite și, În afară de catalogul pe care Îl cumpărase Matthew cu o seară Înainte, nu vânduse nimic. Clienta nebună din New York tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se înteți, ajungând până la șaizeci-șaptezeci de kilometri pe oră. Ploaia răpăia pe acoperișul cabinei, iar valurile se loveau de carena și de cabina ambarcațiunii, înclinând-o la tribord și înfundând-o și mai tare în noroi. înăuntrul cabinei aerul era îmbâcsit de fum și de sentimente apăsătoare. Gaskell deschisese o sticlă de votcă și se îmbăta. Ca să le mai treacă timpul, cei trei jucau scrabble. Imaginea mea despre iad, zise Gaskell, este să fii prins într-o relație cu un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe cea a lui Venus, revăr-sîndu-se ca aluatul până în apropiere de Pământ. Pământul însă nu mai era de mult vizibil, fiind înglobat în întregime în masa organică a arhitectului, de formă sferică, de dimensiunile Soarelui și cu două brațe pletorice, îmbîcsite de filamente ca niște brațe de meduză. Marele sintetizator era acum și el un element intern al imensului corp. În momentul în care Soarele explodă, aruncând în spațiu, sub forma unei văpăi purpurii și violete, scânteind din milioane de franje
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să sari îmbrăcat în straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-un an nu mi-au ieșit pașii la săritură și am căzut în mijlocul vâlvătăilor, pierzând pălăria de feșter nouă, în foc, iar eu alegândumă cu arsuri superficiale, îmbâcsit de cenușă și fum. Partea cea mai supărătoare a fost că am făcut Paștele cu pălăria cea veche. În căzăturile „profesioniste” aș putea să-mi dau un doctorat, căci au urmat și altele, precum cea de pe șura din spatele grajdului, cea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în capitolul douăzeci-și-doi, în care Campbell citează atât în engleză cât și în germană trei dintre poeziile lui. În manuscris versiunile în engleză sunt absolut clare. Cele în germană, însă, reproduse de Campbell din memorie, sunt atât de mutilate și îmbâcsite de revizuiri și corecturi, încât de cele mai multe ori sunt indescifrabile. Campbell se mândrea că este scriitor de limbă germană, talentul său în engleză îl lăsa indiferent. Încercând să-și justifice această mândrie, el a revenit de nenumărate ori asupra versurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
La un moment dat, nemaidovedind să se șteargă cu batista fină și ca să nu o terfelească excesiv, începuse a se șterge cu dosul palmei, ca un mârlan. Apoi își ștersese dosul palmei de plușul banchetei, însă acesta era atât de îmbâcsit de praf încât renunțase. Oh ! ce zi agitată și neplăcută ! Căldura teribilă, spiritele agitate, gazetele atât de pline de invective, acuzele, de o parte și de cealaltă, atât de grave - de mirare atunci că lumea a devenit atât de suspicioasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ils meurent pleins de jours, que leur mort soit pleurée, Qu’un ami leur ferme les yeux!* Dar, oameni naivi, credeți, credeți că până și în această cuviincioasă strofă, în binecuvântarea academică a vieții de către aceste versuri franțuzești s-a îmbâcsit atâta înveninare, atâta răutate înverșunată, încântată de sine în rime, încât chiar și poetul, poate, a făcut-o de oaie și această răutate a luat-o drept lacrimi de înduioșare, murind cu această convingere: fie-i țărâna ușoară! Aflați dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
permanențe. România n-are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu țăranii nu putem intra decât prin poarta de din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferențiată a acestei țări, îmbîcsită de superstiție și scepticism, amestec steril, blestem ereditar. Toată România miroase a pământ. Unii spun că e sănătate; ca și cum aceasta ar fi un elogiu! Să nu fim noi capabili a deveni mai mult decât un biet popor? Aceasta este întrebarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
domnul Mundy rosti cuvintele astea, el nu fu capabil să răspundă. Se trezi că urăște atingerea mîinii domnului Mundy. Domnul Mundy așteptă, apoi se depărtă. Se duse spre bucătărie. Închise ușa salonului În urma lui, iar Duncan simți brusc aerul Închis, Îmbîcsit din camera mică, Întunecată și Înțesată de mobilă. Avu sentimentul oribil al căderii, se vedea căzînd printr-un puț Îngust. Dar panica, la fel ca dezamăgirea, se amplifică și apoi se stinse. Domnul Mundy se Întoarse la timp cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mergeau curvele sau erau găzduiți refugiați, familii din Malta, Polonia. Viv nu era sigură din ce alte locuri. Cel la care trebuia să ajungă era pe o stradă dincolo de Mornington Crescent. Mirosea a prînzuri cu sos de friptură și covoare Îmbîcsite de praf. Dar femeia de la recepție era cumsecade. — Domnișoara Pearce, zise ea zîmbind și uitîndu-se de cartea de identitate a lui Viv, apoi căutînd În registru rezervarea. În trecere? Întocmai. Pentru că zilele astea o fată putea invoca o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
femei înalte îl privesc din ușă. Ma-ji plutește în spatele lor frângându-și mâinile, cu degetele împletindu-se între ele, ca niște viermi. Femeile intră. Și, fără a a se feri de mirosul înfiorător din atmosfera aceea densă de disperare, care îmbâcsește mica încăpere, îl ridică pe Pran și-l ajută să meargă, ducându-l aproape pe sus. Vizitatori nălucă? Zâne? De câte ori le-a visat? Cu toate astea, mirosul lor de apă de trandafiri, vorbele strecurate printre dinți din cauza efortului, urmele strânsorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trofee de vânătoare cucerite de lumea bună. Coarne, colți, capete de cerb ies în afară de pe pereții lucioși. O gorilă își arată colții de peste ușa de la sala de recepție, plină de lume. Își lasă haina la servitor își intră în aerul îmbâcsit de fum. Prin ceață, abia deslușește fotografiile de animale și idolii sculptați din decorul cu vizuine al lui Star, care seamănă cu un platou de filmare pentru un film de groază. Toți invitații sunt dureros de eleganți și multe figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
strâns pula, iar când mi-o scot ea tot nu dă drumu prezervativului. Și-l scoate singură din rect. Pe capătul lui sunt mici dâre de căcat. Însă scula mea e curată ca un fluier de rahat. Slavă curului, cuibușor Îmbâcsiși murdar! Plătesc curva și-i spun să se care dracu și să mă lase-n pace. Mă prăbușesc pe pat și trag un pui zdravăn de somn vreo juma de oră. Când mă trezesc mă simt singur și deprimat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna se păta spre supărarea mamei care trebuia să fiarbă lenjeria. Carmina nu-i spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte să măture și să arunce murdăria la coșul de gunoi. Orice adiere stârnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în restaurantele din magazine universale. Visam și eu, ce vrei? Dacă stau și mă gândesc bine, nu e nimic amuzant în a mânca într-un asemenea local, de unul singur. Mâncarea nu e grozavă, de obicei e aglomerat, atmosfera e îmbâcsită și e multă gălăgie. Cu toate acestea, mai vin din când în când. Am fost tare trist în aceste două luni, am zis eu. Da, știu. Mi-ai scris, spuse Midori, cu voce monotonă. Acum hai să mâncăm! Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
căuta o cale pe care s-o urmeze în viitor pentru a recupera decalajul existent, din toate punctele de vedere, în raport cu lumea modernă. Nu există o teorie a trecerii de la socialism la capitalism și, din păcate, conducerile acelor vremuri erau îmbâcsite până la saturație de comunism. Concesiile acceptate pe acea vreme erau spre un comunism de tip Gorbaciov. Totuși, existau mulți români care doreau să îndrăznim mai mult, să zidim o Românie după modelul occidental. Occidentul, mai ales prin Franța, Germania, Italia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
organizație nomadă (...), compusă din cel puțin 8 membri + câinii Tobiță, Fetița și Pinot Noir“. Care e povestea acestui grup? Ce se întâmpla în blocul K din Tătărași sau în „bar subsol Cupola“? În acel moment, la Iași, atmosfera culturală era îmbâcsită rău de tot. Spațiul public era dominat de un discurs prăfuit, paseist, soporific, iar instituțiile culturale erau anchilozate. Mai mulți tineri (și mai puțin tineri) am simțit nevoia să ne construim propria oază, cu aer proaspăt. Aveam gusturi și idei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
pisic nou-născut și așezat, orb, neștiutor, fără voință doar cu dorințe, pe creștetul țării. A simțit că i se face frig. Nu putea fi decît un alt semn, un alt avertisment. Afară era plină vară, vremea cireșelor trecuse, frunzele se îmbîcsiseră de praf, mai toată lumea stătea cu gândul la concediu, iar pe el îl cuprindea frigul. Își frecă îndelung obrajii, tîmplele, fruntea, mai rece decît vîrful degetelor era osul frunții. Își scutură brațele, umerii, trebuia să scape de amorțeală, orice s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar fi rămas decât să mă arunc și eu în mare să mă înec. Eram cu atât mai tulburat cu cât înțelegeam că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbîcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]