280 matches
-
și care nu fusese decât o încîlcire de cuvinte haine, un schimb de injurii mult timp mestecate și acum scuipate în obraz. Rim se arătase superior prin calm si batjocoră. Lina, cu fața umflată ca de brâncă, zvâcnea anevoie vorbele îmbîcsite între fălcile contractate. Văzând că pierde teren, Lina dase lovitura cea mare, pe care e drept că nici Rim n-o aștepta. Era baricada de după care el își apărase o viață întreagă demnitatea și avantagiile. O răsturna acum nebuna de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
complicitatea, până la cele mai implicative, mai încadrabile penal, după caz. Temătorii, metaforic tremurătorii, nu se opun. Nu zic niciodată nu! Ei aprobă mereu. Bat din palme și când nu trebuie. Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile. Otrăvitoare. Îmbâcsesc societatea. Fac aerul irespirabil. Sunt pâinea și sarea dictatorului, faraonului, tiranului. Sunt mediul său social. Lăudătorii lui pe toate cărările. Lătrătorii săi popularizatori în toate răspântiile vieții, ajunsă repede la agonie. Exact cum spune Sfântul Apostol Pavel: “...gâtlejul lor este
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cred, să vorbesc despre eșecuri pe care altă dată le-am ocolit sau le-am judecat superficial. Chiar dacă nu mi-am dat viața la câini, mă tem că am avut o idee greșită despre mine. Prea romantică și, mai ales, îmbîcsită de prejudecăți. Întrebarea e dacă pot conta pe sinceritatea de care am nevoie. Cum zice doctorul Luca, nu e deloc simplu să-ți descarci sufletul cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
descompus de căldură. Și întrucît nu uită că bătrânul custode, al cărui ajutor era, a murit în urma unei crize de astm, Julius ține o găleată cu apă în bibliotecă, pentru a se spăla pe mâini după ce pune în ordine cărțile îmbîcsite de praf. Pentru dezlegarea misterului acestui praf ciudat, care dă aproape tuturor lucrurilor o paloare bolnăvicioasă, s-au format nenumărate expediții. Cei mai buni specialiști în mineralogie, în meteorologie, în știința solurilor, s-au dus, vară de vară, cât au
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
meduză, știind că toți o privesc, că e miezul mie zului mării. Când se-ntindea din nou lângă mine (vai, cu același metru de nisip și scoici sparte-ntre noi), cu lentile moi de apă pe trup și cu părul îmbâcsit de sare, trăgeam aer în piept, și aerul pe care-l smulgeam de pe corpul ei îmi pătrun dea-n alveole și-apoi în sânge, iar sângele-mi cobora în arterele sexului, des chizând acolo supape și umplând țesuturi fierbinți. Mă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
răspunsurile sumbre; geamul e dublat de scânduri nicio rază, dinspre zări nu pătrunde printre umbre. Zi și noapte, becu-n centru din arcada beciului, ne veghează și-n somn pentru a ne pedepsi de șoapte - le coșmarului... Aerul, vai! Aerul este îmbâcsit și greu, îmi stă-n gât ca un cuțit care nu mai taie pâine învelit în caierul părului, de la un leu, părului de la un câine. Se aud pe culoar vorbele majurului... s-a făcut amiază iar vin flămânde ciorbele cu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
dar cerul se făcuse pe nesimțite violet, iar peste linia colinei se arăta un nor urât, ca de păcură, și m-am gândit să-mi caut adăpost. știam pe aproape câteva sălcii bătrâne, găunoase, murdare, le mângâiasem altădată firele lungi, îmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe trunchiuri ca niște plete, și am pornit spre ele. Mergeam grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor. Apoi, brusc, în jurul meu au început să cadă trăsnetele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar fi rămas decât să mă arunc și eu în mare să mă înec. Eram cu atât mai tulburat cu cât înțelegeam că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbîcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum e Beitinul, puteai vedea istoria lumii, strat peste strat. Asta i-a dat o idee. Se întinse după una din cutiile mai noi, una care conținea ultimele descoperiri de pe sit. Se uită înăuntru, strâmbând din nas din cauza mirosului de îmbâcsit: cranii umane din epoca timpurie a bronzului, de acum aproximativ cinci mii de ani, alături de borcane de depozitare și oale de gătit. Zâmbi, știind că poate face mai mult de atât, că se poate întoarce și mai departe în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
valoroase și nu o singură observație esențială. Singura notă discordantă — și aici am să degenerez în argou pentru a fi în spiritul ființei pe care urmează să o descriu — era Gloria, stenografa, o fâșneață tânără și nerușinată. Mintea ei era îmbâcsită cu concepții greșite și judecăți de valoare de o nemărginită tâmpenie. După ce a făcut niște comentarii obraznice și nesolicitate despre persoana și comportarea mea, l-am luat pe domnul Gonzalez la o parte și i-am spus că Gloria intenționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Desert Rose, se gândise că era mai bine să-și ascundă bucuria și să tacă. Desert Rose stătuse acolo toată noaptea și toată ziua, era a treia zi fără duș, hainele i se lipeau de corp, părul Îi era Îmbâcsit, nu mai avea nici un ban, doar o datorie imensă pe care habar n-avea cum urma s-o achite și, În afară de catalogul pe care Îl cumpărase Matthew cu o seară Înainte, nu vânduse nimic. Clienta nebună din New York tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
însemnat o adevărată nenorocire. Sfârșitul. Nu mi-ar fi rămas decât să mă arunc și eu în mare să mă înec. Eram cu atât mai tulburat cu cât înțelegeam că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbâcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cineva care primise de la călugăr puterea de a lecui, el plecând din oraș fără să spună încotro. A sosit într-adevăr la începutul lui martie, la trei zile după întoarcerea slujbașilor. În ziua aceea ploaia cădea ca o pâclă grea, îmbâcsind și băltind zăpada troienită vreme de câteva luni. - Sunt Janika, mi-a spus intrând în casă. L-am repezit întrebându-l unde era Garibaldo, și el s-a jurat că nu știa. Un om a venit în satul lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zonă și... - Bine, hai să intrăm puțin în biroul meu, mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub gene cu niște ochi care păreau că încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc, pentru că sunt îmbâcsite de aburul gras al mâncării. Gresia este casa firimiturilor și a petelor de murdărie. Hota este supărată că nu mai funcționează și este folosită la depozitarea celor nefolositoare: pâine uscată, ziare și reviste. Dormitorul este și el nemulțumit. Aici domnește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în capitolul douăzeci-și-doi, în care Campbell citează atât în engleză cât și în germană trei dintre poeziile lui. În manuscris versiunile în engleză sunt absolut clare. Cele în germană, însă, reproduse de Campbell din memorie, sunt atât de mutilate și îmbâcsite de revizuiri și corecturi, încât de cele mai multe ori sunt indescifrabile. Campbell se mândrea că este scriitor de limbă germană, talentul său în engleză îl lăsa indiferent. Încercând să-și justifice această mândrie, el a revenit de nenumărate ori asupra versurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Îi știa pe fiecare În parte și trebuie să fi fost vreo douăzeci cu toții. Era prima oară când intram Într-un sediu al poliției pentru alt motiv decât să-mi iau buletinul. Am traversat câteva coridoare Înguste, aproape pustii, dar Îmbâcsite cu fum de țigară și cu miros de mobilier de școală, apoi am pătruns Într-o cămĂruță cu un geam mare de sticlă specială, care, mi-a explicat roibu, nu permitea să se vadă Înăuntrul camerei noastre, ci doar din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fie și pentru zece zile, o existență nomadă, departe de toate deta- liile nenecesare ale lumii civilizate, vârâte pe gât Încă din momentul În care te naști. SĂ te descotorosești de tot ce e inutil, de toate micile răsfățuri care Îmbâcsesc viața de zi cu zi și ne fac dependenți. Civilizația mi se insinuase În viață pe neașteptate când aveam patru ani, după moartea mamei Ana, când fusesem Încredințată spre creștere unchilor de la oraș. Existența mea s-a umplut de obiecte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îi știa pe fiecare în parte și trebuie să fi fost vreo douăzeci cu toții. Era prima oară când intram într-un sediu al poliției pentru alt motiv decât să-mi iau buletinul. Am traversat câteva coridoare înguste, aproape pustii, dar îmbâcsite cu fum de țigară și cu miros de mobilier de școală, apoi am pătruns într-o cămăruță cu un geam mare de sticlă specială, care, mi-a explicat roibu, nu permitea să se vadă înăuntrul camerei noastre, ci doar din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
viață, fie și pentru zece zile, o existență nomadă, departe de toate detaliile nenecesare ale lumii civilizate, vârâte pe gât încă din momentul în care te naști. Să te descotorosești de tot ce e inutil, de toate micile răsfățuri care îmbâcsesc viața de zi cu zi și ne fac dependenți. Civilizația mi se insinuase în viață pe neașteptate când aveam patru ani, după moartea mamei Ana, când fusesem încredințată spre creștere unchilor de la oraș. Existența mea s-a umplut de obiecte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care nu le erau dușmani - și nici adversari, era greu să Îi numești În vreun fel: puteau fi asemuiți cu pielea de iepure după care alergau ogarii pe Wembley, În vestitele curse; nu, pielea era doar o zdreanță, o blană Îmbîcsită de zgura pistei, un țesut mort, pielea dușmanilor nedușmani era Încă neatinsă, trebuia găurită, pentru că, altfel, ai fi devenit tu țintă: de multe ori, se Întîmpla ca legionarii să fie cei fugăriți, uciși, batjocoriți și blestemați, pentru că făceau ceea ce făceau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o și tîrească către Oficiul de Stare Civilă. Pe la 8,50 seara, se întunecă. Pe la ora 9,30, când ieși, în lumina lămpilor unui antediluvian aparat de radio "Balada", fixat etern pe muzică populară, pentru a-și mai aerisi mințile, îmbîcsite de studiul fișelor personajelor ce urma să le întîlnească în viitoarele câteva zile, Ho diábolos ascultă zâmbind un timp, din penumbră, flecărelile ucenicelor, demobilizate după ziua de muncă, despre modul în care considerau ele că trebuia să arate membrul viril
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își răsturnă jumătate de conținut de sus, pe gâtlej. Năzărindu-i-se că licoarea îi răpăie, ca o ploaie de primăvară, pe tăblăria interioară a șezutului. Iar cealaltă jumătate a sticloanței, după ce-o trambală, inutil, prin hanul unei căni îmbîcsite cu zaț de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-și-o de buze. Plescăi. Uscă pe dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cine o cunoștea, vorba "canci" trecea drept o expresie suficient de urâtă. Taximetrul zbura, ca un flecușteț de clăbuc, prin peretele căptușit cu mușchi și licheni al canalizării, când, reamintindu-și sâcâitor de formația sa de profesor universitar, strigoiul îi îmbîcsi cu un nou potop de amănunte. - E de domeniu absolut notoriu că New Catholic Encyclopedia (ediția din 1967, tomul XIII, paginile 449-450) consacră totuși că, în Vechiul Testament, nu se fac nici un fel de distincții între corp și ebraicul nefeș, tradus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]