388 matches
-
nu cânt că știu să cânt Dar iubesc acest pământ. Din păcate, «specificul» cântecului a fost înțeles, de unii autori ca un minim de exigență, de valoare artistică, pe care urmează să-l suplinească melodia (...). Iată un exemplu de proletcultism, îmbăiat în puțin semănătorism: În uzină harnici muncitori au pornit motoarele în zori, brațele încep cu vlagă munca lor atât de dragă ce-și înalță rodul chiuind sub scânteile ce-ntr-una plouă frunțile ce se îmbracă-n rouă ca rotunde zâmbete de-
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
un vârtej de sclipici: cu nimic altceva decât o pereche de papuci din O mie și una de nopți În picioare și cu o eșarfă În jurul taliei (bliț); Întinsă languros pe o blană de tigru și mângâind un paloș (bliț); Îmbăindu-se Într-un bazin de marmură, luminată printr-un paravan cu zăbrele. Acele zece fotografii În tonuri sepia fuseseră scânteia care-a aprins fascinația lui Lefty pentru oraș. Dar nu uitase niciodată cu totul primele lui iubiri din Lingerie Parisienne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
va găsi cineva să-l salute sau să-l întovărășească pe stradă pe acest geniu? rânjește disprețuitor unul dintre necunoscuți. De unde i-o culege? se întreabă cu scârbă Vipsania. Îi adună probabil din bordeluri și din alte locuri deocheate, îi îmbăiază, îi îmbracă cu haine noi și-și imaginează că e de ajuns pentru a-i transforma în oameni onorabili. Dar cum deschid gura își dau arama pe față! Calpurnius Piso, care a ascultat cu atenție, intervine la rândul său: — Eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ilie Radu Ignătescu Cărări ce vin... cărări ce pleacă... ceruri se-mbăiază-n ape, și pământu-i tot o reverie, ai apărut tu, tu, dulce poezie, coborâtă dintr-o răsărită, furată din cea mai frumoasă galaxie. Când vii, când treci, în urma ta răsar poteci însămânțate-n flori. Câte culori!... Câte culori!... Și păru
Cărări ce vin… ce pleacă…. In: Cărări ce vin... ce pleacă... : poezie strecurată pentru tine / by Ilie Radu Ignătescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/490_a_734]
-
gustare, ca să sărbătorim? ― E perfect, îi spun eu. Mor de foame. Mergem la Broadway Deli și mă înfig în pâine prăjită cu șuncă și căpșuni - și e delicios. Mai trecem o dată peste detalii, și mă simt de parcă m-aș fi îmbăiat în dragoste, mă simt de parcă toți se uită la mine cu invidie pentru că sunt o femeie îndrăgostită și toți își doresc să fie în locul meu. După ce luăm niște iaurt rece Ben & Jerry și niște casete video vechi de la Blockbuster și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unde femeile scoteau găleți cu apă și le turnau pe copii. De multă vreme consider că birmanezii sunt unii dintre cei mai curați oameni din lume. Deși trăiesc În condiții care nu le permit să păstreze o curățenie impecabilă, se Îmbăiază de două ori pe zi, deseori În râuri sau lacuri, pentru că cei mai mulți nu au băi. Femeile se scaldă Îmbrăcate În sarong, bărbații În longyin. Copiii mai mici se spală dezbrăcați. Îmbăiatul este o necesitate plăcută, un moment de liniște, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru că cei mai mulți nu au băi. Femeile se scaldă Îmbrăcate În sarong, bărbații În longyin. Copiii mai mici se spală dezbrăcați. Îmbăiatul este o necesitate plăcută, un moment de liniște, de curățare spirituală și trupească. După aceea, cel care s-a Îmbăiat se simte răcorit În ciuda arșiței din timpul zilei, iar până se aprind focurile pentru pregătirea cinei, s-a și uscat. Comparați-i cu tibetanii care se spală o dată pe an și organizează o mare ceremonie În jurul evenimentului. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să creadă că ne vom Întoarce. Noi, agricultori de la șes, ne-am dus În junglă să trăim ca triburile de munte. Ne-am așezat lângă un râu mare și am Învățat să Înotăm În apele lui lente și verzi. Ne Îmbăiam În el În fiecare zi și nu era niciodată adânc. Mai făcuserăm un plan. Dacă veneau soldații, urma să ne aruncăm În râu ca să scăpăm. Dar În ziua În care au venit soldații, râul curgea ca un demon sălbatic. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dată când suna, toți săream, crezând că s-a întâmplat ceva. În special în prima zi, mie și familiei Okada ne era teamă. Îmi amintesc că nu mai suportam să stau acolo. În a șasea zi am putut să-l îmbăiem și de atunci m-am mai liniștit. Când am ajutat-o pe asistentă să-l spele pe soțul meu, i-am văzut trupul. M-am speriat. Mușchii erau lăsați. Din spate arăta întocmai ca un bătrân. Dacă i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vrei să cunoști un copac, nu-i suficient să cauți în dicționare din ce se compune și câți ani trăiește. Trebuie, mai degrabă, să-i miroși rășina ce îi oblojește rănile, să-i strivești câțiva muguri între măsele, să te îmbăiezi în fiertura frunzelor sale și să-ți zdrelești pieptul gol de scoarța trunchiului, încercând să prinzi cu urechea bolboroseala tăcută a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de antilopă neagră; corionul este, într-adevăr, deasupra amnionului... Ține pumnii strânși pentru că fătul are pumnii strânși când stă în pântece, copilul are pumnii strânși când se naște 26... Desface pielea de antilopă și o dă jos, ca să se poată îmbăia; copiii vin pe lume fără corion. Își păstrează veșmântul ca să intre, și de aceea copilul se naște învelit în amnion." Cunoașterea sacră și, prin extensie, înțelepciunea sânt socotite ca fiind rodul unei inițieri, și se cuvine amintit ca un fapt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vrei să cunoști un copac, nu-i suficient să cauți în dicționare din ce se compune și câți ani trăiește. Trebuie, mai degrabă, să-i miroși rășina ce îi oblojește rănile, să-i strivești câțiva muguri între măsele, să te îmbăiezi în fiertura frunzelor sale și să-ți zdrelești pieptul gol de scoarța trunchiului, încercând să prinzi cu urechea bolboroseala tăcută a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe mucegăite și pline de păianjeni ce putrezea sub pat... Noaptea demonii căutau murdăria. Unde vedeau un pic de apă sau un loc umed sau un pic de jeg, Își Îmbăiau trupul plin de bube. Tăvălindu-se prin praf și murdărie, ei căutau să simtă cât mai bine păcatele și slăbiciunile firii omenești. Probabil că acestea le ofereau o supremă delectare. Faptul că fostu-i soț Îi apărea mereu În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fum albăstriu, dens ca laptele, plutea peste nămeții de zăpadă ce se Înălțau până sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri de mesteceni și mălini, urca alene la cer. După ce jarul spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații. Apoi venea rândul femeilor și al copiilor. Babulea o Întindea pe micuța Mașa cu fața-n jos pe laviță și, după ce o „binecuvânta“ cu măturicea de stejar, ca să prindă vlagă, lua și-un șomoiog de frunze de mesteacăn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să-i călăuzească Mașei pașii pe calea cea bună și s-o ferească din calea celui rău... În casă, tatăl o aștepta cu ceainicul În clocot și cu plăcintele așezate-n farfurie. Ei, bărbații, adică Nicanor și prietenul său Prohor, Îmbăiați din primul tur, stăteau așezați la o măsuță joasă, cu bărbile frumos ajustate din foarfecă și cu omoplații acoperiți de ventuze: ridicau câte un păhăruț de tărie În cinstea gerului și a Bobotezei. La fiecare bătaie a clopotului ce suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mereu strâns Înghesuite În stradă. Mașini de plecat. Scoțând pantofi și ciorapi, domnul Sammler ridică un picior lung În chiuvetă. Nu era prea bătrân pentru asemenea mișcări? Clar că nu. În intimitatea camerei lui era mai puțin Înțepenit la mădulare. Îmbăie picioarele și nu le șterse foarte bine, căci seara era caldă. Evaporarea alina usturimea. Din perspectiva timpului evolutiv nu eram bipezi de mult, iar carnea picioarelor suferea din cauza asta, mai ales primăvara, când organismele treceau printr-o expansiune aparte. Obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nume ca Domnul Muzică și Divertisment în Persoană. Stai o clipă. Acum știu că unul dintre ei e mort de zeci de ani. Dacă îi acorzi un dram de atenție, descoperi că tot spectacolul amintește de filmul spânzurat după developare, îmbăiat în aceleași substanțe nesănătoase, are acel lustru de pompe funebre - paralizat, cataleptic, lucios, ca un cadavru. Acum pe ecran se derulează imaginea unui cimitir de mașini, grămezi de fiare vechi strivite în țiuitul urechilor mele, o nouă necropolă a vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot rujul ăsta? Ale cui erau buzele imprimate acolo? Nu putea fi vorba decât de o profesionistă. Nimeni nu mă mai sărută de bună voie. Squealer, mincinosul. De vină o fi băutura, de vină o fi... În timp ce-mi îmbăiam buboiul (fiui - curul pe care îl am eu nu a fost niciodată o frumusețe, dar acum chiar că e de groază) mi-am adus aminte de Insula Fericirii: She-She - ea mi-a făcut-o. Trebuie să-ți fac o mărturisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
soțul pe creștetul capului chel îsau mai degrabă încremenit pentru totdeauna în stadiul de năpârlire), aplecându-se asupra lui când făcu acest gest, apoi plecă. Deci acesta era locul în care începea o viață nouă, se gândi Vultur-în-Zbor în timp ce se îmbăia. O noapte în cearșafuri scumpe, pe o saltea din puf. Trebuia să facă treaba să meargă. Ceva tot mergea mai bine: cei din familia Gribb erau mult mai înstăriți decât ultimii săi binefăcători, Virgil Jones și Dolores O’Toole. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și nu glumesc defel. Puteai să-o deosebești pe bărbați de femei foarte ușor: cele din urmă purtau espadrile bleumarin. Am observat ce fețe durdulii aveau și cât de curați păreau a fi cu toții, ca și când bonele lor i-ar fi îmbăiat, le-ar fi periat părul, i-ar fi ciupit de obraji să aibă culoare și apoi i-ar fi stropit cu apă de colonie înainte să le dea voie să iasă din casă. Unul dintre motivele pentru care preferam cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
furios, cum prea bine știau fetele angajate la el În casă și cele din casele apropiaților. E mai bine așa, Își spunea Jacinta. N-avea timp de prostii. Tot timpul ei era Închinat Penélopei. Îi citea, o Însoțea pretutindeni, o Îmbăia, o Îmbrăca, o dezbrăca, o pieptăna, o scotea la plimbare, o culca și o deștepta. Însă mai ales vorbea cu ea. Toți o luau drept o doică lunatică, o fată bătrînă fără altă viață În afară de slujba din casă, Însă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Hristos Dumnezeu, apoi totul se pecetluiește cu vagoane de beton. Pieptul nostru și sufletul nostru, al legionarilor, nu poate cuprinde imensa jale , iar mintea refuză orice comentariu și concluzie. Uciderea Căpitanului și a camarazilor săi rămâne un asfințit de soare îmbăiat în sânge, o rană unică pururea deschisă. „De-aici înainte, vremea se măsoară Cu trudnicile tale oseminte, Și veacul care curge peste țară Începe din cenușa ta fierbinte. Mergi printre noi cu sfânta-ți moarte vie, Ne tămâiezi cu marea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fără leac au adus Patriei și Neamului, ucigându-i pe legionari și veșnic osândindu-i, politicienii de ieri, carliștii, antonescienii apoi comuniștii, fiare cu ochi întunecați de ură, azi o lume moartă, nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în sânge și crime. Credința, numai credința, ea ne dezvăluie ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai cu seamă pensionarii de ambele sexe. Ei au mai mult timp să stea cu urechile (dacă le mai au bune) îndreptate spre aparatul de radio și cu ochii, ajutați de lentile, fixați în ecranul televizorului. Informațiile astfel adunate sunt îmbăiate în culoarea politică personală și apoi disecate cu vecinul de pe palier, cu amicii de taclale în parc, cu vecina la cafeaua de dimineață sau, în absența acestora, cu pisica sau cu cățelul cu care își împart singurătatea. Despre vârsta a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
zorii, iar noaptea își trăiește clipele din urmă, luminile ochilor mi se topesc în vâlvătaia razelor ce apar încet, încet, la orizont. Mă îmbrățișez cu Sfântul Soare și, cu el la braț, pornim să hoinărim împreună, nu înainte de a ne îmbăia în lacul ce ne trimite chemări scânteietoare. Pornim la drum să mângâiem lanurile, livezile și luncile, ne jucăm ascunselea printre nori, iar când ploaia binefăcătoare încetează, Soarele sărută pământul răcorit și holdele vesele. Îl însoțesc pe tovarășul meu de hârjoană
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]