373 matches
-
de dușmani de clasă și de criminali de război dispăreau în închisori sau lagăre, mi se pare că, afară, timpul a fost în permanență frumos. Toamnele românești și culorile lor strălucitoare se lungeau la nesfârșit, primăverile se succedau repede și îmbătătoare. Păstrez amintirea de neuitat a prafului românesc, care era, de fapt, țărână adusă în oraș odată cu mirosul satelor apropiate; acești nori de praf transformați astăzi, prin jocul memoriei, în perdele de spumă și în picături veșnic răcoritoare! Tristețea cartierului nostru
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Șosea Kiseleff, pe motocicleta ofițerului de Securitate care mă ducea la interogatoriu, după tentativa noastră eșuată de trecere clandestină a Dunării. Traversasem atunci orașul învăluit în același parfum de mici trandafiri roșii, care avea să mă însoțească - precum un omagiu îmbătător - spre un viitor pe care nimic, absolut nimic, nu-l prevestea: călătoria primului șef de stat francez ce avea să pășească pe pământul acestei țări. Cu ocazia drumului de neuitat, alături de polițist, prin orașul familiar, am venit prima dată în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
H. de Séchelles și Talleyrand, Chéradame, Gonse etc.) aveam mîndria să îmbrac la 19 ani haina brodată cu fir de aur și să port bicornul cu pene negre, în așteptarea penelor albe, semnul puterii depline al unui șef de misiune... Îmbătătoare situație de crisalidă devenită fluture și ca noroc suprem pe pămînt francez, unde trăisem dintotdeauna, în cadrul prestigios al Parisului. Parisul acelor timpuri a fost prea adesea descris ca să-i mai amintesc pe larg fizionomia și farmecul. Pe vremea "castanilor și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
-nsorite de omăt abia topite; glasuri mici de rândunici; zbor subțire de gândac; se-nalță abur moale din pământ; și-a desprins din gluga lui cea verde capul, un clopoțel de argint aplecat către pământul de catifea; parfum de liliac îmbătător; pomii se trezesc din somnul iernii; pomii au flori zâmbitoare și frunze ca smaraldul; mănunchiuri de raze calde; mândrețea plaiurilor înverzite proaspăt; se trezește la viață pământul somnoros; dansul fluturilor multicolori; pe o scară de lumină se scoboară mândra primăvară
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
ce-și etalează frumusețea în lumina gălbuie a toamnei târzii. Nu de puține ori, la răsăritul soarelui, e o plăcere supremă să savurezi mirosul florilor ce-și arată frumusețea și gingășia lujerilor prin care se ridică spre soare. Cât de îmbătător și suav este mirosul multiplu al florilor de cireși, pruni, vișini, meri ori peri mai ales când toți înfloresc cam în aceeași perioadă de timp. Dar mirosul florilor viței de vie, combinat cu acel al crinilor și al Mâinii Maicii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vecini, mândrindu-ne care foc este mai mare, mai înalt și mai întins, fălăoșindu-ne că la noi este mai bine. Tot în Joia mare se coceau pasca și cozonacii, cu acel miros pe care parcă și astăzi îl păstrez proaspăt, îmbătător, de-mi lasă gura apă, acum, dar încă atunci, când fiecare din noi, cei micii, aveam cozonacul nostru și așteptam nerăbdători să-l gustăm, dar acest lucru nu se întâmpla decât în ziua de paști, pentru că mama veghea mai ceva
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Grădina publică de unde am câteva amintiri tinerești frumoase. Îți doresc ție, soției și eventual copiilor multă sănătate și fericire. Te îmbrățișez cu drag, indescifrabil. Șuțești 3 mai 1972 Primită pe 6 mai de la Dobre D. Dragă Alecule, Atras de mirajul îmbătător al cuvintelor calde a unui șef de promoție - simțeam că trăiesc aievea anii de demult. Clipe de emoție... clipe de fericire... gustam parcă din căldura clasei - simțind parfumul tinereții. Rând pe rând - filmam decorul clasei - cu bucuria succesului, cu durerea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ce-și etalează frumusețea în lumina gălbuie a toamnei târzii... Nu de puține ori, la răsăritul soarelui, e o plăcere supremă să savurezi mirosul florilor ce-și arată frumusețea și gingășia lujerilor prin care se ridică spre soare. Cât de îmbătător și suav este mirosul multiplu al florilor de cireși, pruni, vișini, meri ori peri mai ales când toți înfloresc cam în aceeași perioadă de timp. Dar mirosul florilor viței de vie, combinat cu acel al crinilor și al Mâinii Maicii
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pe de altă parte întâlneam dealuri golașe cu stânci pleșuve care mă făceau să-mi aduc aminte de pădurile bogate de pe la noi, de iarba mare și fragedă din poienile noastre și de toate florile care înmiresmau aerul curat cu parfumuri îmbătătoare. În fine, am ajuns și la destinație cred că era 7 iunie, pe la ora 14. După multe negocieri m reușit să intru și eu în camera mea de la vila Galaxia, bucuria cea mare era că aveam balconul spre mare, iar
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
pur și simplu de încântarea rezultată din excesul de spectaculos și din proliferarea efectelor, de uimirea provocată de hipertrofia artificiilor, de plăcerea legată de un univers concret care, integral „structurat” de către imaginar, anulează constrângerile realului numai în timpul consumului. O recreație îmbătătoare în timpul căreia te amuzi să crezi că ceea ce e fals a devenit adevărat, că altundeva e chiar aici, iar „altădată” a înlocuit prezentul. Evident, simularea nu e singura formă a hedonismului experiențial. Aici acționează o altă logică: o dovedesc sejururile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit, de transgresiuni și de muzici îmbătătoare, omul dionisiac n-are altă aspirație mai fierbinte decât de a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru coordonator și de orice subiectivitate într-un paroxism de senzații și de pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat al lui Dionysos este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mai mult, spiritul timpului a trecut de la cultul lui W. Reich la acela al lui Dalai-Lama, de la teatrul lui Artaud la zen, de la „mașinile care exprimă dorințe” la „înțelepciune”. Idealul nu mai e acela de a dizolva Eul în iconoclastii îmbătătoare, ci de a găsi fericirea în echilibru, a accede la armonia interioară, a trăi în pace, sănătos și în formă. În mod evident, nu ne mai situăm în prelungirea senzualității „moderate și liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și simplu, simț filmic, iar marile lui scene de acțiune sînt buchete de vechi specialități cinematico-cinetice duelurile lui Douglas Fairbanks, tarzanismele lui Tarzan, cascadoriile comice ale lui Buster Keaton (acestea își au rădăcinile în circ și în vodevil) reînflorite luxuriant, îmbătător. Dar această prodigioasă minte filmică lucra cu mult mai multă agilitate (și cu un buget mult mai mic) la vremea primului film din seria Indiana Jones, Căutătorii arcei pierdute (1981). între timp a pus pe ea ceva osînză. Noul film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
precum și hotarele și răscrucile 3. La Ipotești, arbori ai cerului rămân, deopotrivă, teiul și salcâmul: primul, pentru că era pomenit din vechime ca un dat, al doilea, ca lemn obișnuit locului pentru material de construcție și împrejmuire; ambii, însă, pentru mirosurile îmbătătoare ale florilor. Primul a crescut în sălbăticie, al doilea a fost cultivat pentru foloasele imediate. Eminescu le-a păstrat și remodelat imaginea, amplificându-le amândurora puterile. În preajma salcâmului se consumă iubirea: Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dădea fiori ciudați, iar instinctul îi mâna, îndeosebi pe unul din ei, la dezlegarea misterului. Nu i-a trebuit mult copilului-poet să fugă din preajma casei cu mistere deja dezlegate și să doarmă peste noapte lângă lac sub crengile unui tei îmbătător. Ce simțăminte va fi trăit Mihai aici, nu vom ști niciodată. Se poate imagina doar că viața sa afectivă și-a croit de la începuturi lăcașuri și cărări absolut originale și că, trăind pe viu tainele adânci ale naturii, nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fără durere, fără vis, fără dorință 184(s.n.). Realitatea, prelungită în poezie, își găsește reflectare, într-un mod surprinzător, în vis: luna răsărea din pădurile seculare și dura o cărare de văpaie pe valuri. Era vară, o noapte de vară îmbătătoare, și-n mijlocul apei adormii în luntre 185. Sau: Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari perini de mătase, iar eu așezasem capul meu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adevăr plăcută a tânărului [...]. Părul numai cam pre lung curgea în vițe până pe spate, dar uscăciunea neagră și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilăroasă a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și, la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentrucă seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil 231. Iar mai sus: Fața era de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lucrare. În august sper să vin la Suceava pentru câteva ore. M. Niculăiasa P ă l ă r i a La data de 11 iunie, anul 1977, Într-o sâmbătă, era o zi liniștită de vară. Trandafirii Înfloriți răspândeau parfum Îmbătător, iar livezile din Lămășeni erau În stăpânirea grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de singurătate. Până într-o zi, ca în orice poveste, când la întoarcerea de la câmp, ajuns în casă, Niulang a rămas mut de uimire: casa era curată lună, rufele erau spălate, iar pe masă stăteau înșirate mâncăruri calde, cu miros îmbătător. Cu ochii măriți de uimire, Niulang se întrebă: "Ce s-a întâmplat? Oare mi-a intrat în casă vreo zeiță?". Minunea s-a repetat și zilele următoare. Dornic să afle ce se întâmplă, Niulang a pus la cale un plan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sacul să-i scape la picioare, a întins brațele și a cuprins-o acum era el foc și ea o biată lumînare... Apoi el a luat-o cu brațul de după umeri și-au pornit spre poartă. Nimic mai frumos, mai îmbătător, decît o femeie cuprinsă pe după umeri, lăsîndu-se în voia unui singur braț!... Mersul ei ușor, pasul sigur al bărbatului. Simți nevoia, văzîndu-i, să întinzi și tu brațul... Da ce să cuprinzi, umerii vîntului?!... Și-atunci, cauți scuze, înfierîndu-le trecutul, anulînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
plăcută a tânărului meu. Părul numai cam pre lung curgea în vițe până pe spate, dar uscăciunea neagră și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și, la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil. Intre acești muri afumați, plini de mirosul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ori să-i despletesc părul, ori să-i sărut umerii! Îngerul meu! El trimisese scrisoarea. Sta în fereastră neliniștit, pare-că aștepta sentința de moarte, nu știa ce să gândească, nici gândea ceva, era un amestec fără șir de icoane turburi, îmbătătoare. Ah! el ceruse dispreț și spera amor. {EminescuOpVII 110} Ea se ivi în fereastră. El se retrase după perde, ca s-o observe. Ochii lui se uscau de ardoare și sclipeau cu o bolnavă dorință; ea se ivi frumoasă ochii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
casei, ce da în grădină, în tinda întunecoasă, în care lucea într-un colț gaura cheiei de la ușa camerei iluminate. Intrarăm înlăuntru. Lumina ce-o arunca căminul cu oblonul deschis era roșcată, aerul cald, și un miros de cafea prăjită, îmbătător, făcea ca aerul și lumina din casă să doarmă pare-că. Singura schimbare a casei era că pianul venea acum de-a lungul păretelui de lângă fereastră, astfel încît clapele sale veneau tocmai alături cu fereastra, în care stau oalele cu o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
însenina-o! Și o să te iubesc, o să te iubesc cum îmi iubesc patria, cum iubesc pe Dumnezeu! Poesis!... Prin straturile de flori roiau fluturii nopții... arborii înfloriți își plecau ramurile îngreunate de flori albe și roza pe frunțile noastre - parfumul îmbătător al primăverei {EminescuOpVII 199} împluse cu suflarea sa răcoare și virgină piepturile noastre, gură-n gură îi sorbeam suflarea, ea, cu genele jumătate închise, nu rezista de fel dezmierdărilor mele melancolice... numai luna veghea ca un dulce soare de argint
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
începuse a însera... eu mă sui în luntre și-ncep a trece încet, încet prin papura și stuful lacului spre mijloc, luna răsărea din pădurile seculare și dura * o cărare de văpaie * pe valurile ***. Era vară, o noapte de vară îmbătătoare, și-n mijlocul apei adormii în luntre... Părea însă că pleoapele mele sunt deschise, că nu dormeam. Deodată văz ca din vârful unui copac din zare până la luntrea mea se țese o pânză subțire și diamantină si că pe acest
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]