3,716 matches
-
experiență ca emigranți în Statele Unite. Cei cinci sînt scriitori profesioniști cu reputații bine consolidate, toți laureați ai unor importante premii literare, toți capabili să gloseze fermecător marginalii la orice temă le-ar fi fost propusă. Oricît de clasic (dacă nu îmbătrînit de-acum) ar fi subiectul, cartea lui Aciman, rezultatul unei serii de prelegeri ținute la biblioteca publică a orașului New York, oferă mai mult decît o lectură agreabilă. Există ceva profund personal și emoționant în eseurile incluse în acest volum, nu
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
nici un sens, își spune mereu că, transilvănean fiind, aparține, totuși, Europei Centrale. Prin aprilie 1969 nota: "E sigur că sîntem marcați de spațiul "cultural" din care venim. Transilvania păstrează o puternică amprentă ungurească, "asiatică". Sînt transilvănean, prin urmare... Cu cît îmbătrînesc, cu atît îmi dau seama că aparțin, nu numai prin originile mele, dar și prin temperament, Europei Centrale. Treizeci de ani trăiți la Paris nu vor șterge faptul că m-am născut la periferia imperiului austro-ungar". Și tot cam pe
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
și pe ce cale se înfăptuiesc și ce li se potrivește". Bacovia e unul dintre autorii pe care (să mă ierte tinerii!) îi simți mai bine după patruzeci de ani, cînd - oricît am zice că nu-i așa - începe să îmbătrînească sufletul din noi". Dar există o măsură în toate. O biografie n-ar putea fi substituită de un jurnal de lectură, de o expoziție de subiectivități, oricît de acute. Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
în vârstă întoarse capul după mine, compătimitor. Așa or fi unii, săracii, țicniți, pe vremurile astea... Îmi promisesem să nu mai vorbesc cu lumea decât cel mult franțuzește, ascunzându-mi identitatea. Chiar, cum ar fi sunat în franceză: Nebunii nu îmbătrânesc niciodată, și, uneori, nici oamenii de talent! Mergeam cu ceasul în brațe încercând o traducere cât mai corectă: Les fous ne vieillessent jamais, parfois les gens de talent aussi!...
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
că dinamicul proces de modernizare a impus trecerea de la estetică la dominanța mass-media și a comunicării. Timp ultrarapid de înjumătățire. De la căutarea duratei, prin asigurarea propriei istorii, s-a trecut, prin noua cultură a divertismentului, la goana după actual, care îmbătrînește totul fără milă, devenind o estetică a înregistrării seismografice de schimbări sociale. Asemenea judecăți ar putea fi numite "infatuare europeană incorectă politic". Sigur că nu tot ce e frumos e neapărat și bun, că amatorii de fleacuri pot fi moral
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
scaun și se șterse la colțurile gurii cu un șervet de masă. - Tipul trece, înțelegi, se... maturizează, dacă vrei, dintr-un tînăr într-un... cum să zic, inițial într-un bărbat între două vîrste. - Aha. Și pe urmă? - Pe urmă îmbătrînește și-n final bănuiesc că... moare. într-un fel, cînd îl povestea, scenariul nu i se mai părea lui Terry atît de impresionant cum își închipuise dintotdeauna. - Vezi tu, chestia cu adevărat originală e că personajul e jucat de același
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
în când se întoarce ca să-i mai dea peste gură un pumn de care sângeră. (Fondul Monetar Internațional, n.n.) Alternative dramatice de care este bine să fim din ce în ce mai conștienți, acum când o parte a țării trage spre vest, iar alta, îmbătrânită în rele, strigă, deocamdată fără s-o auzim: Înapoi la Est! Însăși fraza, citată, a lui Nicolae Iorga, punând accentul pe voința de a munci, lupta și învinge, bizuindu-te pe tine și nu pe alții, este eșantionul unui mare
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
departe,/ O cît mai luminoasă moarte..." (Bătrîni și tineri). Îmbătrînirea devastatoare nu exclude totuși consolarea unicității și nici speranța unei topiri într-un anonimat analog Neantului originar, pe care Meister Eckhardt îl socotește una cu Dumnezeu: "Sunt primul om care îmbătrînește/ Sub soare./ Singură descopăr,/ Și fără să mă poată ajuta cineva,/ Această enormă mirare/ A trupului încă al meu/ Dar rămas/ Ca pe un țărm părăsit în prăpăd,/ În timp ce eu/ Alunec, alunec pe mare/ Pînă nu mă mai văd" (Alunec
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ale premierului ("Domnii nemulțumiți din opoziție n-au decât să mai stea afară o tură!"), înafara proptirii tot mai ferme a regimului în parii securismului, nimic de semnalat. Nici o undă de speranță, nici un curent de aer proaspăt: aceleași figuri smochinit-tuciurii, îmbătrânite cu patru ani, aceeași aroganță stupidă, aceeași suficiență tâmpă și același limbaj primitiv, menit să ascundă o impotență de decenii. Descurajarea populară e atât de mare, încât nimeni nu se revoltă că televiziunile au pus, la unison, bazele noului cult
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
În ziua de Anul nou nimeni nu doarme, că tot anul va fi somnoros; nu da împrumut, și cine n-are bani atuncea va fi tot lipsit./ Se crede că dacă mănîncă cineva nouă păsărele numite "pescărași", acela nu va îmbătrîni./ E bine ca tot omul să aibă inel în deget, ca să nu se lege blăstămurile de el - sau ale lui de alții./ Cînd ai bucurie mare, să te ferești, că ai să dai de supărare./ Se crede că în noaptea
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
oameni cu mijloace materiale imense, morți și renăscuți, bogații, să zicem, reînviind, de astădată concret și adevărat prin clonările umane de mult intrate în obișnuință... își vor petrece revelionul pe ultimul corp ceresc confortabil amenajat?... Filme greu de deslușit și îmbătrînite de pe la 1999 vor arăta cetățenilor de la 2755 ceremoniile religioase primitive cu prapuri și bocete, ca mulțimea adorînd oasele sfintei Paraschiva?... Adio, Moșule bun și cu barbă! Adio, îngeri, arhangheli, demoni! Mileniul vostru expiră... Doar Poetul mai veghează: De-atîtea nopți aud
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
De aici deduc că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E un echilibru care a venit de la sine ori l-ai cultivat? E.F. Am descoperit echilibrul odată cu vârsta... Eram agitată în tinerețe. Îmbătrânind, am descoperit fericirea, deși cred că e vorba aici mai degrabă de perioada când aveam în jur de patruzeci de ani. L.V. Încă un ecou este Sylvia Plath, cu Lady Lazarus, în titlul tău Lazarus' Sister - titlu evident ironic. Ai
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
pui preț numai pe machiaje și alte 'ustensile' ale frumuseții, uitând de frumusețea interioară pe care trebuie să ți-o îmbogățești în permanență, s-o cultivi, atunci frumusețea ta va consta doar în acesta, constatând totuși cu stupoare că pielea îmbătrânește mai repede dacă o 'încarci' arhi-pe-deplin cu tot felul de soiuri... de idei, în fond, lipsite de fundament și de substanță rațională: /! Femeia nu reprezintă sexul slab, e cel mai nobil dintre cele două prin puterea de sacrificiu, de suferință
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
că toate au o noimă De la-nceput, și până la sfârșit Adeseori, mă-ntreb dacă ești bine Cu sănătatea, tată, cum mai stai? Iar viața mea e goală fără tine Sunt surghiunit în viață fără trai Trecut-au anii, și-ai îmbătrânit Eu am zburat deja din cuibul tău Dar taicule, eu n-am întinerit Și pentru toate, să nu-ți pară rău Asemeni ție, o să-mi vină rândul Să-l văd pe-al meu fecior zburat în zări Ideea-n care
DOR DE TATĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382772_a_384101]
-
pământului, în aceeași proporție aflându-se și în structura corpului omenesc. Cu cât suntem mai tineri, cu atât cantitatea de apă pe care organismul nostru o conține este, însă, mai mare: 80% la naștere, 60-65% la vârsta adultă, pentru ca, pe măsură ce îmbătrânim, conținutul hidric să diminueze până la 46%. În mod obișnuit, pentru noi, care trăim în zonă temperată, la un efort moderat și cu o dietă echilibrată, apa se menține în echilibru, primenindu-se mereu, ca în natură: pierderile (prin urină, piele
Agenda2003-18-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280978_a_282307]
-
atacând criza într-un clip numit KK Maka. Bun, faza cu necazul o știm și e ok. Dar unde e hazul? Clipul e slăbuț, cu versuri de brigadă de amatori din epoca lui Ceaușescu. Iată că alde Toni Grecu nu îmbătrânesc, ci se întorc la mintea copiilor. Libi mai scrie că Dinu Patriciu a devenit bunic. Fata omului de afaceri a născut o fetiță. Să-ți crească mare, Dinu Patriciu! Gândul rezumă monologul lui Băsescu de la TVR în câteva cuvinte: ”Traian
Ziare la zi: Adevărul despre cremele de plajă, în Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/27976_a_29301]
-
Mari bădărani mai există în România de azi și se pare că nu mai știu de frică, de nimic. În această privință, este mult mai rău decât pe vremea comunismului. Parcă timpul s-a oprit în loc, numai eu am mai îmbătrânit puțin. Și totuși, există schimbări. Nu mai arde flacăra la Combinatul de la Pitești, iar Fabrica de aluminiu de la Slatina pare în paragină. Seceta a făcut ca mai totul să pară pustiu, uscat. Este căldură și tristețe mare pe ogoare. Parcul
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
Aici ar trebui să intervină senzualul analist Ovidiu Nahoi și să stabilească, împreună cu Marius Pieleanu, dacă există o corelație statistic semnificativă între zbârciturile de pe fesele vedetelor și subita lor aplecare spre etică sau lucruri sfinte. Mai pe românește, Gina a îmbătrânit, de nu mai vrea în pictoriale? Ți-am spus că Adevărul are cu ce se lăuda? Uite, a făcut un interviu cu Videanu, care își împărtășește opțiunile privind câștigătorul a mai multe miliarde de euro. ”Videanu pictează în culorile Franței
Ziare, la zi: În Gândul, CTP sugerează că ar fi homosexual () [Corola-journal/Journalistic/27992_a_29317]
-
Sămânța unui posibil roman. 5. La frontiera cu cerul. Duios recviem pentru un câine iubit și credincios. 6. Nadă pentru lupi. Un tăietor de lemne și calul său petrecându-și zilele, una după alta, cu aceeași povară în spate - până îmbătrânesc împreună. 7. Singurătatea lui Nechita. Drama unui copil neînțeles de semeni - nici de colegi/profesori, la școală; nici de părinți, acasă - sfârșind în deznădejdea evadării. 8. Spovedania Annei Morand. Drama unei femei petrecute aievea, salvată de credința în Dumnezeu. 9
Povestiri cu sens deplin. In: Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_368]
-
până în anul 2050, situație care va atrage creșterea cheltuielilor pentru pensii și servicii de sănătate de la 13,1% din PIB în 2007 la 23,2% din PIB în 2060, potrivit unui studiu Allianz. "Speranța de viață lungă și societățile care îmbătrânesc fie sunt deja o realitate, fie vor deveni realitate în curând în numeroase țări. Evoluția pozitivă a longevității este în general rezultatul unui enorm progres social și în domeniul medical. Dar un nivel superior al longevității aduce cu sine un
Populația României îmbătrânește: Ponderea persoanelor cu vârsta peste 60 de ani se va dubla până în 2050 () [Corola-journal/Journalistic/26848_a_28173]
-
celor două dispariții diferă până la a se opune. Istoria artei a fost lovită dinspre stânga de un punct de vedere sociologic, eventual marxist, în timp ce incomoda capodoperă a fost ucisă dinspre dreapta de rentabilitate și consumerism. Dintre toate artele, numai literatura îmbătrânește, pentru că recurge la un instrument de împrumut - limba - care îmbătrânește și prin el însuși, și prin conținuturile vehiculate. În toate celelalte, cu instrument specific, modul de a crea este părăsit periodic de artiști, dar receptarea lui nu are de suferit
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
a fost lovită dinspre stânga de un punct de vedere sociologic, eventual marxist, în timp ce incomoda capodoperă a fost ucisă dinspre dreapta de rentabilitate și consumerism. Dintre toate artele, numai literatura îmbătrânește, pentru că recurge la un instrument de împrumut - limba - care îmbătrânește și prin el însuși, și prin conținuturile vehiculate. În toate celelalte, cu instrument specific, modul de a crea este părăsit periodic de artiști, dar receptarea lui nu are de suferit. Specificitatea instrumentului corespunde esenței artei, adică gratuității ei. Wallace Stevens
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
încapă în poemul acesta/ bătrânețea, resemnarea și moartea/ (cred Doamne, ajută necredinței mele)/ când o soție tânără pe patul morții/ aproape zece ani așteptând/ uneori resemnată, alteori rugându-se cu lacrimi/ la Dumezeul ei unic/ pentru un semn de vindecare,/ îmbătrâni fără să primească nimic/ în acești zece ani nesfârșiți/ decât paharul zilnic cu lapte, hrana fără foc,/ certitudinea unui destin neîndurător/ și neputința bărbatului de-a etanșa definitiv/ spectrul morții într-un poem magic“ (lunetistul). Cu alte cuvinte, poetul ar
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
recunoaște, habar n-are cine sunt. Lumina de pe hol este chioară, ca totdeauna: nu-i disting fața. Aștept să intrăm în camera mai bine luminată. Acolo, da, pot să-i iau seama cu atenție, de ieri și până azi a îmbătrânit fantastic de mult, acum este atât de bătrân încât pe obrazul lui nu mai poți citi nicio vârstă. Am impresia că e făcut din cenușă și, dacă aș sufla peste el, s-ar risipi. Mă străduiesc să respir încetișor, nu
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
dacă aș sufla peste el, s-ar risipi. Mă străduiesc să respir încetișor, nu cumva să-l destram cu răsuflarea mea. Se așază cu greu în fotoliul uzat, din colțul încăperii. În jur, mi se pare că și mobilele au îmbătrânit, accelerat, odată cu stăpânul lor. Îmi arată unul din scaunele de la masă și mă invită să iau loc. Mă supun, deși mi-e teamă că scaunul o să se prăbușească sub mine. Simt deodată în nări, violent, un miros înțepător de urină
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]