1,358 matches
-
colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai de jos al planetei naufragiate în mine. îngerul armoniei, cu fața lui netedă, înflorită acum în surâs, la tăcere mă-mbie. fulg de zăpadă să dispari absorbit în umbra unei ore a după-amiezii de iarnă. iată o întâmplare neașteptată. de ce atunci? de ce acolo? de ce nu într-un gând, într-o carte, într-o cafenea sau librărie, ca și cum ai fi un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Samurai a' lu' Amoc.../ După care-a fost cazat în spațiu capitonat/ Și-a primit alt chimonou,/ Alb-imaculat și nou,/ Cu mâneci amplificate/ Legate fundă la spate./ Acum timpul și-l petrece/ Cu bonsaii din ghivece./ Iar când doctorii-l îmbie,/ C-o drujbă de jucărie,/ Samurai refuză blând,/ Nu se știe până când..." E clar ca lumina zilei că o asemenea poezie nu e de citit copiilor seara, înainte de culcare. Și la fel de clar că nimeni - în speță autorul Florin Bican sau
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
duel, niște oameni întrutotul onorabili. Pe ei îi alege, cu nădejdea că sînt destui, din lumea, altminteri, pestriță, motto-ul cărții: Omagiu celor cuviincioși... Cuvîntul înainte, al unui autor căruia simțul moral nu i-a împuținat - dimpotrivă! - darul scrisului, te îmbie la citanie, trecîndu-ți pe dinainte savuroase scenete cu părinți și bunici ai nesimțiților noștri, din care poți să vezi că respectiva mutație genetică e veche, în anii de-acum ea doar s-a adaptat timpurilor și a devenit, întrucîtva, dominantă
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
așa? Se pare că nevasta unui șeic și-a anulat rendez-vous-ul de la ora asta. Aveți un noroc... — La cât a scăzut prețul barilului de petrol, e de înțeles, încearcă Lionel s-o scuze pe nevasta șeicului. — Intrați, vă rog, îl îmbie secretara, zâmbindu-i din tot botoxul. În timp ce Lionel intră în cabinet, secretara apucă să-i spună profesorului, prin interfon: — Laurent, în sfârșit, un client! Să nu-l ratezi și pe-ăsta, că te părăsesc. Profesorul abia apucă să ascundă într-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
broască-spion în calea ta, o ocolești, nu o dai la o parte cu pace piciorul, alte o sută de broaște-spion pot apărea dacă o dai pe aceasta la o parte, nu strici echilibrul aerului suspendat deasupra șesului galben, care te îmbie la drum. nouă în al doilea loc: la miazăzi de drumul tău curge râul sacru jamuna, acesta este răcoros și subțirel, semn că ești aproape de ținutul uttarakhand, ești aproape de ghețarul-înalt opritor de-furtuni, îmbrățișezi cu totul râul jamuna, păcatele tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sulfine, pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, să trăim, în clipe lungi, același vis, foi uscate-n jurul tău să cadă rar, la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
venin miere. Uiți unde te afli? SISOE (alungă viespea): Că bine zici! Nu-i chip! Mai ieri treceau pe-aici doi frați ai noștri întru neștirbită fericire. S-au oprit într-un dos de tufă, iaca acolo, și unul îl îmbia pe altul: "Rogu-mă sfinției tale, trage-mi un pumn în nas!" Care parcă n-ar fi știut că putea acela să-i tot tragă la bobârnace, n-ar fi simțit nimic măcar de i-ar fi cârmit nasul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au ieșit în aerul răcoros al serii de mai. Un cer limpede, țintuit cu stele, te îmbia să zăbovești ascultând liniștea din jur... Ei însă au pornit grăbiți... Uite la ei cum umblă noaptea, parcă-s holtei. N-au băgat încă de seamă că li s-au albit tâmplele și li s-o cam brumat musteața. Bine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
firesc, ca altă dată. „Ce frumos era când ne întâlneam la nașul” gândea Costăchel. După ce atmosfera s-a mai încălzit, agronomul s-a adresat lui Costăchel: Dragule, te rog să mă ierți, dar o curiozitate copilărească - aș putea spune - mă îmbie a te ruga să ne povestești prin ce ai trecut... Iată - slavă Domnului - suntem din nou împreună. Apoi, domnule inginer, a fi tare greu să le înșir așa, bob numărat. Eu zic să le luăm pe îndelete. Să așezăm - așa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se puse un nod în gât. Abia reuși să spună un sărut-mâna. Nu-și imaginase că întâlnirea cu părinții putea să-i producă un asemenea șoc. Ei însă nu intuiră că pe fața Simonei erau așternute întunecimi. Tatăl ei o îmbie spunând: Tocmai făcusem un pui la grătar și ne întrebam cu mamă-ta cine o să-l mănânce, dar iată că Dumnezeu ne-a trimis un ajutor. Hai, dezbracă-te, spală-te pe mâini, șezi, zise și mama ei, și vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul ce-am lăsat / de bună voie Într-o carte? / ... amară-mi este vina / de-a mă hrăni / din flăcări și tac / când pulberea mă-mbie ... / și strig: / „ai milă!”când mâna care scrie / cerută-i ca răsplată / ca răsplată...( Mâna care scrie... Valentina Becart) De ce v-ați apropiat până la contopire de literă? ( Nichita Stănescu). Așa, Într-un amurg, când soarele coboară după linia orizontului, rămâi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toți din ei au zis ce mă învățase pe mine mama să spun, eu, însă, nu uitam niciodată s-o fac. Și astăzi, de câte ori mi se întâmplă să trec pe lângă vreun pom sau tufă de vie a cărui rod mă îmbie să iau din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru În urma cutremurului de pământ din anul 1944
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Îl prețuiește fiindcă de câte ori îl întâlnește prin hotar sau pe ulițele satului îl ia în căruță și îl duce până în vârful dealului, acolo spre ultimele case, de unde poate ușor să se scoboare la vale să-și vândă măturoaiele. De câte ori îl îmbie pe Ilie cu un măturoi, acesta îl ia și îi dă de trei ori prețul pe el. De câte ori îl lua în căruță, de atâtea ori țiganul voia să-i dăruiască un măturoi binefăcătorului său, dar acesta îi spunea cu blândețe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care rămseseră acolo să trudească la pământ au primit-o cu fețele alungite de parcă ar fi murit. I-a copleșit cu daruri, dar aceștia se uitau la ele cu coada ochiului, fără să se atingă de ele. Ea insista, îi îmbia să se bucure, ei priveau în pământ de parcă ceva rușinos s-ar fi strecurat între ei. Până la urmă a aflat că oamenii din sat vorbesc despre ea că umblă prin târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu o intensitate greu de explicat. Într-o poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare înflorate. Deasupra covoarelor, se așternură ștergare de borangic ce păreau țesute din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un oaspete ales, care la rândul lui prețuia onoarea ce i se făcea. Petrecerea dură toată ziua. Tineri și bătrâni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
căutară culcușurile pentru a se lăsa în voia somnului. Nu se știa dacă mai era timp de visare. Hurducăturile căruțelor pe drumurile cu atâtea hârtoape, le spulberaseră orice gând în afară de cel care însemna mâncare și odihnă. Cum nu se simțea îmbiat de mâncare, bulibașa trecu printre corturile așezate deja, cu luleaua stinsă. Se vedea cât de colo că era preocupat de ceva. Nu-și putea explica de ce trebuia să și alerge el oamenii și animalele în căutare de noi locuri!? Numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa aceasta cu perdele și draperii grele la ferestre, orizontul îi era limitat. Avea strania impresie că se află într o închisoare. Ina căuta să-l îmbie cu fel de fel de bunătăți. Alex îi vorbea minute în șir de proiecte ce l ar fi putut interesa, dacă accepta să devină membru al familiei sale. Mihăiță îi arăta o mulțime de jocuri, cânta la vioară, la pian
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mine, căreia m-am dedicat vreme de șase decenii, pentru care am suferit și m-am bucurat, copilului care am fost, care este și care va fi cel mai bun prieten al meu. MOTTO: „Ci tu pe-aici de ce te-mbii-n pierzare? De ce nu urci pe piscu-n zări durat, Ce-i pururi vechi izvor de desfătare? Acolo jos vei auzi cum crește Suspinul gloatei ce-n tumult pestriț A doua moarte hohotind cerșește. Și-ai să mai vezi pe cei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
că Statul ar putea să piară, (În Înțeles absolutizant), ci În sensul că, unei forme și organizări determinate, ar putea să-i succeadă o alta, ca urmare a unei crize, mai mult sau mai puțin sângeroase, dureroase. Filosoful italian ne Îmbie să Înțelegem că este vorba despre legea imanentă a vieții Statelor, sub acțiunea căreia „trebuie considerat că fiecare individ este, În mod firesc, o sursă de drept și de asemenea, prin urmare, un Stat in nuce”. Cu alte cuvinte: „Fiecare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obstetrică și ginecologie, unde de fapt sunt specializată. Despre soțul meu, ce ți-aș mai putea spune: iubește copiii, dar îi vede atât de rar și când vine, nu are ochi pentru mine. Intră în casă, își dezmiardă odraslele, le îmbie cu dulciuri. Pe mine însă mă ignoră. Nu schițează nici un gest prin care să arate că remarcă prezența mea. Nu știu, nu-mi pot explica ce se întâmplă! Umblă vorbe că și-a găsit o metresă. Să fie sănătos! Toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mine. Da. Merg. A mers. și s-a facut. Când a revenit, pe trup, cu un capot încât aproape că nu-l mai recunoști, ea s-a luminat, toată, ca soarele în miezul unei zile de iulie. Hai, l-a îmbiat, vino lângă mine. În clipa aia au apărut, în pragul ușii, mascații. Vreo cinci sau șase. Stai! Al nostru ești. Stați voi. Că eu nici așa nu am de gând să mă mai sustrag. Sunt unde sunt.Lăsați-mă aici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-și din impact, Fane auzea, ca de pe altă lume: măi, măi, ce grozăvie! Ce nenorocire! Cum oare s-a întâmplat? și, pe alături, multă mișcare: polițiști, cadre medicale, ambulanțe, un elicopter, care tocmai își lua zborul. Cineva i se adresă, îmbiindu l, cu aparatul de control al consumului de alcool. Nu, n-a băut, a mai auzit, exprimându-se clar, cineva. Amețit cum era, din cauza loviturii pe care copacul de pe marginea șoselei o primise, din partea microbuzului, în capul său începură să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
era indicat să stai prea aproape de scenă, din motiv de cal viu : animalul avea un anume tip de...alergie la lumina reflectoarelor, urît mirositoare. Nu de mult, tot la Cluj, o actriță apetisantă a venit la mine și m-a Îmbiat să-i ating sînul gol : cînd am Încercat să răspund invitației, s-a prefăcut că-i ofensată și mi-a făcut cu degetul, de parcă eu aș fi propus atingerea... În fine, citesc recent că-n Capitală , la un teatru deschis
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
zicea cu o voce cântată și excesiv de falsă: Noapte bună, copii! și, luându-și poșeta și cu ce mai venise la mine, dispărea. Nu se făcea că pleacă. Chiar pleca. Știa foarte bine că nu-mi plăceau fetele care se îmbie cu forța când vor să intre în viața unui bărbat. Sau cele care se joacă cu bărbatul ca pisica cu șoarecele. Și, ca să repare greșeala, crezând că mă provocase la culme totuși, se retrăgea intenționat. Probabil că voia să-mi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]